Peste ani
Şi peste ani, peste mulţi, mulţi ani
Ne vom iubi.
Ne vom iubi aşa ca acum
Fericiţi şi tineri vom fi.
Peste ani, peste câţiva ani
Noi tot ne vom iubi.
Vom privi cu drag
Cum prin casă aleargă copii.
Peste ani, peste vreo douăzeci de ani
Atât de mult ne vom iubi
Iar tu vei fi atât de-ncântător
Şi pe fiica noastră la alatar vei însoţi!
Peste mai mulţi ani
La sigur ne vom iubi,
Vom întineri pe zi ce trece
Când nepoţii ne vor zâmbi.
Peste ani, când vom avea argint în păr
Noi încă ne vom iubi
Şi prin dragostea noastră mare
Nemuritori vom fi.
Peste ani, da! Peste mii de ani,
Iubirea noastră poveste va deveni,
O vor citi-o strănepoţii
Iar noi încă ne vom iubi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: marinadamaschi
Data postării: 22 februarie 2014
Vizualizări: 2896
Poezii din aceiaşi categorie
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Adicţie
Sunt dependent de tine,
Când vreau să mă droghez,
Nu iau amfetamine,
Te alint şi te curtez!
Nu-mi trebuie nici prafuri,
Pe nas ca să le trag,
Nu-mi trebuie cocaină
Când te sărut cu drag.
Şi te privesc cu sete
În ochii larg deschişi,
Nu-mi trebuie marijuana,
Nu-mi trebuie haşiş.
Nu vreau nici heroină,
Vreau doar să nu mă laşi,
Cum pleci pentru o clipă,
Cum intru în sevraj.
Sunt dependent de tine,
Când vreau ca să plutesc,
Nu bag seringa-n mine,
Te alint şi te iubesc!
Spațiul
Iubito am să-ți vorbesc de spațiul dintre noi..
Sau despre distanța care doare
Dintre iubire sau nepăsare..
Sau poate de-o poveste de amor
Ce-i cocoțată pe un nor,
Departe fiind de noi doi
Chiar dacă astazi doare....
Iubito tu esti acolo,eu aici
Dar îți trimit iubirea mea ce știe să vorbească infinit
Engleza,Chineza și toate limbile de pe pământ,
Să-ti spună ea ce eu nu pot
Că te voi sechestra curând
Iubindu-te cu vorbe curse doar din gând,
Să-ți pot șopti un foșnet de amor,
Uitând răscolitorul dor..
Să te sărut aș vrea
Să-ți simt aroma trupului plăpând,
Și ochii tăi frumoși vorbind ceva și ei
Clipind voi ști că dragostea nu știe vreodată a muri,
Nici noi nu vom sfârși,
Ne vom topi în brațe amândoi
Dar totuși vom trăi în infinit
Vom viețui!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
Privește cerul uitate la stele
Cerul plin de stele mă umple de teama
Că pentru tine sunt o doar o panarama
Nai știut să mă iubești dar eu inca te iubeam
Încă nu ști să o faci iar eu încă te iubesc .
Rătăcesc pe-a fără in frig
Doar gandinduma la tine
Încă țin la tine și sper sa fie bine
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Sper sa nu se termine chiar asa devreme.
Când mă ignorai... tu Radeai Și eu plângeam
Cât să mai incercam ?
Eu te iubesc și așa va fi
O viață întreagă cat și după
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Creator:foreverme.0
17.12.2022
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Adicţie
Sunt dependent de tine,
Când vreau să mă droghez,
Nu iau amfetamine,
Te alint şi te curtez!
Nu-mi trebuie nici prafuri,
Pe nas ca să le trag,
Nu-mi trebuie cocaină
Când te sărut cu drag.
Şi te privesc cu sete
În ochii larg deschişi,
Nu-mi trebuie marijuana,
Nu-mi trebuie haşiş.
Nu vreau nici heroină,
Vreau doar să nu mă laşi,
Cum pleci pentru o clipă,
Cum intru în sevraj.
Sunt dependent de tine,
Când vreau ca să plutesc,
Nu bag seringa-n mine,
Te alint şi te iubesc!
Spațiul
Iubito am să-ți vorbesc de spațiul dintre noi..
Sau despre distanța care doare
Dintre iubire sau nepăsare..
Sau poate de-o poveste de amor
Ce-i cocoțată pe un nor,
Departe fiind de noi doi
Chiar dacă astazi doare....
Iubito tu esti acolo,eu aici
Dar îți trimit iubirea mea ce știe să vorbească infinit
Engleza,Chineza și toate limbile de pe pământ,
Să-ti spună ea ce eu nu pot
Că te voi sechestra curând
Iubindu-te cu vorbe curse doar din gând,
Să-ți pot șopti un foșnet de amor,
Uitând răscolitorul dor..
Să te sărut aș vrea
Să-ți simt aroma trupului plăpând,
Și ochii tăi frumoși vorbind ceva și ei
Clipind voi ști că dragostea nu știe vreodată a muri,
Nici noi nu vom sfârși,
Ne vom topi în brațe amândoi
Dar totuși vom trăi în infinit
Vom viețui!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
Privește cerul uitate la stele
Cerul plin de stele mă umple de teama
Că pentru tine sunt o doar o panarama
Nai știut să mă iubești dar eu inca te iubeam
Încă nu ști să o faci iar eu încă te iubesc .
Rătăcesc pe-a fără in frig
Doar gandinduma la tine
Încă țin la tine și sper sa fie bine
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Sper sa nu se termine chiar asa devreme.
Când mă ignorai... tu Radeai Și eu plângeam
Cât să mai incercam ?
Eu te iubesc și așa va fi
O viață întreagă cat și după
Privește cerul uitate la stele...
Uitate la stele cum mă uitam la tine
Și privește cerul gândi du-te la mine .×2
Creator:foreverme.0
17.12.2022
Ceasul îl bătea pe șapte!
Tot timpul îmi aduc aminte
Cum iubirea vieții mi-am aflat,
Și cât de mult timp a trecut
De când am devenit bărbat
Eram pe-atunci doi bobocei
Veniți la studii, la facultate,
Te-am întâlnit pe lângă tei
Când ceasul îl bătea pe șapte
Era o seară puțin răcoroasă
Ce anunța că iarna ușor vine,
Și minte țin ce fericit am fost
Să stau pe bancă, doar cu tine
Aici eu te-am atins pe mână
Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,
De ei m-am simțit îndrăgostit
Și-am îndrăznit să mă apropii
Nu te-ai retras și m-ai lăsat
În brațe strâns eu să te țin,
Și mai departe chiar am mers
Și un sărut furat eu să obțin
Povestea noastră de iubire
De-aici de pe alee a început,
Și o trăim și azi ca-n prima zi
Chiar dacă tinerețea a trecut
.......................
Timpul s-a scurs, noi am rămas
Să ne iubim să fim îndrăgostiți,
Și nimeni și nimic nu ne-a clintit
Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!
Alte poezii ale autorului
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Dimineaţa fără tine
Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă
Singură, doar cu mine,
Mă gândesc la multe...la viaţă -
La tine!
Ieri, erai încă aici, aproape
Şi cafeaua ieri alt gust avea.
Acum eşti mult prea departe
Pierdut, pe undeva.
Am pregătit, totuşi, două ceşti de cafea,
Nu m-am obişnuit încă cu una!
Două am să fac şi mâine
Şi-ntotdeauna.
Of, singurătate...casa e atât de mare,
Sunt doar eu şi ceaşca de cafea
Mai simt încă undeva, aievea,
Prezenţa ta.
De-acum aşa vor fi dimineţile mele -
Singură cu două ceşti de cafea
Cu suspine mii
După dragostea ta...
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit
Şi regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc.
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor, de tristeţe, de durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută -
Îţi dau putere şi-ncredere multă.
Îţi mulţumesc că ai plecat,
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat,
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred deja în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit,
Eu nu te voi uita, promit!
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult!
Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Eu ştiu ce am de făcut
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Dimineaţa fără tine
Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă
Singură, doar cu mine,
Mă gândesc la multe...la viaţă -
La tine!
Ieri, erai încă aici, aproape
Şi cafeaua ieri alt gust avea.
Acum eşti mult prea departe
Pierdut, pe undeva.
Am pregătit, totuşi, două ceşti de cafea,
Nu m-am obişnuit încă cu una!
Două am să fac şi mâine
Şi-ntotdeauna.
Of, singurătate...casa e atât de mare,
Sunt doar eu şi ceaşca de cafea
Mai simt încă undeva, aievea,
Prezenţa ta.
De-acum aşa vor fi dimineţile mele -
Singură cu două ceşti de cafea
Cu suspine mii
După dragostea ta...
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit
Şi regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc.
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor, de tristeţe, de durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută -
Îţi dau putere şi-ncredere multă.
Îţi mulţumesc că ai plecat,
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat,
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred deja în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit,
Eu nu te voi uita, promit!
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult!
Afară e primăvară, în sulet e toamnă
Toată lumea renaște, eu simt că mor
Soarele strălucește, eu văd numai nor.
E primăvară, ar trebui să zâmbesc,
Eu însă ca o frunză moartă plutesc.
Ce stare absurdă de lâncezeală,
Ce suflet gol, înăcrit și pustiu
De ce la toți e primăvară
Iar la mine nu...de ce? Nu știu...
E de vină durerea, de vină ești tu
Că nu se topește zăpada cea grea,
Si ghioceii nu înfloresc
Si-n viața mea...
În loc de ei am doar frunze descompuse
În loc de triluri de păsări, am dor,
Afară e primăvară, la mine e toamnă
Si ploile toamnei prea tare mă dor...
Eu ştiu ce am de făcut
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...