Adevăr
Aceste voci încep să iasă,
Însa stresul nu mă lasă,
Lucrurile devin enervante...
Și încep să le las la oparte,
Eu încerc să le controlez,
Dar ceva în mine îmi spune că mai bine cedez,
Problemele tot se adună,
Dar mă strădui să le țin împreună,
Nu cred că are sens ceea ce zic,
Dar cu timpul mă voi gândi că pic..
Totul e o pierdere de timp,
Însă totuși între ele este un anumit ritm,
Oamenii sunt niște creaturi fără valoare,
Ei habar nu au ceea ce înseamnă purtare,
Le e greu să înțeleagă ce e aia iubire,
Dar vor la rândul lor să aibă fericire,
Vor să se bucure de viață,
Dar ei nu cred în speranță,
Vor să le fie ușor,
Dar le e greu să lucreze cu spor,
Vor să fie tratați cu respect,
Însă ei sunt pierduți concret,
Atât rău e pe acest pământ,
Încât putem spune că vom crea un mormânt,
Încetul cu încetul devenim adulți,
Dar parcă în același timp suntem pierduți,
Nu mai pot suporta această indiferență,
Îmi e deja silă sa privesc oamenii cu insistență
Dar vai, această politică e culmea
Lumea nu mai înțelege minunea,
Ei nu mai știu ce să aleagă...
Deja le e și frică să înțeleagă,
Să cunoască purul adevăr,
Ce e ascuns după multe regretări...
Multe probleme sunt în țară,
Însă mai multe o să apară,
Dacă nu le oferi răspunsul concret
Cetățenilor, ce așteaptă cu respect
Frustrarea lor crește și totul devine defect,
De aceea au nevoie de răspunsul corect,
E greu să fii om în această generație,
Mulți te consideră doar o simplă creație,
Însă fiecare cu opinia lui,
Totuși ție trebuie să-ți fie pohui.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: anonimus karma 
Data postării: 21 octombrie
Vizualizări: 94
