Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 4 septembrie 2023
Vizualizări: 221
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Lacrimi, la apusul vieții
Poem: Omul înger
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Raze de gheață
Poem: OHH, DOMNIȚĂ
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: З - Значит Захария
Poem: Ma amagesc cu gandul
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca