Umbrele timpului

Timpul rătăcește, ne lovește ușor,
Îți promite un viitor, dar adesea ne lasă în urmă,
Ne învăluie în umbre, cu privirea unui străin,
Și ne învață, fără cuvinte, cum să uităm, cum să fim.

 

Iubirea nu cere permisiune,
Dar adesea își cere prețul în tăcere,
Pășind pe drumuri ce ne par cunoscute,
Dar fiecare pas adâncește o rană pe care nu o vedem.

 

Și în fiecare întâlnire, în fiecare privire,
Găsim o fărâmă de noi, rătăcind printre amintiri,
Așteptând să fim salvați, așteptând să ne regăsim,
Dar de multe ori, tot ce rămâne e doar o umbră a ceea ce am fost.


Category: Thoughts

All author's poems: Florin Dumitriu poezii.online Umbrele timpului

Date of posting: 1 мая 2021

Added in favorites: 4

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1923

Log in and comment!

Other poems by the author

Codexul nescris

În tăcerea nopții, simt cum cuvintele se nasc din umbrele gândurilor neînțelese. Fiecare pas pe care-l fac mă adâncește mai mult în misterul acestui univers al meu, un loc unde lumina nu are voie să pătrundă, dar nici întunericul nu îmi poate fura speranța. Pot trăi în gândurile tale, chiar și atunci când nu mă vezi, pot schimba ceea ce tu crezi că este imposibil, doar pentru că știu să îți ating inima fără să o conștientizezi. Vreau să-ți arăt că adevărata putere nu este în ceea ce putem atinge sau face, ci în ceea ce suntem capabili să devenim fără a fi observați.

More ...

Epilog

Se rupe cerul într-un geamăt surd,
Iar eu, copil al umbrelor, îmi croiesc
Drumul printre amintiri cu genunchii goi,
Acolo unde nici tăcerea nu îndrăznește să pășească.

More ...

Epistola catre...

Am văzut ceruri sfâșiate de tăcere,

Stele căzând ca lacrimi dintr-un vis pierdut,

Umbre prelungi pe cărări neumblate,

Și nori ascunzând furtuni…

 

Păduri de jar înghețate-n noapte,

Pietre ce plâng povara vremii trecând,

Râuri de argint curgând în umbra adâncă,

Și flori de gheață dansând...

 

Am văzut inimi arse, strigând spre stele,

Cu aripi frânte sub greutate de destin,

Și voci mute, cernând ecouri apuse,

În vieți de doruri neștiute.

 

În abisurile sufletului, fiare înlănțuite,

Răni înflorite pe inimă în timp,

Am văzut demoni înlănțuiți, niciunul mai chinuit ca mine,

Sub povara întunericului, numele-mi purtând...



More ...

Inimile noastre pline

Te-am întâlnit târziu, în ceasul de decadență,

Cu ochii grei de febră și parfum otrăvit,

Purtai pe gât amurgul și-n mâini inocența

Unui înger ce-n iad de bunăvoie-a venit.

 

Ah, frumusețea ta!, o rană somptuoasă,

Un crin crescut din sânge pe marmură și scrum,

Tu sărutai durerea ca pe-o sfântă mireasă

Și transformai blestemul în aur și parfum.

 

Dar dragostea, această boală rafinată,

Ne-a sfâșiat încet sub râsul unui cer gol,

Și ne-am trezit cu inima frumos intoxicată

De spleen, de dor, de moarte și alcool.

More ...

Agonia

Am căutat alinare în umbrele nopții,
Făcând pacturi cu dorințele necontrolate,
Acum îmi simt sufletul căzut, măcinat,
Răsucindu-se în viciile ce nu mă lasă să respir.

 

Mi-e dor de acele zile când iubirea era pura,
Când inima batea cu ritm de bucurie,
Dar acum e un ecou rece,
Iar pasiunea s-a transformat în amintire amară.

 

Fug de la adevăr și mă ascund în fantezii,
Căutând sensuri care nu mai există,
Iar în oglinda ruptă, mă văd pierdut,
Devenind o umbră a omului ce am fost.

 

Poate că într-o altă viață voi înțelege,
Că nu există drumuri fără greșeli,
Dar până atunci, îmi zic adesea:
„O să găsesc răspunsul când timpul mă va schimba.”

More ...

Iubirea ca eroare de limbaj

Dacă iubirea ar fi un cuvânt,

Tu ai fi sensul lui fără sfârșit,

Iar eu... o rugă pe care vântul

O spune mereu: te-am iubit.

More ...

Poems in the same category

transfigurare 1/3

lupta

pentru a câștiga un loc pe zid

lupta

pentru un scor de credit social mare

va rupe aripile

va amuți glasurile

 

la toaleta publică

aparatul

distribuie hârtie

după merit.

More ...

Tornado

I thought I couldn t live alone,

So I held on when love was gone.

I feared the dark, the silent space,

Without your voice, without your face.

 

A year has passed…it feels unreal,

The wounds still ache, they never heal.

I see it now, the truth so clear,

I stayed for comfort, not for you, my dear.

 

I wasn t scared to lose your touch,

Just scared of losing love too much.

Now nights are cold, the walls all stare,

And I can t find you anywhere.

 

I m not alright, I can t pretend,

I just need my best friend.

To sit, to talk, to breathe, to stay

And chase these dark thoughts far away.

 

So if you hear this silent cry,

Know I don’t really want to die

I just need someone to understand,

And hold my heart with steady hands.

More ...

Sub stele- Hotel Cișmigiu

E pustiu e-ntuneric si mi-e frică de mor,
Locuiesc într-o hrubă la cap de coridor.
Sunt răcit și mi-e foame și nu am chior de ban,
Fericirea-i la bursă dar nici p-aia n-o am!
 
Nu am bani nici de pâine n-am plătit nici chiria!
Și nu dau pe ochi frumoși vodcă la omenia,
Mișună presa-n strada și e plin de țigani!
E gunoi și e cu*ve da' și alea vrea bani.
 
Welcome to the Hotel Cișmigiu!
Say Such a lovely place,
Such a lovely place,
E ca un sicriu.

Hotel Cișmigiu
Îmi e frică și tremur
Îmi e frică și tremur
De un nou cutremur
Dar mă bucur teribil și zâmbesc neîncetat,
Cu un rictus de hienă care-așa a înghețat!
Mi-ai distrus tinerețea sănătatea la fel!
Fir-ai al dracului de buncăr care-ți zice hotel!
 
Ne excrementam pe-ntuneric stăm cu cracii-n pi*at
Aicea nu-i de mine eu sunt un delicat,
Vreau o toaleta normală și un duș cât de cât!
Americanii-s de vina!
Welcome to the Hotel Cișmigiu
Say Such a lovely place
Such a lovely place
E ca un sicriu

Hotel Cișmigiu
Îmi e frică și tremur
Îmi e frică și tremur
De un nou cutremur
 
Tribut Vama veche 
More ...

doar marea/1

 

ascultând tăcerea din

sfintele locașuri de rugăciune,

simt

adierile  calde ale cristalelor

în forma de spice de grâu,

ce-mi ating

genele.

 

More ...

Labirinturi

In labirinturile tale către mine

Se pierd cuvinte la puterea infinit

Si eu , cu ale mele gânduri tot la tine,

Ma sting subit.

 

Ale tale carismatice culori sublime

Se pierd tăcut la ceas de asfințit

In încercarea lor  sa imi aline

Gândul zdrobit.

 

Ale tale aripi cu pene albe , fine

Zboara usor spre cerul infinit,

In labirinturi reci si far de sine

Zace Eul strivit.

More ...

Nimeni

Cand simți ca vrei sa spui ceva

Te uiți în jur..si te lovește nimenea,

Atunci trebuie sa vorbești cu tine

Dar îți dai seama, ca e tot nimeni.  

 

Încerci sa auzi prin negrul tot

Te strigi pe nume..dar în zadar, 

O voce străină ar răspunde parcă

Dar nu înțelegi, o vorbă măcar.  

 

Mai stai o vreme..tu ceva gândești

Dar tot lui nimeni parcă îi vorbești, 

Nu ai făcut nimic decat sa aștepți 

Și vrei ca nimeni, sa te deștepți?!  

 

Cauți în gânduri să aduci lumină, 

Trezirea doar din mintea ta răsare

Cand dai tot negrul la o parte

Si îl faci pe nimeni, tu..să apară. 

 

Tu cu nimeni apoi te așezi

La masa gândurilor ca sa înțelegi 

Că cel ce nimeni odată a fost

Ești tu, același cu care azi vorbești.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