4  

pulchritudinous

Incepi sa te ineci, caci nici un ochi nu te admira, nici un gand nu te ajunge si nici un glas nu ti rosteste numele. Cat de mult trebuie sa fi, cat spatiu trebuie sa ocupi, cata zarva trebuie sa faci ca sa intorci un cap.  Te scufunzi, fiindca  totul e translucid, iar un registru de intalniri se vede prin tine. Esti un ecou printre glasuri ferme si o oglinda printre fete, si totusi te intrebi” Nici de tine nu ti convine”. Te scufunzi, pentru ca universal tau e plin si totusi traiesti la periferie. Te invarti cu trenul, un psager clandestine.   ” Ah, oare cum o fi in inima orasului! ” , iar portile in nas ti se inchid. Te scufunzi, dar apa e aceeasi, si malul, si turnul de veghe. Din barca sar cu toti si trec , nici o privire, caci ei acum invata ,”Iar ea innoata bine”, atat stiu despre tine. Picioarele ti sunt grele, si bijuterii sau adunat de parca nici nu au existat.  Si totusi au existat mai mult decat tine, ah, iar te ineci si nu ai de ce sa te apuci, caci apa e aceeasi, si tu esti tot la fel.


Category: Thoughts

All author's poems: ANONIM poezii.online pulchritudinous

Date of posting: 15 ноября 2023

Views: 609

Log in and comment!

Poems in the same category

Eu

Navighez involuntar 

pe o mare de emoții.

Fără țintă, fără timp,

dezgolită de-orice gând,

sfârșesc prin a începe 

s-ancorez profund în visuri.

 

Privesc în mine și descopăr 

că mi-ai dizolvat realitatea 

într-un dor fără sfârșit.

Mi-e dor...

de eul meu întreg.

More ...

Nevoi

totu-i la liber în viața aceasta

 

ai nevoie de puțină nefericire

 

îți iei sufletul de braț și intri în primul magazin  fashion/beauty

raionul  „femei fără inimă”

de exemplu

sau cu fructe de cactus

plătești cu propria-ți viață

desigur

introduci  cardul personal fără limită de credit

în cititorul de așteptări 

și-ți  iei porția ta consistentă de nefericire

la jumătate de preț

(dacă ai noroc și prinzi o ofertă!)

găsești de toate în viața aceasta

de la iluzii în stare latentă

la dragoste

ambalate frumos

nu se dau garanții ca la alte produse

din păcate

uzinele vieții  produc la cele mai înalte standarde

cunoscute

dacă nu crezi

cumperi  încredere

eșecul

de pildă

e garantat din fabricație

a trăi înseamnă să cumperi totul la risc

doar moartea e sigură..

More ...

Corul făpturilor cerești

 În pururi freamătul ce murmură se zvârli răvășitor-n liniștea amăgitoare, străfund în sufletul pădurii 

Norii au fost captivați în veacuri nostalgice la amintirea ecoului suav al ploii cu glas de alinare 

 

Urechile mele pe vremuri se alinau cu o orchestră lină a naturii

Acum al meu dor a înecat zorii în întunericul furtunii mele căci inima mi-e despuiată rătăcind spre lumina soarelui stinsă de lacrimile mele

More ...

fulguiri//5

zgomotul de război

perturbă

seninătatea unui vis de iarnă.

 

împăratul de la miazăzi

salută pe-omologul său

de la miazănoapte.

 

din sfintel cărți

ale bocitoarelor,

corul

intonează imnul

tăcerii.

 

 

More ...

Poem

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet? 

Ai vrut sa treci puțin prin ea, 

Te înțeleg,  dar nu știi, 

Cat a plâns,și a îndurat. 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet ? 

Să-I  vezi florile ofilite ? 

Să-i vezi măcar lacrimile,

Să o vezi smucită pe toate părțile? 

Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.

 

 

 

 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet, 

Să vezi când avea un râset ? 

Să-i vezi totuși tristul zâmbet? 

Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.

 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet ? 

Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile? 

Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni? 

Să știi când n-a simțit săruturile? 

 

 

 

 

Ai fost tu la mine-n gânduri, 

Sa vezi iubirea cum se stinge?

Sau acea rugă, în plină noapte și furtună, 

Să vezi cum mi se preling lacrimile strună

More ...

De multe ori...?

De multe ori mă-ntreb pe mine

Oare astăzi am făcut vreun bine?

Și repede și cu retorică răspund

Din păcate, alții îl fac pentru tine!

 

De multe ori aș vrea să înțeleg

De ce eu oare nu le știu pe toate?

