Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în daneză
Poem: Fitness - a.k.a Somn Obositor
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: Prima și ultima mea iubire
Poem: Iubire si Fericire aka Dilema existentiala IF
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO
Poem: Nebunie
Poem: Et si tu n'existais pas în spaniolă
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS