Déjà vu
n-aș zice că ochiul mă ajută prea mult
ca să fiu sincer
îl simt cum se împleticește-n singurătatea clipei
descumpănit
pentru cineva care a văzut și reflectat totul
nu mai există emoție
spirala descrescătoare a vieții
accentuează sentimentul acela obositor
de déjà vu
lehamitea
unele lucruri revin obositor în prim plan
și se suprapun peste altele
în același spectacol stand-up comedy
de prost gust
jucat prima dată la Facere
cum aș putea să nu înțeleg exasperarea ochiului
îngenuncheat în el însuși…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 16 martie 2019
Vizualizări: 1766
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: De când mă știu.
Poem: Demo
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
Poem: Frica
Poem: Recitaluri - SINGURĂTATE
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 9. Viața ca în vise
Poem: Iau cartea-n mână...
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”