Și-n fiecare clipă învăț câte ceva

Chiar de am studii și multă carte!

 

De multe ori nu pot să înțeleg

De ce-ntre oameni e atâta ură?

Când Domnul ne-a făcut și spus

Iubiți-vă unii pe alții fără măsură!

 

De multe ori cad în minciună

Dorind un adevăr s-ascund,

Și mult mai țin să nu se afle

Cobor cu el până-n mormânt!

 

De multe ori mă simt un visător

Și cred că lumea pot să o îndrept,

Dar când din somn eu mă trezesc

Accept, că doar în vis sunt înțelept!

 

Și de puține ori simt bunătate

Prietenie, dragoste la oameni,

Mult mi-aș dori să dăruim iubire

Iar fericirea..nicicând pe..galbeni!

More ...

Eu

Navighez involuntar 

pe o mare de emoții.

Fără țintă, fără timp,

dezgolită de-orice gând,

sfârșesc prin a începe 

s-ancorez profund în visuri.

 

Privesc în mine și descopăr 

că mi-ai dizolvat realitatea 

într-un dor fără sfârșit.

Mi-e dor...

de eul meu întreg.

More ...

Nevoi

totu-i la liber în viața aceasta

 

ai nevoie de puțină nefericire

 

îți iei sufletul de braț și intri în primul magazin  fashion/beauty

raionul  „femei fără inimă”

de exemplu

sau cu fructe de cactus

plătești cu propria-ți viață

desigur

introduci  cardul personal fără limită de credit

în cititorul de așteptări 

și-ți  iei porția ta consistentă de nefericire

la jumătate de preț

(dacă ai noroc și prinzi o ofertă!)

găsești de toate în viața aceasta

de la iluzii în stare latentă

la dragoste

ambalate frumos

nu se dau garanții ca la alte produse

din păcate

uzinele vieții  produc la cele mai înalte standarde

cunoscute

dacă nu crezi

cumperi  încredere

eșecul

de pildă

e garantat din fabricație

a trăi înseamnă să cumperi totul la risc

doar moartea e sigură..

More ...

Corul făpturilor cerești

 În pururi freamătul ce murmură se zvârli răvășitor-n liniștea amăgitoare, străfund în sufletul pădurii 

Norii au fost captivați în veacuri nostalgice la amintirea ecoului suav al ploii cu glas de alinare 

 

Urechile mele pe vremuri se alinau cu o orchestră lină a naturii

Acum al meu dor a înecat zorii în întunericul furtunii mele căci inima mi-e despuiată rătăcind spre lumina soarelui stinsă de lacrimile mele

More ...

fulguiri//5

zgomotul de război

perturbă

seninătatea unui vis de iarnă.

 

împăratul de la miazăzi

salută pe-omologul său

de la miazănoapte.

 

din sfintel cărți

ale bocitoarelor,

corul

intonează imnul

tăcerii.

 

 

More ...

Poem

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet? 

Ai vrut sa treci puțin prin ea, 

Te înțeleg,  dar nu știi, 

Cat a plâns,și a îndurat. 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet ? 

Să-I  vezi florile ofilite ? 

Să-i vezi măcar lacrimile,

Să o vezi smucită pe toate părțile? 

Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.

 

 

 

 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet, 

Să vezi când avea un râset ? 

Să-i vezi totuși tristul zâmbet? 

Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.

 

 

 

Ai fost tu la mine-n suflet ? 

Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile? 

Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni? 

Să știi când n-a simțit săruturile? 

 

 

 

 

Ai fost tu la mine-n gânduri, 

Sa vezi iubirea cum se stinge?

Sau acea rugă, în plină noapte și furtună, 

Să vezi cum mi se preling lacrimile strună

More ...

De multe ori...?

De multe ori mă-ntreb pe mine

Oare astăzi am făcut vreun bine?

Și repede și cu retorică răspund

Din păcate, alții îl fac pentru tine!

 

De multe ori aș vrea să înțeleg

De ce eu oare nu le știu pe toate?

Și-n fiecare clipă învăț câte ceva

Chiar de am studii și multă carte!

 

De multe ori nu pot să înțeleg

De ce-ntre oameni e atâta ură?

Când Domnul ne-a făcut și spus

Iubiți-vă unii pe alții fără măsură!

 

De multe ori cad în minciună

Dorind un adevăr s-ascund,

Și mult mai țin să nu se afle

Cobor cu el până-n mormânt!

 

De multe ori mă simt un visător

Și cred că lumea pot să o îndrept,

Dar când din somn eu mă trezesc

Accept, că doar în vis sunt înțelept!

 

Și de puține ori simt bunătate

Prietenie, dragoste la oameni,

Mult mi-aș dori să dăruim iubire

Iar fericirea..nicicând pe..galbeni!

More ...
prev
next

Other poems by the author

InaxW

Frământată de ideea de a scrie, Căutând în fiecare piesă și moment cuvintele potrivite Pentru ceva netransmisibil.Încercând să deslușesc adevărurile din spatele Sentimentelor mele transformându-le în capodoperă, Tot ce știu e că între noi e poezie.

 

E sentimentul de trăire, și nu doar de existență.Deși n-avem credință, interesul constant nu-și încetează prezența. Crescând ca idol și fără inimă, mă rog la avere și esență. Având mereu neajunsul si obsesia ca scop, crezi că-mi voi topi integritatea în Pământ.

 

Dar oare cât îndură o inimă plăpândă? Cât oferă și transmite esența-i eternă? Implacabilitatea sa enormă  străpunge fiecare colț neexplorat încă. Iar lumea nu se definește prin ceea ce simțim noi. Este mai mult de atât. Mai mult decât suntem noi.

 

Mai mult decât sunt privirile noastre, care au impresia că totul e așa-zis spus, dar care continuă să aibe revelații cu un mesaj ascuns. Și de-am face schimb de vieți după moarte, oare am simți vreo diferență? Sau suntem atât de orbi de asemănarea orbitoare?

 

Creându-ți expresii false, imaginare ca ale tuturor, te îngroapă în final dezamăgirea aflând ca tot ceea ce ești este o tentație. Nu confunda atracția cu iubirea. Unii confundă plăcerea cu fericirea.

 

Diferența între a nu putea trăi fără cineva și a-l iubi este mare. Iar în universalitatea vieții noastre nu suntem atât de mari. Suntem doar întâmplare. Nu vezi că sângerăm la fel? Ți se scurge viața din corp încercând să afli dacă suntem un moment sau o eternitate.

 

Lăsându-ne finalul neîncheiat și înșelător, aflăm că timpul nu trece, noi trecem. Și astfel ne îndreptăm spre moarte în amurgul răcoritor.

More ...

Durerea de tată

Știu tată că nu m-auzi..

Că ești trist si-ndepartat..

Totusi,tată in zori de zi,

Sa ști ca eu nu te-am uitat.

 

Mă uit tată la copii,

Cum se joaca cu părinții

Cum zâmbesc si sunt iubiți 

Tu tată,nu ești aici..

 

Ma doare tată,dorul tău

Ma doare ca nu m-auzi 

Tată,si eu sunt copilul tău,

Dar tu,nu vrei să m-auzi..

 

Eu tată,am obosit..

Să te scriu și să te caut..

Aștept tată,un răspuns,

Chiar dacă nu e de ajuns.

More ...

