Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?
Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat 
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus
Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...
 
Creativitate-mi dai, alcool și multă frică
Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică 
Incompetență-n ochi, minte și prin fapte
Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte
 
Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc
Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc 
Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg 
Simțind ca am puterea, dar continui să o neg  
 
Miracol viața, un dar de-apreciat 
Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat 
Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,
Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...
 
Probabil este scris să văd, dar nu să simt 
Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin
Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare
Mă face să mă-ntreb, există un destin? 

Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Umbra Dihorului poezii.online Destin

Data postării: 6 mai 2024

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 943

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Conformitate

 De m-aș îndepărta cât se poate de realitate 
 Ce rămâne nociv se va consuma 
 Ce rămâne indecent și pervers se va repeta 
 Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?
 
 Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu
 Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"
 Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate
 Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante
 
 Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd 
 Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare 
 Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie
 Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...
Mai mult...

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,
Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră
Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce
Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură
 
Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin
Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?
Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin
Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...
 
Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,
Indiferent de trecut, un sufltet depravat
Ce se bucură doar că a existat...
Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat
 
În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,
Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva
Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava 
Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...
 
Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,
Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,
Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina
Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...
Mai mult...

Tribut

Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect

 Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,

 Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat 

 Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?

"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare 
 Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
 De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
 Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
 

 În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască

 Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...

 Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...

 Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine 
 Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
 Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort 
 Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort

 Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,

 Uitați să respectați și să apreciați fericirea 

 Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,

 În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...

Mai mult...

De vei pleca

 Un semn de la tine-ar fi frumos să primesc,
 Îmi lipsesc șoaptele și emoțiile ce sufletul mi-l întăresc
 Pentru ce mă spetesc, rătăcit și buimac
 Să trăiesc ca tine, dar nu vreau să mă prefac...
 
 Cât m-am temut, orice început are un final neprevăzut
 Schimbările abundente și cum mă induci în eroare 
 Dacă pentru tine nu mai are aceeși valoare, îmi doresc un ultim sărut
 S-a format un egoism și-o nepăsare, nu te mai interesează durerea lumii exterioare.
 
 Dacă greșesc îmi va părea rău,
 Dacă am dreptate mă voi simți vinovat 
 Orice gest neexplicat, dar nu vreau să fiu prins ca-n halău
 Incertitudinea cu care m-ai tratat și dorința de a ne trăi viețile separat
 
 Repetă-mi ce a fost, te voi striga...
 Ecoul ce-mi raspunde mă va înșela și-ntări nesiguranța 
 Draga mea, oriunde ai fi într-un moment târziu,
 Ai să te ascunzi într-un ochi străin 
 Și lasă-mă singur, la un pahar de vin...
 
 De vei pleca,
 Spune-mi de-ndată, să te privesc să știu ce pierd
 Sufletul, gândul, ce se confruntă 
 Vor reflecta, cine, sunt eu...
Mai mult...

Repetiţie

 Dacă îmi oferi un zâmbet și împart cu tine o glumă
 Treptat, îmi arăți că ești ca berea cu prea multă spumă
 Ce se poate îndepărta, dar te consum așa, 
 Indiferent cât de rău mă va afecta
 
 Să mă-mbăt cu dorința că am găsit pe cineva,
 Împreună să ne completăm, să ne extindem dezvoltarea
 Ca un tablou te zăresc, aproapre-mi de mine cum stai 
 O scenă dulce cum surâzi după fiecare strop de cafea,
 
 Jucându-te-n păr gingaș, îmi readuci liniștea
 Realitatea mă trezește, cunosc ce se va întâmpla 
 Vom continua, vom încerca, dar în final nu ne va interesa 
 Vei rămâne ceva trecător, doar în mintea mea...
Mai mult...

Înotul

 Năzuros valul, ce spre țărm mă ghida,
 Încercarea să înfrunt curenții unei situații, brusc s-au schimbat 
 Razvrătită minte-mi dai decizii ce par, dar nu se simt mai bune 
 O epavă peste epava, destinația încă prea în depărtare 
 Văd coasta, mai am puțin, dar de-inchipuire, la primul declin rămân suspendat pe mare?
 
 Cât se poate de aproape de plută, echilibru, încerc să mi-l mențin 
 Panica se resimte, mă sperie când nu ține în totalitate de mine, acest coșmar incert
 Foarte riscant cum ocolește, dar cât mai reușește de mă păzește?
 Violent se destramă cu un zgomot puternic și-s lăsat fără suport 
 Rămas într-o situție fără scăpare, e momentul sa mă rog la un semn divin? 
 
