Secrete

Dulce amăgire, repetiție sumbră, ce sufletul mi-l perturbă
Așteptări și decizii eronate, ce în subconștient ele rămân amplasate
Întorceți-vă la mine, trecut ce se manifestă ca o umbră
Prin rezistență să vă dobor cu o diferită mentalitate
Până voi fi convins că am ajuns la libertate

Singurătate, în noapte, ce mai mult mi-aș dori?
Să pot să cunosc să-nțeleg ce va fi
Tu, puterea mi-o dai și o iei cum tu vrei,
Greșeala-mi e-nminte când mă-ncred în idei și-n cuvinte

Ipocrit poate sunt, asta încerc să ascund ?
Să ma-fund în ceva ce nu cred și nu sunt
Irelevant sau real, abundent sau discret
Ce-ai de spus, spune-mi, dar fă-o-nsecret...

Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Umbra Dihorului

Data postării: 23 aprilie

Vizualizări: 167

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Luminătorul

Visurile mi-au crescut în cuptor

și mi-au topit oasele de dor

Că limitat sunt si nu-i ușor

Să transformi otrava in odor...

Las gândurile să mă poarte

la granița dintre vis și realitate

lent mă împrăști și mă adun

unde două lumi se suprapun...

Decolez cu aripile înțelepciuni

Până ating stelele minuni

Ca perlele Le adun, în minte

Comori cu valori infinite

Stors am fruntea înapoi

Să fac unguient pentru inimi moi...

Aduc mireasma florilor de vară

să poți expira toată ura afară

te purifică sita mea de cuvinte

asimilând gânduri iluminate-n minte...

Mâna mea iî izvor de lumină

Foaia mea ușor o așterne

Să ajungă dincolo de gene

La fel de galantă, la fel de sublimă

Am dat chip chiar și blândeții

Formă, la roua dimineții

Nimic nu-i ce nu pot îngloba

În solubila lumin' a mea

destinul meu, e ca al tuturor

și prevăd pe a lirei culme...

că florile mele scânteietoare

sufocate și stinse-n ceața nepăsării

nu vor ajunge in ghiveci...

să-l decoreze, să-l străpungă, să-l anime

Fi parte din Lumina Mea

Să împodobim ,împreună, lumea

Să nu mai fie exagerat de sobră

Ci un pastel pictat pe marmură

Mai mult...

Vedenii

pare aiurea să simți că nu ești singur

pe lume

între tine și lucrurile abstracte din jur cineva a tras o line dreaptă

peste care nu poți să treci

degeaba râzi când îți bei cafeaua de dimineață

distanța rămâne aceeași

ca orizontul

îți poți trimite doar visul înaine

piciorul însă se afundă inexorabil în timp

la jumătatea drumului

e un loc în care nu crește nici iarba

nu zboară nici păsările

nu urlă nici lupii

toți au câte-o linie dreaptă de demarcație între ei

care face orice întâlnire imposibilă

pe deasupra mai este și a naibii de frig

de departe vezi cum crapă pietrele

cu Soarele refugiat în punctul cel mai înalt

al zilei

și nu ți-ai dori să fii acolo niciând…

Mai mult...

Un gând şi-atât...

Ce-ar fi dacă timpul s-ar opri în loc

Şi noi am evita să mai greşim

În fața sufletului nostru?

Ce-ar fi dac-am îngheța preț de o clipă

Pentru a nu mai rosti cuvinte grele, neiertătoare

Până când soarele ne va-ncălzi?

Ce-ar fi dacă ne-am putea întoarce-n timp

Pentru a ne asigura că n-o să plouă

Atunci când cu ardoare am vrea să vedem lumea ca şi nouă?

Mai mult...

Ni-e frică

Ne temem să spunem,ne temem să iubim,
Ne temem de toate,ba chiar şi să gîndim
Credem că lumea la toate ne-ar judeca,
Omule !Nu-ţi fie frică,asta e viaţa ta!

Încetează să te m-ai temi,nu merită
Priveşte lumea ce te înconjoară,
Este o clipă feerică,
Ce nu va m-ai fi o alta oară.

Totul e un simplu spectacol
Viaţa..E un simplu miracol.
Acceptă,joacă demn în ea-
Atunci şi lumea să te critice va-nceta!

Vei observa tu că viaţa-i frumos
În ea-totul e duios.
Şi doar atuncea vei realiza :
Viaţa-i frumos,trăieşti-o în toată frumuseţea sa!

Mai mult...

