Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?

Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus

Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...

Creativitate-mi dai, alcool și multă frică

Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică

Incompetență-n ochi, minte și prin fapte

Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte

Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc

Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc

Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg

Simțind ca am puterea, dar continui să o neg

Miracol viața, un dar de-apreciat

Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat

Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,

Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...

Probabil este scris să văd, dar nu să simt

Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin

Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare

Mă face să mă-ntreb, există un destin?

Category: Thoughts

All author's poems: Umbra Dihorului

Date of posting: 6 мая 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 934

Other poems by the author

De vei pleca

Un semn de la tine-ar fi frumos să primesc,

Îmi lipsesc șoaptele și emoțiile ce sufletul mi-l întăresc

Pentru ce mă spetesc, rătăcit și buimac

Să trăiesc ca tine, dar nu vreau să mă prefac...

Cât m-am temut, orice început are un final neprevăzut

Schimbările abundente și cum mă induci în eroare

Dacă pentru tine nu mai are aceeși valoare, îmi doresc un ultim sărut

S-a format un egoism și-o nepăsare, nu te mai interesează durerea lumii exterioare.

Dacă greșesc îmi va părea rău,

Dacă am dreptate mă voi simți vinovat

Orice gest neexplicat, dar nu vreau să fiu prins ca-n halău

Incertitudinea cu care m-ai tratat și dorința de a ne trăi viețile separat

Repetă-mi ce a fost, te voi striga...

Ecoul ce-mi raspunde mă va înșela și-ntări nesiguranța

Draga mea, oriunde ai fi într-un moment târziu,

Ai să te ascunzi într-un ochi străin

Și lasă-mă singur, la un pahar de vin...

De vei pleca,

Spune-mi de-ndată, să te privesc să știu ce pierd

Sufletul, gândul, ce se confruntă

Vor reflecta, cine, sunt eu...

More ...

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,

Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră

Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce

Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură

Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin

Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?

Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin

Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...

Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,

Indiferent de trecut, un sufltet depravat

Ce se bucură doar că a existat...

Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat

În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,

Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva

Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava

Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...

Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,

Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,

Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina

Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

More ...

Conformitate

De m-aș îndepărta cât se poate de realitate

Ce rămâne nociv se va consuma

Ce rămâne indecent și pervers se va repeta

Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?

Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu

Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"

Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate

Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante

Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd

Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare

Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie

Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...

More ...

Iluzie

Încântatoare liniște, ce seara, ea domnește

Picături rarefiate, mă ţin treaz şi mă inspiră
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...

Timp în plus vreau, să remarc ce privesc
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă

Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea

Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…

More ...

Repetiţie

Dacă îmi oferi un zâmbet și împart cu tine o glumă

Treptat, îmi arăți că ești ca berea cu prea multă spumă

Ce se poate îndepărta, dar te consum așa,

Indiferent cât de rău mă va afecta

Să mă-mbăt cu dorința că am găsit pe cineva,

Împreună să ne completăm, să ne extindem dezvoltarea

Ca un tablou te zăresc, aproapre-mi de mine cum stai

O scenă dulce cum surâzi după fiecare strop de cafea,

Jucându-te-n păr gingaș, îmi readuci liniștea

Realitatea mă trezește, cunosc ce se va întâmpla

Vom continua, vom încerca, dar în final nu ne va interesa

Vei rămâne ceva trecător, doar în mintea mea...

More ...

Înotul

Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,

Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat

Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune

O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare

Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?

Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin

Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert

Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?

Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport

Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin?

Insula aproape, destinația mea e portul,

Adâncimea e reală, greutatea e nespusă

Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate

Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate

Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,

Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare

Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare

Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare

Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez

Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...

More ...

Poems in the same category

Maximă

Când dezorientarea generală acceptă superficialitatea, lipsa de inițiativă și depravarea, a vedea lucid realitatea te transformă automat în 'ciudatul' și 'expiratul' societății. În fapt, luciditatea este singurul semn de sănătate într-un corp social bolnav.

Marius Ene, Noiembrie, Sibiu

More ...

Viață, cine ești?

Viață, ești o ființă?

Sau ești o dorință.

Viața, ești o fetiță?

Sau ești o zeiță.

Viață, unde trăiești?

Într-o căsuța,

Sau într-o căruță.

Viață, unde trăiești?

Într-o reședință,

Sau într-o locuință.

Viață, cum arăți?

Ai o mustață,

Sau ești creață.

Viață, cum arăți?

Ai o față,

Sau o prefață.

Viață, ești ca o ață,

De fiecare data doare.

Viață, ești ca o ceață,

Nu știu ce-i în față.

Viață, am o speranță,

Sa pleci într-o vacanță.

Viață, sunt în siguranță,

Dacă păstrezi distanța.

More ...

Speranta

Trecind ades prin apa
Tu nu mai esti fricos
Sa mergi fara ca-n urma
Sa-ti fie capul jos.

Azi nu mai am durere
Sau poate m-am deprins
Sa sufar in tacere !!
S-adorm cu focul stins.

Sa crezi ca si la tine
In drumul ce-ai parcurs
Ca orice intrebare ...
Sa ai al tau raspuns.

Sa nu-ti mai fie frica
De nestiut, de-apus
Sa simti cu dreptul, raza
Sa tinzi catre ajuns.

Fiind a ta si luna
Si norul cel din zare
Unde si valul, marea
Va fi in nepasare.

De greu sa nu te sperii
Atunci cind te apasa
A-i tai sa fie zorii
Si lacrimile-a tale.

More ...

Sfârșit

Sprijinită de fereastră,

privind în gol cu măinile reci

la sicriele melancolice

împodobite cu flori colorate, luminate, ea contemplă:

„Când va veni vremea mea

să întâlnesc stelele și luna, să le admir

de-aproape,

să devin și eu o strălucire

asupra pământului întunecat

ce plânge,

să mă eliberez de el, spunându-i:

lacrimi sângeroase am vărsat pe-asfaltul tău umed.

Acum s-au transformat în gheața pe care

eu încet alunec, lăsând în urmă orice strop

de ploaie singuratic;

să ajung în cerul sumbru, să-mi veghez

propriul mormânt unde lacrimile-mi îmi stau

ascunse, pierdute, înfrânte?

Când va veni vremea mea

să plutesc lin spre apus,

să-mi iau aripile de înger și încet-încet

să sfârșesc?

More ...

Ce ai vrea să fiu?

Vreau ca prin magie să mă prefac în lună.
Ce zici de asta? Cum îți sună?
Poate cumva...viziunea ta asupra mea ași putea schimba!
Poate atunci mă vei plăcea...

Mă gândesc că o floare-ar fi perfectă!
Nu e dezgustătoare, ciudată sau violentă,
E liniștită, grațioasă și cuminte mereu,
Poate așa ai vrea să fiu și eu...

O carte ar fi 100% pe placul tău!
Asta ți-ai dori, nu zău?
Însă cartea o citești ușor, deschisă!
Eu doar stau in mine închisă.

Ahh, știu! Un vorbitor de limbi străine!
Ar fi mai bun decât perfect pentru tine!
Ți-ar recita cuvinte dulci nemaiauzite până te-ar cuceri,
Hah! Eu pe de altă parte, doar prin cuvinte ce le știu îți pot vorbi.

Vrei să mă transform într-un pește?
Exact! Da! El timpul niciodată nu ți-l irosește.
Un pește uită totul după ce îl vei mânca,
Poate vrei să fiu și eu așa...

Ca un șir de linii drepte aranjate organizat.
Să fiu astfel mai mult ai fi preferat?
Insă, mintea mea este mult prea încurcată!
Nu o vei putea înțelege niciodată...

Ași putea lua ce formă vrei!
Statui, copaci ori chiar și lei!
Însă totuși, te rog mult, nu mă schimba,
Cum ai vrea TU să fiu, EU nu ași vrea.

((PS: poezia asta este despre părinți, dar poate avea mai multe înțelegeri ig))

More ...

Perspective

Înainte de-a arunca cuvinte grele,

Și-a desluși un conflict ce se-ncheie-n rele,

Întreabă-te, oare, cu mintea-ți trează,

Dacă-n fața-ți, un suflet matur se așează.

Căci de-i copil în gânduri și-n simțiri,

Nu-i loc de-nțelepciune, nici de-mpăcări.

Discuția-i un zid, o luptă-n van,

Când perspectiva-i străină, un ocean.

De ce să-ți pierzi vremea, energia,

Într-un război ce n-aduce bucuria?

Mai bine-ți vezi de drum, cu pași senini,

Și-nvață să ierți, să uiți de-acei străini.

Căci maturitatea-i o comoară rară,

Și nu toți o poartă, nu toți o-ncarcă.

Așa că, înainte de-a te-nfuria,

Întreabă-te, oare, cu cine-ai de-a face-acum, aici.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.