Paradisul sufletului meu

-Ah,unde este fondul meu preferat de ten?o voce disperată se auzi din camera alăturată în timp ce mergeam pe hol.
-Nu pot sa cred..mamaaaa,unde mi ai pus machiajele?ți am zis de atâtea ori sa nu mai umbli în lucrurile mele.
-Sunt acolo, mamă,nu am luat eu nimic, fii mai organizata, te rog, îi răspunse o voce calma și stăpâna pe sine.
În timp ce stăteam acolo, pe hol, in picioare fără vreo putere am analizat fiecare mișcare,fiecare vorba,fiecare lucru pe care îl lua, îl arunca sau îl muta.La măsuța albă de machiaj mâinile ei firave și cochete își aranjau ochii ca valurile marii vara,își colorau obrajii blajini și își aranjau parul negru ca taciunele,in care preț de o clipa mă pierdusem fără sa știu a mă întoarce înapoi.Apoi,o voce se auzi:
-Hei,ce faci acolo?știi,doar ca nu mi place să te holbezi la mine în timp ce mă machiez.
-Oh,scuze.Nu mă holbez la tine...adică eu...stai,venisem sa te întreb la ce oră trebuie să fii la petrecere?
-Da,puteai să aștepți sa mă pregătesc,in fine, la 19:30,deci la 19:00 să plecăm.Nu vreau să întârzii.Bine?
Mirat că am știut sa mint ceva plauzibil,am închis ușa cu regret și am mers în bucătărie ,unde mi am făcut o cafea.
În camera alăturată , rochiile de catifea, de matase,verzi,negre erau aruncate pe jos,câteva perechi de pantofi zăceau amortite în fața dulapului,machiajele așteptau și ele leșinate pe masă sa fie puse la locul lor, iar în mijlocul camerei stătea ea,nemulțumită,într-adevar,de cum îi stătea rochia sa roșie ca focul de o frumusețe uluitoare.După câteva minute , în restul casei răsună vocea ei disperata:
-Mamiiii,vino repede ,am nevoie de tine.Nu mă descurc deloc cu rochia asta.
-Stai,fata mea ,vin imediat.
Cu un ton supărat,se aude un răspuns nu prea acceptabil:
-Nu,vino acum, nu mi vine deloc bine rochia aceasta, o să arăt groaznic la petrecere.Nu mă mai duc.
-Ce s a întâmplat?De ce nu ți convine, vine foarte bine, chiar te avantajează, nu mai exagera.
-Nu exagerez, arăt foarte urat.
Cât ușa era întredeschisa, am reușit să-i fur câteva priviri.Arăta foarte bine,rochia ei roșie o învăluia într-un aer luxos, care îți aducea aminte de o prințesă gata să meargă la o gală.Chipul ei alb ca spuma valurilor marii, ochii ei albaștri ca seninul verii, buzele sale ca două petale de trandafir și nasul ei mic și perfect erau ușor ascunse de nemulțumirea cu care se privea în oglindă fără sa și vadă adevarata frumusețe izbitoare.Mama sa stătea langa ea cu rochiile strânse la piept,încercând sa o calmeze și ,poate,să reușească să o facă sa îi placă outfit-ul ei pentru petrecere.Suparată,fata se pune pe pat și începe sa plângă dureros de tare,spunând printre suspine:
-O să fiu cea mai urâtă de la ...pe..tre...de la petrecere.O să o sun pe Alice să o anunț că nu mai ajung.Ia telefonul și începe să formeze numărul..
-Nu,hai sa încercăm altă rochie , i-ai promis totuși.Te rog.
-Dar nu mi stă nimic bine....totul mă face grasă și greu de privit.
În timp ce ea plângea pe patul plin de bijuterii, haine,pensule de machiaj , eu o priveam sfios de la ușă .Cu toate ca pe fața ei plină de lacrimi erau doar urme șterse de machiaj, printre lacrimi am putut observa gingașia,inocenta,frumusetea,eleganța ei , care nu te lăsau sa nu o privești prelung și fără sa te saturi.
După lungi lupte, fata a rămas cu rochia roșie,si-a remediat machiajul , și a pus pantofii albi cu perle, care îi îmbrățișau picioarele, iar parul a rămas peste clavicula și umerii săi micuți care nu te lăsau sa nu observi perfecțiunea liniilor pielii sale albe.
Privirea fetei s-a mutat spre una,iar ochii ce o priveau de câteva clipe bune, au fugit rapid.
Da,acea fata nemulțumită de rochia sa roșie, este fata mea, fata mea care o admir de fiecare data când am ocazia și ea nu știe,pentru ca, dupa cum ati înțeles ,nu ii place sa fie privită, mai ales când se machiază.Cand mai trec pe langa camera ei, mai arunc câte o privire, nu pentru a o controla, ci pentru a mai bucura de zâmbetul, ochii,vocea ei pentru ca nu voi mai apuca aceste clipe scumpe...din păcate,insa știu ca mă va face mândru și asta mă va încălzi.Imi place sa mă uit la ea când isi caută hainele, chestiile cu care se machiază,cartile prin toată casa,isi spune toate secretele mamei sale sau se bucura de fiecare om cu care vorbește fie la telefon, fie fata în fata.Ador totul la ea, parul,ochii,nasul,uneori dezordinea, crizele de nervi,graba,perfectionismul,leneveala din unele zile,harnicia și Ambiția de care da dovada de nenumărate ori sau empatia cu care imbratiseaza totul în jurul ei.Si nu pentru ca este cuminte,ascultatoare sau muncitoarei pentru ca este fiica mea, care a luat modelul mamei sale, femeia care m-a ridicat de la pământ,m a susținut și m a iubit necondiționat,diamantul meu.
După mii de lacrimi, am decis sa iau rochia roșie și pantofii albi cu perle, pe care i am cumpărat intr o vacanta la Oradea.M am uitat în oglinda și când am văzut cum mi se întinsese make-up-ul,m am Așezat la masa și am început sa cotrobăi după paleta mea ce conținea nuanțe de roșu,portocaliu și negru și m am retușat astfel încât sa nu se vadă ca am plâns 30 de minute.Parul am decis sa -l las drept, căzut pe umeri și am revenit în fata oglinzii sa mă examinez din nou.
-Hm,din fata arata bine....și din lateral....mm,la spate o sa mi iau blăniță mea albă.Sunt gata!Putem plecam spus eu spre Bucătărie.
-Deci sigur ești gata, da?întreba tata.Nu vreau sa ne întoarcem sau sa nu fii mulțumită.Ti ai luat bani, geanta,ochelarii?
-Geantaa,am uitat geanta, spusei eu cu un picior pe plecare.Stai 2 secunde.
Mă întorc repede în camera, deschid dulapul cu poșete și în graba,o caut pe cea cu perle sa se asorteze cu pantofii, pe care am primit o cadou de la prietena mea, Dana și revin în Bucătărie.
Tata mă aștepta calm pe canapeaua moale,cand deodată, ajunsa în fata lui,isi muta privirea din telefon la mine.Pret de 10 secunde m a primit cu o admiratie nemaintâlnita, pe care nimeni nu mi o mai insuflase vreodată, ceea ce m a emoționat.
-Gata.Acum sunt gata.
-Bine,hai sa mergem atunci.
În mașină, in drumul spre local, mintea mi-a fugit la momentul în care plângeam în camera, din motivul rochiei care nu mi plăcea cum se așeză pe corpul meu, iar el mă privea sfios de la usa.Chiar dacă el credea ca nu l observ,nu am vrut sa i fur și aceasta oportunitate, de a se bucura de mine, chiar și atunci când plângeam, cu toate ca i se rupea sufletul.In acel moment am simțit iubirea profunda, sincera și autentica pe care mi-o poarta încă din momentul în care nu eram, dar și dorința de a mă calma și de a mă împăca în legătură cu rochia.Acel moment m-a făcut sa înțeleg ca o iubire adevarata(în cazul de fata paternă)trece peste orice defecte, orice machiaj șters sau orice rochie care nu avantajează și chiar dacă eu ii interziceam de fiecare data sa mă privească, el tot o făcea, chiar și pe ascuns.In acel moment m am simțit cea mai frumoasa, cea mai iubita,admirata ,perfecta, fapt ce mi a însămânțat dorința ca viitorul meu soț sa fie asemenea tatălui meu; sa mă privească în casa pe furiș atunci când mă pregătesc,pe graba, sa plec , sa mă facă sa mă simt cea mai frumoasa, cea mai iubita, cea mai importanta-lucru ce face femeia sa înflorească din orice punct de vedere și căruia sa i se placa frumos și haosul pe care îl construiesc,cateodata,in jurul meu.
-Gata,am ajuns.Ma suni când se termine petrecerea sa vin sa te iau, bine?
-Bine.
-Ai grija și distracție plăcută!Te pupa tati.
-Mulțumesc,te iubesc!
Un moment de liniște se așterne între noi, iar el nu mi poate oferi decât un zâmbet și o lacrima.
Inchid usa mașinii și plec spre local unde mă întâlnesc cu Alice.
More ...

Dor de mamă

De Sfânta Vineri ai plecat 

La Dumnezeu,iubită Mamă,

Și-n suflet de copil tu ai lăsat 

Un gol imens,durere,teamă.

 

De 7 luni un dor nebun m-apasă

Privind la pozele cu noi,

Sufletul doare, văd pustiu acasă

Și lacrimile-mi curg șuvoi.

Cu amintirea ta rămasă-n gând 

Căi grele voi străbate cutezând 

Și lipsa ta povară o să-mi fie

În astă viață și pe veșnicie . 

 

                                          Dragoș 

More ...

Copilului meu

tu, copilu din mine, vei plange

o sa te tortureze cum stiai langa el a rade

si cum in bratele lui te facea a cade,

maine insa in bratele durerii vei sade

unde vei simtii cum inima ti impietreste.

 

sa nu te invinovatesti

sa nu cumva la suflet sa te racesti

cand vei afla ca singurica o sa trebuiasca sa te incalzesti,

ori ca altfel ai sa stralucesti

dar acu in durerea straniu de mare.

 

ti as fi scris, sa te pregatesti

dar stiu cum esti

ai incepe in ganduri sa te ratacesti,

si cand durerea va lovi din plin ai sa amortesti

caci esti al meu copil ce zace in iubire.

More ...

Mama

Cu privire ta cea blândă

Cu mânutile tale moi

Ne mângâi și ne alinti 

De cu seară și până în zori

 

Draga mea iubita mama 

Eu din suflet te iubesc

Și tot restul vieții mele 

Doar pe tine te prețuiesc 

 

De cu zori și până în seara 

Pentru noi tu tot muncești 

Că sa ne faci un rost în viața 

Și cu drag sa ne privești 

 

Viață lungă și bogată

Noi mereu îti vom dori

Și cu inima bogată 

Noi mereu te vom iubi

More ...

InaxW

Frământată de ideea de a scrie, Căutând în fiecare piesă și moment cuvintele potrivite Pentru ceva netransmisibil.Încercând să deslușesc adevărurile din spatele Sentimentelor mele transformându-le în capodoperă, Tot ce știu e că între noi e poezie.

 

E sentimentul de trăire, și nu doar de existență.Deși n-avem credință, interesul constant nu-și încetează prezența. Crescând ca idol și fără inimă, mă rog la avere și esență. Având mereu neajunsul si obsesia ca scop, crezi că-mi voi topi integritatea în Pământ.

 

Dar oare cât îndură o inimă plăpândă? Cât oferă și transmite esența-i eternă? Implacabilitatea sa enormă  străpunge fiecare colț neexplorat încă. Iar lumea nu se definește prin ceea ce simțim noi. Este mai mult de atât. Mai mult decât suntem noi.

 

Mai mult decât sunt privirile noastre, care au impresia că totul e așa-zis spus, dar care continuă să aibe revelații cu un mesaj ascuns. Și de-am face schimb de vieți după moarte, oare am simți vreo diferență? Sau suntem atât de orbi de asemănarea orbitoare?

 

Creându-ți expresii false, imaginare ca ale tuturor, te îngroapă în final dezamăgirea aflând ca tot ceea ce ești este o tentație. Nu confunda atracția cu iubirea. Unii confundă plăcerea cu fericirea.

 

Diferența între a nu putea trăi fără cineva și a-l iubi este mare. Iar în universalitatea vieții noastre nu suntem atât de mari. Suntem doar întâmplare. Nu vezi că sângerăm la fel? Ți se scurge viața din corp încercând să afli dacă suntem un moment sau o eternitate.

 

Lăsându-ne finalul neîncheiat și înșelător, aflăm că timpul nu trece, noi trecem. Și astfel ne îndreptăm spre moarte în amurgul răcoritor.

More ...

Durerea de tată

Știu tată că nu m-auzi..

Că ești trist si-ndepartat..

Totusi,tată in zori de zi,

Sa ști ca eu nu te-am uitat.

 

Mă uit tată la copii,

Cum se joaca cu părinții

Cum zâmbesc si sunt iubiți 

Tu tată,nu ești aici..

 

Ma doare tată,dorul tău

Ma doare ca nu m-auzi 

Tată,si eu sunt copilul tău,

Dar tu,nu vrei să m-auzi..

 

Eu tată,am obosit..

Să te scriu și să te caut..

Aștept tată,un răspuns,

Chiar dacă nu e de ajuns.

More ...

Paradisul sufletului meu

-Ah,unde este fondul meu preferat de ten?o voce disperată se auzi din camera alăturată în timp ce mergeam pe hol.
-Nu pot sa cred..mamaaaa,unde mi ai pus machiajele?ți am zis de atâtea ori sa nu mai umbli în lucrurile mele.
-Sunt acolo, mamă,nu am luat eu nimic, fii mai organizata, te rog, îi răspunse o voce calma și stăpâna pe sine.
În timp ce stăteam acolo, pe hol, in picioare fără vreo putere am analizat fiecare mișcare,fiecare vorba,fiecare lucru pe care îl lua, îl arunca sau îl muta.La măsuța albă de machiaj mâinile ei firave și cochete își aranjau ochii ca valurile marii vara,își colorau obrajii blajini și își aranjau parul negru ca taciunele,in care preț de o clipa mă pierdusem fără sa știu a mă întoarce înapoi.Apoi,o voce se auzi:
-Hei,ce faci acolo?știi,doar ca nu mi place să te holbezi la mine în timp ce mă machiez.
-Oh,scuze.Nu mă holbez la tine...adică eu...stai,venisem sa te întreb la ce oră trebuie să fii la petrecere?
-Da,puteai să aștepți sa mă pregătesc,in fine, la 19:30,deci la 19:00 să plecăm.Nu vreau să întârzii.Bine?
Mirat că am știut sa mint ceva plauzibil,am închis ușa cu regret și am mers în bucătărie ,unde mi am făcut o cafea.
În camera alăturată , rochiile de catifea, de matase,verzi,negre erau aruncate pe jos,câteva perechi de pantofi zăceau amortite în fața dulapului,machiajele așteptau și ele leșinate pe masă sa fie puse la locul lor, iar în mijlocul camerei stătea ea,nemulțumită,într-adevar,de cum îi stătea rochia sa roșie ca focul de o frumusețe uluitoare.După câteva minute , în restul casei răsună vocea ei disperata:
-Mamiiii,vino repede ,am nevoie de tine.Nu mă descurc deloc cu rochia asta.
-Stai,fata mea ,vin imediat.
Cu un ton supărat,se aude un răspuns nu prea acceptabil:
-Nu,vino acum, nu mi vine deloc bine rochia aceasta, o să arăt groaznic la petrecere.Nu mă mai duc.
-Ce s a întâmplat?De ce nu ți convine, vine foarte bine, chiar te avantajează, nu mai exagera.
-Nu exagerez, arăt foarte urat.
Cât ușa era întredeschisa, am reușit să-i fur câteva priviri.Arăta foarte bine,rochia ei roșie o învăluia într-un aer luxos, care îți aducea aminte de o prințesă gata să meargă la o gală.Chipul ei alb ca spuma valurilor marii, ochii ei albaștri ca seninul verii, buzele sale ca două petale de trandafir și nasul ei mic și perfect erau ușor ascunse de nemulțumirea cu care se privea în oglindă fără sa și vadă adevarata frumusețe izbitoare.Mama sa stătea langa ea cu rochiile strânse la piept,încercând sa o calmeze și ,poate,să reușească să o facă sa îi placă outfit-ul ei pentru petrecere.Suparată,fata se pune pe pat și începe sa plângă dureros de tare,spunând printre suspine:
-O să fiu cea mai urâtă de la ...pe..tre...de la petrecere.O să o sun pe Alice să o anunț că nu mai ajung.Ia telefonul și începe să formeze numărul..
-Nu,hai sa încercăm altă rochie , i-ai promis totuși.Te rog.
-Dar nu mi stă nimic bine....totul mă face grasă și greu de privit.
În timp ce ea plângea pe patul plin de bijuterii, haine,pensule de machiaj , eu o priveam sfios de la ușă .Cu toate ca pe fața ei plină de lacrimi erau doar urme șterse de machiaj, printre lacrimi am putut observa gingașia,inocenta,frumusetea,eleganța ei , care nu te lăsau sa nu o privești prelung și fără sa te saturi.
După lungi lupte, fata a rămas cu rochia roșie,si-a remediat machiajul , și a pus pantofii albi cu perle, care îi îmbrățișau picioarele, iar parul a rămas peste clavicula și umerii săi micuți care nu te lăsau sa nu observi perfecțiunea liniilor pielii sale albe.
Privirea fetei s-a mutat spre una,iar ochii ce o priveau de câteva clipe bune, au fugit rapid.
Da,acea fata nemulțumită de rochia sa roșie, este fata mea, fata mea care o admir de fiecare data când am ocazia și ea nu știe,pentru ca, dupa cum ati înțeles ,nu ii place sa fie privită, mai ales când se machiază.Cand mai trec pe langa camera ei, mai arunc câte o privire, nu pentru a o controla, ci pentru a mai bucura de zâmbetul, ochii,vocea ei pentru ca nu voi mai apuca aceste clipe scumpe...din păcate,insa știu ca mă va face mândru și asta mă va încălzi.Imi place sa mă uit la ea când isi caută hainele, chestiile cu care se machiază,cartile prin toată casa,isi spune toate secretele mamei sale sau se bucura de fiecare om cu care vorbește fie la telefon, fie fata în fata.Ador totul la ea, parul,ochii,nasul,uneori dezordinea, crizele de nervi,graba,perfectionismul,leneveala din unele zile,harnicia și Ambiția de care da dovada de nenumărate ori sau empatia cu care imbratiseaza totul în jurul ei.Si nu pentru ca este cuminte,ascultatoare sau muncitoarei pentru ca este fiica mea, care a luat modelul mamei sale, femeia care m-a ridicat de la pământ,m a susținut și m a iubit necondiționat,diamantul meu.
După mii de lacrimi, am decis sa iau rochia roșie și pantofii albi cu perle, pe care i am cumpărat intr o vacanta la Oradea.M am uitat în oglinda și când am văzut cum mi se întinsese make-up-ul,m am Așezat la masa și am început sa cotrobăi după paleta mea ce conținea nuanțe de roșu,portocaliu și negru și m am retușat astfel încât sa nu se vadă ca am plâns 30 de minute.Parul am decis sa -l las drept, căzut pe umeri și am revenit în fata oglinzii sa mă examinez din nou.
-Hm,din fata arata bine....și din lateral....mm,la spate o sa mi iau blăniță mea albă.Sunt gata!Putem plecam spus eu spre Bucătărie.
-Deci sigur ești gata, da?întreba tata.Nu vreau sa ne întoarcem sau sa nu fii mulțumită.Ti ai luat bani, geanta,ochelarii?
-Geantaa,am uitat geanta, spusei eu cu un picior pe plecare.Stai 2 secunde.
Mă întorc repede în camera, deschid dulapul cu poșete și în graba,o caut pe cea cu perle sa se asorteze cu pantofii, pe care am primit o cadou de la prietena mea, Dana și revin în Bucătărie.
Tata mă aștepta calm pe canapeaua moale,cand deodată, ajunsa în fata lui,isi muta privirea din telefon la mine.Pret de 10 secunde m a primit cu o admiratie nemaintâlnita, pe care nimeni nu mi o mai insuflase vreodată, ceea ce m a emoționat.
-Gata.Acum sunt gata.
-Bine,hai sa mergem atunci.
În mașină, in drumul spre local, mintea mi-a fugit la momentul în care plângeam în camera, din motivul rochiei care nu mi plăcea cum se așeză pe corpul meu, iar el mă privea sfios de la usa.Chiar dacă el credea ca nu l observ,nu am vrut sa i fur și aceasta oportunitate, de a se bucura de mine, chiar și atunci când plângeam, cu toate ca i se rupea sufletul.In acel moment am simțit iubirea profunda, sincera și autentica pe care mi-o poarta încă din momentul în care nu eram, dar și dorința de a mă calma și de a mă împăca în legătură cu rochia.Acel moment m-a făcut sa înțeleg ca o iubire adevarata(în cazul de fata paternă)trece peste orice defecte, orice machiaj șters sau orice rochie care nu avantajează și chiar dacă eu ii interziceam de fiecare data sa mă privească, el tot o făcea, chiar și pe ascuns.In acel moment m am simțit cea mai frumoasa, cea mai iubita,admirata ,perfecta, fapt ce mi a însămânțat dorința ca viitorul meu soț sa fie asemenea tatălui meu; sa mă privească în casa pe furiș atunci când mă pregătesc,pe graba, sa plec , sa mă facă sa mă simt cea mai frumoasa, cea mai iubita, cea mai importanta-lucru ce face femeia sa înflorească din orice punct de vedere și căruia sa i se placa frumos și haosul pe care îl construiesc,cateodata,in jurul meu.
-Gata,am ajuns.Ma suni când se termine petrecerea sa vin sa te iau, bine?
-Bine.
-Ai grija și distracție plăcută!Te pupa tati.
-Mulțumesc,te iubesc!
Un moment de liniște se așterne între noi, iar el nu mi poate oferi decât un zâmbet și o lacrima.
Inchid usa mașinii și plec spre local unde mă întâlnesc cu Alice.
More ...

Dor de mamă

De Sfânta Vineri ai plecat 

La Dumnezeu,iubită Mamă,

Și-n suflet de copil tu ai lăsat 

Un gol imens,durere,teamă.

 

De 7 luni un dor nebun m-apasă

Privind la pozele cu noi,

Sufletul doare, văd pustiu acasă

Și lacrimile-mi curg șuvoi.

Cu amintirea ta rămasă-n gând 

Căi grele voi străbate cutezând 

Și lipsa ta povară o să-mi fie

În astă viață și pe veșnicie . 

 

                                          Dragoș 

More ...

Copilului meu

tu, copilu din mine, vei plange

o sa te tortureze cum stiai langa el a rade

si cum in bratele lui te facea a cade,

maine insa in bratele durerii vei sade

unde vei simtii cum inima ti impietreste.

 

sa nu te invinovatesti

sa nu cumva la suflet sa te racesti

cand vei afla ca singurica o sa trebuiasca sa te incalzesti,

ori ca altfel ai sa stralucesti

dar acu in durerea straniu de mare.

 

ti as fi scris, sa te pregatesti

dar stiu cum esti

ai incepe in ganduri sa te ratacesti,

si cand durerea va lovi din plin ai sa amortesti

caci esti al meu copil ce zace in iubire.

More ...

Mama

Cu privire ta cea blândă

Cu mânutile tale moi

Ne mângâi și ne alinti 

De cu seară și până în zori

 

Draga mea iubita mama 

Eu din suflet te iubesc

Și tot restul vieții mele 

Doar pe tine te prețuiesc 

 

De cu zori și până în seara 

Pentru noi tu tot muncești 

Că sa ne faci un rost în viața 

Și cu drag sa ne privești 

 

Viață lungă și bogată

Noi mereu îti vom dori

Și cu inima bogată 

Noi mereu te vom iubi

More ...
prev
next