Of tată
SUfletul mi se înalță,
Durerea mă apasă…
Liniștea nu o găsesc
În durere mă înec
Aș vrea un tată
Căruia să-i povestesc
Durerea pe care o trăiesc
Sub cerul senin
Cu tine să fiu
Să mă strângi în brațe
Cu ochii dulci să îmi spui:
Iartă-mă copile!
Nu am fost lângă tine
În ochii tai sunt un străin
De mine nu ai vrut să știi
Poate când nu voi mai fi vei înțelege
Cât te-am iubit
Pentru tine nu a însemnat
Nimic iubirea sinceră de copil
Dar nu e problema, am învățat să sufăr
Tată! O singura întrebare:
Cu ce ți-am greșit de numa poți iubi?
Maris Maria Cristina
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Răzbunare
Поэма: Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Поэма: Așa...nu!
Поэма: Codexul nescris
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Поэма: acedia
Поэма: Epigrame V
Premiul Nobel pentru Literatură 2022