 Insula aproape, destinația mea e portul, 
 Adâncimea e reală, greutatea e nespusă 
 Pătrunsă inima-mi de groază se află, dar încă bate 
 Îmi simt forțele limitate bazate pe mișcări necontrolate 
 Mă simt oprit în timp, o gură de aer salvatoare,
 Îmi conferă putere și-mi eludă a morții chemare 
 Puterea în mâini se duce în ancore s-au transformat ale mele picioare
 Acest abis prohibit ce vrea sa mă doboare  
 Spiritul nu mă lasă și-mi permite s-avansez
 Înainte sa mă opresc să cedez, mă va salva înotul...
Mai mult...

Categorii

Poezii de dragoste Poezii de dragoste Poezii de despărţire Poezii de despărţire Poezii despre natura Poezii despre natura Poezii de primavara Poezii de primavara Poezii dedicate Mamei Poezii dedicate Mamei Poezii pentru copii Poezii pentru copii Casa Părintească Casa Părintească Poezii pentru tata Poezii pentru tata Poezii despre animale Poezii despre animale Poezii despre moarte Poezii despre moarte Poezii filozofice Poezii filozofice Poezii confesive Poezii confesive Poezii triste Poezii triste Poezii motivaționale Poezii motivaționale Proza Proza Colinde Colinde Poezii comice Poezii comice Poezii patriotice Poezii patriotice Poezii de 8 Martie Poezii de 8 Martie Poezii de Paște Poezii de Paște Poezii de Anul Nou Poezii de Anul Nou Poezii diverse Poezii diverse Gânduri Gânduri Dedicaţii Dedicaţii Felicitări Felicitări Poezii de prietenie Poezii de prietenie

Poezii din aceiaşi categorie

Vid metafizic

 apoi a plecat

pe nebăgate de seamă

în vârful degetelor

ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf

cu umerii aplecați

bâjbâind prin întunericul dintre rânduri

fără să spună nimic

simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele

și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit

îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului

și  înțelese că nu mai eram acolo pentru ea

pentru nimeni

poate că nici nu eram

nu știu

îmi mai aminteam doar că toți mugurii din ramuri

îngenuncheaseră dintr-o dată în flori

că sufletul meu înota în derivă

într-o mare încremenită în alb

că vorbele ei semănau cu niște albatroși osteniți

deasupra unei corăbii părăsite

cum să mai ies din această gaură neagră

mă-ntrebam

zdrobit în propria-mi liniște

Mai mult...

Greșeală

Nu m-aș întoarce nici cu gândul la barca din care am fost aruncat

dar

Mă mai opresc adesea să ascult ce are Universul de zis

Chiar și când tâmpla timpului se zguduie și-mi rupe inima ca un pod șubred

Când mă simt împovărat nu mai port masca suferinței

căci

E frumos să te iubești, întins, cu ochii închiși simțind cum clipele îți smulg câte un zâmbet

Iubește-ți aripile, zbori oriunde te duce adierea vântului.

 

Mai mult...

Website

Website ca si asta

Sfant in mintea mea.

Pot sa-mi pun gandirea mea

Fara sa vada clasa mea,

Sau cine stie ce altcineva.

Aici nimeni nu ma stie

Si asta-i o veselie

Mai mult...

Lanțul de rugina

 

A pieptului-i carcasa ruginita

Ascunde -n zimți o inima -nclestata

Ce- Ar Vrea sa iasa si sa strige!

De dor si de durere sta infipta !

Fasii desprise alunga - orice speranța

Sa poate sa razbata la Lumina…

In mii de bucati se destrama

In lantul gros si alui rugina…

Mai mult...

Intrebari fara raspuns

În tăcerea nopții, un ecou se-aude,

Un suspin amar, ce cerul îl străbate.

"De ce, Doamne, ai luat ce-mi era drag,

De ce n-au apucat să vadă lumea-ntreagă?"

 

Ochii lor mici, lumini stinse prea devreme,

Visuri neîmplinite, flori fără de nume.

Pași timizi, ce-ar fi trebuit să danseze,

Acum sunt doar amintiri, ce-n suflet apasă greu.

 

De ce ai ales să-i chemi la tine,

Când lumea-i plină de frumuseți divine?

De ce n-au gustat din soare și din ploaie,

Din râsete și lacrimi și din iubire?

 

Întrebări fără răspuns, un dor ce nu se stinge,

O rană adâncă, ce-n inimă se strânge.

Dar poate, acolo sus, într-un loc neștiut,

Sunt îngeri zâmbitori, ce-au găsit un nou început.

 

 

Mai mult...

fulguiri//6

fiara-și

întinde ghearele-n

structura atomului de carbon.

oamenii

redundanți și inutili

devin

o sursă inepuizabilă de energie

pentru

mașinile A.I.

 

printre scoici si ambalaje din plastic,

scrisori ale

jocheilor  travestiți

în prinți...

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesant  Autor: maria_onei
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.