Acoperiri

strigătul fricii

reverberează lugubru

alergi și simți cum plumbul ți se topește-n picioare

nu-ți mai auzi bătăile inimii

te-apuci cu mâinile de ultimul gând

care te-ndemnase

cu puțin înainte

diabolic

să fugi

fără să înțelegi de ce

și

mai ales

fără să știi cine

a stins acolo

sus

(în somtuoasele apartamente ale minții)

lumina

lăsându-ți i sufletul să se zbată

precum peștele pe uscat

să urle pe străzile scufundate în beznă

ca Diogene

căutând cu disperare

un om…

Mai mult...

23:23

În haosul din minte

Mai poți gândi ceva?

Mai poți vedea lumina

Ce cândva lumina?

Și-n haosul din minte

Ce mai poți auzi?

E liniște în juru-ți?

Sau un dezastru e?

Cândva, în mintea-aceasta

Zâmbete tu pictai

Iubire, fericire

Și totul roz era

Și-acum vine întrebarea

Oare ce s-a întâmplat?

Ce mi-a schimbat iar mintea

Din roz în negru, alb

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,

Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră

Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce

Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură

Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin

Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?

Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin

Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...

Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,

Indiferent de trecut, un sufltet depravat

Ce se bucură doar că a existat...

Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat

În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,

Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva

Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava

Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...

Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,

Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,

Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina

Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

Mai mult...

Cerşetor

Mă aflu ca o umilă făptură, ce-n pendență sunt blocat

Trecători grăbiți în lumea lor,

Interpret într-un peisaj, ce-l zărești și l-ai uitat

Judecat în umbra anilor...

Stigmatizat, cu capu-mi plecat, rog milă

Îndignare și frustrare ce prin hainele-mi zdrențuite încerc de maschez

Mă feresc să grăiesc, ei trec cu o nepăsare și un zâmbet arogant

Ambiguă șansă, orice ajutor îl apreciez...

De-a ținut de mine, prin prostii si decizii ce multe-am ratat

Bătut de soartă, încă o dată,vreau să văd unde drumul vieții mă poartă

Foame, sete, frig, nu mai pot simți nimic, de tot și de toate, am uitat

Memorii din trecut mă poartă într-un loc cu o vină constantă...

Sărac, nu mai am nimic din ce-a fost,

Pierdut, timpul cum trece rapid și fără rost

De speranța-i putere, eu, o consider disperare

O elaborată interpretare, ce o căutam cu ardoare...

Înăbușit cu un râs maniacal, în fața tuturor, nu mă pot opri

Aștept sa fiu reprimat, privirea-i spre mine, dar nu sunt observat

Poveștile sunt tot ce mi-au rămas în minte

Cănd vremea rece trece și rămân fară cuvinte...

Mai mult...

Iluzie

Încântatoare liniște, ce seara, ea domnește

Picături rarefiate, mă ţin treaz şi mă inspiră
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...

Timp în plus vreau, să remarc ce privesc
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă

Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea

Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…

Mai mult...

Tribut

Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect

Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,

Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat

Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?

"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...

În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască

Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...

Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...

Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort

Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,

Uitați să respectați și să apreciați fericirea

Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,

În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...

Mai mult...

Înotul

Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,

Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat

Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune

O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare

Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?

Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin

Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert

Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?

Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport

Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin?

Insula aproape, destinația mea e portul,

Adâncimea e reală, greutatea e nespusă

Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate

Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate

Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,

Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare

Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare

Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare

Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez

Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...

Mai mult...

De vei pleca

Un semn de la tine-ar fi frumos să primesc,

Îmi lipsesc șoaptele și emoțiile ce sufletul mi-l întăresc

Pentru ce mă spetesc, rătăcit și buimac

Să trăiesc ca tine, dar nu vreau să mă prefac...

Cât m-am temut, orice început are un final neprevăzut

Schimbările abundente și cum mă induci în eroare

Dacă pentru tine nu mai are aceeși valoare, îmi doresc un ultim sărut

S-a format un egoism și-o nepăsare, nu te mai interesează durerea lumii exterioare.

Dacă greșesc îmi va părea rău,

Dacă am dreptate mă voi simți vinovat

Orice gest neexplicat, dar nu vreau să fiu prins ca-n halău

Incertitudinea cu care m-ai tratat și dorința de a ne trăi viețile separat

Repetă-mi ce a fost, te voi striga...

Ecoul ce-mi raspunde mă va înșela și-ntări nesiguranța

Draga mea, oriunde ai fi într-un moment târziu,

Ai să te ascunzi într-un ochi străin

Și lasă-mă singur, la un pahar de vin...

De vei pleca,

Spune-mi de-ndată, să te privesc să știu ce pierd

Sufletul, gândul, ce se confruntă

Vor reflecta, cine, sunt eu...

Mai mult...

#Interesant Poem: Noapte albă Poem: Eu cel ce n-o să mai fiu.. Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte Poem: Încheiere Poem: Ploaie (video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate Poem: Viața ta , e în mâinile tale Poem: Iarna de Stela Enache în spaniolă Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)