Destin
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Umbra Dihorului
Data postării: 6 mai 2024
Vizualizări: 437
Poezii din aceiaşi categorie
Pierdut
Daca sorta a vrut asa sa ma pierd in lipsa ta
sa incerc sa ma tin de mine ca pot mai mult ca si ori cine !
as putea dar nu am de ce cand pentru mine nici sorele nu mai arde
tot ce arde acum este sufletul meu care plinge pentru ca nu stie de ce eu
traiesc aici si acum plina de frici si tu nu esti aici sa ma ridici
inca nu stiu de ce eu sau mai bine zi de ce tu ;de ce tu ai disparut
as fi vrut sa pierd ori ce pe lume asta mai putin pe tine frate ......
(publicat de ana maria stoica fata pierduta)
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
transfigurare 1/9
deja ninge...
licori amăgitoare
pansează
vechile răni.
până la prima stație,
viespea de mare-i
blocată-ntre
uși.
Nu am atitea lacrimi
Nu am atitea lacrimi
Sa pling pe viata ce-o traiesc
Nu am atitea ginduri
Ca la tot sa ma gindesc
Nu am atitea zile traite
Ca restul sa arunc pe vint
Nu am atitea amintiri placute
Ca sa zimbesc atunci cind pling
Nu am atitea vise-n somul meu
Sa pot trai adinc in ele
Nu am atitea clipe fara numar
Ca sa uit de timpurile grele.
Nu am atita rabdare
Ca sa ajung la ziua de mîine
Nu am atita loc in suflet
Sa incapa toata durerea-n mine
Nu am atitea idei in cap
Ca sa stiu cum sa mai fiu
Nu am atita putere-n mine
Sa ma vad mort in secriu
Nu am nimic ce pot sa las
Ce am putut de-am am lasat
Am lasat o viata si o amintire
Si o poveste ce nu s-a terminat
Insomnii
firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul,
ai zice că Măicuța Domnului e vie,
că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul,
în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie.
privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie,
ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă,
nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca o gutuie,
nici sfinți, alături, pe clavirul care nu mai cântă.
umbre prelungi sluțesc pereții negrii ai speluncii
pulsând într-o tăcere mistică, sarcedotală,
ai zice că toți diavolii se dau pe tobogan ca pruncii,
iar casa mea a căpătat dimensiuni de catedrală.
într-un tărziu firava flacără se stinge ostenită
și noaptea-și pune părul negru ciufulit pe moațe,
Maria mea scâncește-n somn ca o femeie-ndrăgostită
visând, pe jumătate trează, cum o iau în brațe.
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....
Pierdut
Daca sorta a vrut asa sa ma pierd in lipsa ta
sa incerc sa ma tin de mine ca pot mai mult ca si ori cine !
as putea dar nu am de ce cand pentru mine nici sorele nu mai arde
tot ce arde acum este sufletul meu care plinge pentru ca nu stie de ce eu
traiesc aici si acum plina de frici si tu nu esti aici sa ma ridici
inca nu stiu de ce eu sau mai bine zi de ce tu ;de ce tu ai disparut
as fi vrut sa pierd ori ce pe lume asta mai putin pe tine frate ......
(publicat de ana maria stoica fata pierduta)
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
transfigurare 1/9
deja ninge...
licori amăgitoare
pansează
vechile răni.
până la prima stație,
viespea de mare-i
blocată-ntre
uși.
Nu am atitea lacrimi
Nu am atitea lacrimi
Sa pling pe viata ce-o traiesc
Nu am atitea ginduri
Ca la tot sa ma gindesc
Nu am atitea zile traite
Ca restul sa arunc pe vint
Nu am atitea amintiri placute
Ca sa zimbesc atunci cind pling
Nu am atitea vise-n somul meu
Sa pot trai adinc in ele
Nu am atitea clipe fara numar
Ca sa uit de timpurile grele.
Nu am atita rabdare
Ca sa ajung la ziua de mîine
Nu am atita loc in suflet
Sa incapa toata durerea-n mine
Nu am atitea idei in cap
Ca sa stiu cum sa mai fiu
Nu am atita putere-n mine
Sa ma vad mort in secriu
Nu am nimic ce pot sa las
Ce am putut de-am am lasat
Am lasat o viata si o amintire
Si o poveste ce nu s-a terminat
Insomnii
firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul,
ai zice că Măicuța Domnului e vie,
că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul,
în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie.
privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie,
ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă,
nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca o gutuie,
nici sfinți, alături, pe clavirul care nu mai cântă.
umbre prelungi sluțesc pereții negrii ai speluncii
pulsând într-o tăcere mistică, sarcedotală,
ai zice că toți diavolii se dau pe tobogan ca pruncii,
iar casa mea a căpătat dimensiuni de catedrală.
într-un tărziu firava flacără se stinge ostenită
și noaptea-și pune părul negru ciufulit pe moațe,
Maria mea scâncește-n somn ca o femeie-ndrăgostită
visând, pe jumătate trează, cum o iau în brațe.
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....
Alte poezii ale autorului
De vei pleca
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...
Solitudine
Înotul
Repetiţie
Cerşetor
De vei pleca
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...