Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?

Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus

Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...

Creativitate-mi dai, alcool și multă frică

Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică

Incompetență-n ochi, minte și prin fapte

Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte

Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc

Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc

Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg

Simțind ca am puterea, dar continui să o neg

Miracol viața, un dar de-apreciat

Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat

Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,

Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...

Probabil este scris să văd, dar nu să simt

Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin

Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare

Mă face să mă-ntreb, există un destin?

Category: Thoughts

All author's poems: Umbra Dihorului

Date of posting: 6 May 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1064

Other poems by the author

Înotul

Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,

Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat

Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune

O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare

Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?

Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin

Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert

Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?

Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport

Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin?

Insula aproape, destinația mea e portul,

Adâncimea e reală, greutatea e nespusă

Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate

Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate

Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,

Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare

Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare

Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare

Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez

Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...

More ...

Repetiţie

Dacă îmi oferi un zâmbet și împart cu tine o glumă

Treptat, îmi arăți că ești ca berea cu prea multă spumă

Ce se poate îndepărta, dar te consum așa,

Indiferent cât de rău mă va afecta

Să mă-mbăt cu dorința că am găsit pe cineva,

Împreună să ne completăm, să ne extindem dezvoltarea

Ca un tablou te zăresc, aproapre-mi de mine cum stai

O scenă dulce cum surâzi după fiecare strop de cafea,

Jucându-te-n păr gingaș, îmi readuci liniștea

Realitatea mă trezește, cunosc ce se va întâmpla

Vom continua, vom încerca, dar în final nu ne va interesa

Vei rămâne ceva trecător, doar în mintea mea...

More ...

Conformitate

De m-aș îndepărta cât se poate de realitate

Ce rămâne nociv se va consuma

Ce rămâne indecent și pervers se va repeta

Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?

Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu

Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"

Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate

Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante

Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd

Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare

Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie

Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...

More ...

Tribut

Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect

Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,

Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat

Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?

"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...

În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască

Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...

Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...

Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort

Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,

Uitați să respectați și să apreciați fericirea

Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,

În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...

More ...

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,

Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră

Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce

Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură

Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin

Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?

Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin

Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...

Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,

Indiferent de trecut, un sufltet depravat

Ce se bucură doar că a existat...

Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat

În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,

Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva

Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava

Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...

Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,

Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,

Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina

Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

More ...

Cerşetor

Mă aflu ca o umilă făptură, ce-n pendență sunt blocat

Trecători grăbiți în lumea lor,

Interpret într-un peisaj, ce-l zărești și l-ai uitat

Judecat în umbra anilor...

Stigmatizat, cu capu-mi plecat, rog milă

Îndignare și frustrare ce prin hainele-mi zdrențuite încerc de maschez

Mă feresc să grăiesc, ei trec cu o nepăsare și un zâmbet arogant

Ambiguă șansă, orice ajutor îl apreciez...

De-a ținut de mine, prin prostii si decizii ce multe-am ratat

Bătut de soartă, încă o dată,vreau să văd unde drumul vieții mă poartă

Foame, sete, frig, nu mai pot simți nimic, de tot și de toate, am uitat

Memorii din trecut mă poartă într-un loc cu o vină constantă...

Sărac, nu mai am nimic din ce-a fost,

Pierdut, timpul cum trece rapid și fără rost

De speranța-i putere, eu, o consider disperare

O elaborată interpretare, ce o căutam cu ardoare...

Înăbușit cu un râs maniacal, în fața tuturor, nu mă pot opri

Aștept sa fiu reprimat, privirea-i spre mine, dar nu sunt observat

Poveștile sunt tot ce mi-au rămas în minte

Cănd vremea rece trece și rămân fară cuvinte...

More ...

Poems in the same category

Delimitări

am uitat să mă mai uit în ochii oamenilor

ca altădată

le privesc doar picioarele vorbitoare

de la geam

tălpile

în dialog cu pietrele

cu asfaltul țâfnos

cu dalele

n-ai crede cât de multe poate spune

o tibie

de care atârnă un colier

de aur

sub formă de șarpe

un genunchi rotund

ca un măr golden auriu

o linie grațioasă a coapsei

pe care ar fi invidiat- o și Pygmalion

pecetea ascunsă a osului sacru

descrisă amănunţit în Upanişade

doar să le întrebi pe înțelesul lor

într-o limbă suficient de simplă

precum „El Silbo gomero”

vorbită-n Canare

fluierând ca o pasăre….

More ...

Esența vieții

Roșu pulsând, a vieții izvor,

În vene curge, neobosit rotor.

Dar când se scurge, picătură cu picătură,

Simți cum viața-ți se destramă, fără durere.

Fiecare strop, o fărâmă din tine,

Ce-ți dă puterea să lupți și să luminezi.

În roșu aprins, se oglindește sufletul,

Și-n fiecare bătaie, un strigăt mut

Când sângele se pierde, se stinge și flacăra,

Și-n întuneric te cufunzi, fără scapare.

Dar în adâncul ființei, o speranță mai clipește,

Că viața va învinge, și vei trăi.

Sângele, esența, dar și amintire,

A luptei pentru viață, a durerii sincere.

Și când se oprește curgerea, și inima tace,

Rămâne doar urma, în memorie să-și facă loc.

More ...

În adâncuri

Poezia e profundă,

Nu prea stă ea pe la mal,

În adâncuri se scufundă,

Se afundă în total.

Cine nu vrea s-o găsească,

Să stea bine pe la mal

Și cine vrea s-o unească,

În adâncuri îi e egal.

More ...

La ce te porți așa cu mine ?

C-am un suflet și mă doare

Eu am vrut să țin la tine

Ca la o scumpă floare

Dar tu vrei sa stai in spini

Și nu vrei sa te culeg

Drumu-i plin de mărăcini

Aș fi vrut să te aleg

Atât îți spun,că timpul trece

Să înțelegi eu aștept

Nu mai fi cu mine rece

Hai la mine și-al meu piept

More ...

Strigăt

mușcătura lui Cerber e ca o semnătură pe gleznă

a morții

bătrânul Charon nu mai vede dincolo de maluri

și-mi refuză bănuțul de aur

ca să trec Styxul

lăsându-mă zombi

nici om

nici înger

un fel de mort viu

strivit între două lumi închise ermetic

dac-aș putea mi-aș răcori nemurirea cu sângele tău

în semn de dragoste

dar nu pot

mușcătura otrăvită a lui Cerber mă arde cumplit

în flăcările nimicitoare ale disperării

zdrobește

iubito

porțile vieții ferecate în lanțuri

și vino s-alungi vulturul care-mi sfâșie inima….

More ...

Tatăl

In această poezie ,

Mică, pusă pe-o hârtie

Am sa scriu câteva rânduri

Despre tata ce mie-n gânduri .

Am să pun o întrebare

La mine te gândești oare?

Nici un copil , pe acest pământ

Nu este vinovat

Că al lui tată l-a creat și a plecat.

Fiți mai atenți, fiți responsabili!

Aveți copii,dați-le aripi.

Nu le mai rupeți,căci niciodată

Un copil,nu cere să se nască!

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.