Déjà vu
n-aș zice că ochiul mă ajută prea mult
ca să fiu sincer
îl simt cum se împleticește-n singurătatea clipei
descumpănit
pentru cineva care a văzut și reflectat totul
nu mai există emoție
spirala descrescătoare a vieții
accentuează sentimentul acela obositor
de déjà vu
lehamitea
unele lucruri revin obositor în prim plan
și se suprapun peste altele
în același spectacol stand-up comedy
de prost gust
jucat prima dată la Facere
cum aș putea să nu înțeleg exasperarea ochiului
îngenuncheat în el însuși…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 16 martie 2019
Vizualizări: 1556
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Scrum
Poem: Candidatul iubirii
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii
Poem: Vreau
Poem: Iubirea noastră
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Suferinta
Poem: Veniţi ...
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova