Neclintire
țărâna prin care-ai călcat s-a-ntărit ca un cadavru
locul de-acolo e mort
nici firul de iarbă nu mai răzbește prin crusta aceea violacee
spre negru
a pământului
așezată ca o platoșă la capul soldatului necunoscut
nici oamenii nu mai trec
copacii și-au asmuțit și ei crengile uscate spre cer
precum niște morți îngopați în picioare
calotele glaciare dinăuntru-mi
alunecă-ncet-încet înspre maluri
aud pașii albi ai iernii arctice călcând peste nisipurile portocalii ale sufletului
aripile bufnițelor rașchetând norii
deșertul timpului se contopește cu linia orizontului infinit
țurțuri imenși îmi atârnă de inimă
așteptând…
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Mulțumiri
Поэма: Nimeni
poezii.online sustine initiativa #stauacasa
Поэма: Dragoste pierdută în flori de primăvară.
Поэма: Semne
Cea mai veche lucrare de literatură
Поэма: Un fluture alb
Поэма: Crăciun Ștefana
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018