Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ultima clipa
Poem: Rezervat
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: TU imi ești...
Poem: Iarnă
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Apocalips
Poem: ,,Nu te enerva" în turcă
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare