Of tată
SUfletul mi se înalță,
Durerea mă apasă…
Liniștea nu o găsesc
În durere mă înec
Aș vrea un tată
Căruia să-i povestesc
Durerea pe care o trăiesc
Sub cerul senin
Cu tine să fiu
Să mă strângi în brațe
Cu ochii dulci să îmi spui:
Iartă-mă copile!
Nu am fost lângă tine
În ochii tai sunt un străin
De mine nu ai vrut să știi
Poate când nu voi mai fi vei înțelege
Cât te-am iubit
Pentru tine nu a însemnat
Nimic iubirea sinceră de copil
Dar nu e problema, am învățat să sufăr
Tată! O singura întrebare:
Cu ce ți-am greșit de numa poți iubi?
Maris Maria Cristina
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: De-ar cânta...
Poem: Passa tempo
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Cântarea limbii române
Poem: Anotimpurile vieții
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Poem: EL
Poem: Pomul lăudat!
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău