Of tată
SUfletul mi se înalță,
Durerea mă apasă…
Liniștea nu o găsesc
În durere mă înec
Aș vrea un tată
Căruia să-i povestesc
Durerea pe care o trăiesc
Sub cerul senin
Cu tine să fiu
Să mă strângi în brațe
Cu ochii dulci să îmi spui:
Iartă-mă copile!
Nu am fost lângă tine
În ochii tai sunt un străin
De mine nu ai vrut să știi
Poate când nu voi mai fi vei înțelege
Cât te-am iubit
Pentru tine nu a însemnat
Nimic iubirea sinceră de copil
Dar nu e problema, am învățat să sufăr
Tată! O singura întrebare:
Cu ce ți-am greșit de numa poți iubi?
Maris Maria Cristina
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Zum, zum!
Poem: Aduți aminte
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: Crăciun Ștefana
Poem: Tandrețe
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: Visez la tine!
Poem: Fugi cu mine
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu