Déjà vu
n-aș zice că ochiul mă ajută prea mult
ca să fiu sincer
îl simt cum se împleticește-n singurătatea clipei
descumpănit
pentru cineva care a văzut și reflectat totul
nu mai există emoție
spirala descrescătoare a vieții
accentuează sentimentul acela obositor
de déjà vu
lehamitea
unele lucruri revin obositor în prim plan
și se suprapun peste altele
în același spectacol stand-up comedy
de prost gust
jucat prima dată la Facere
cum aș putea să nu înțeleg exasperarea ochiului
îngenuncheat în el însuși…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 16 martie 2019
Vizualizări: 1525
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: A fost odată
Poem: Voi încerca să revin
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Desen în grafit și cărbune
Poem: Cine sunt?
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Filozofie
Poem: Pește preistoric în engleză
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău