transfigurare 1/12
compromisuri pe genunchi,
semne zodiacale aruncate-n
fumul spiralat de salvie-albastră,
gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor,
toate aceste indicii dintr-un scenariu de
excape room,
intensifică intunericul.
iar
bietul om,
împovărat de griji,
făcându-și cruce,
aprinde candela...
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 28 noiembrie 2022
Comentarii: 1
Vizualizări: 813
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Je m'excuse
excusez mes erreurs dans le poème,
Je ne sais pas comment faire autrement.
pour exprimer mes pensées.
Je suis désolé,
pour les mots de la chaîne,
assemblés à la hâte.
lis le poème à ta manière
que.
Je l'ai écrit pour toi.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024
Cavalerul tristei figuri(Meta)
amagitoare priveliste de iarna
in teritoriul hispanic sontacai fara cal
fara scutier,fara lance-umbra de vis
sau idee a scriitorului poate
(in pana de idei deocamdata)
pana si dulcineea e moarta
(sau nenascuta)
au incercat multi sa ma descifreze
in van cautarile lor
Le iesea mai mereu aceleasi cuvinte
vis,vise,poetul de vis
Iar eu le zambeam calp
stiind ca dupa o viata de om
am ajuns doar alfabet al limbii
Miguel Cervantes des Don Quijote
Zâmbesc și plang
Știind că viața nu e nesfârșită
Închid în clipă infinitul,
Privesc spre cer-sunt fericita,
Și veșnic mi se pare-a fi zenitul.
Dar suflete se sting,
Și-atunci încremenesc și zâmbetul dispare..
O,vei apune-al vieții noastre soare?
Cu-atat mai mult eu te iubesc.
Cat doare asfințitul,acel moment când tăcerea bate
Precum un clopot,târziu în noapte..
Ma-ntorc la clipa de acum,
Doamne,as inchide-o-n vesnicie
Cu raza soarelui,cu zâmbetul,cu râsul celor dragi,
Cu foșnetul de frunze,cu-al florilor parfum,cu dansul fulgilor de nea,
Cu+al marii fascinant albastru,cu frumusețea ochilor cu strălucirii de astru.
E noapte..,și cade-o lacrima,și se-aud șoapte:
O,viața,ești că o carte ce se sfârșește trist..
De-aceea iubesc fiece răsărit
Și la apus mi-e gandu-nchis precum e noaptea.
Zâmbesc,și plâng...înca exist...
Gânduri
Alunec, alunec pe luciu de gânduri,
Din brațe vâslesc iar trupul mi-e pluta
Ce curge alene peste valuri și vânturi,
Iar sufletu-mi plânge, cum cântă lăuta.
Îmi umflu plămânii și suflu în pânze,
Oceanul de gânduri e azi pe sfârșite,
Din idei, în opaițe, se încarcă osânze,
Aprinzând peste mine lumini rătăcite.
Zboară în stoluri puzderii de gânduri,
Iar fața-mi mimează uimită expresii,
Migrează înapoi ordonate în rânduri,
Iar cele străine se transformă-n obsesii.
Alunec, alunec misterios prin amurg,
E beznă în minte și acolo-i sorgintea,
Negre himere prin trup mi se scurg,
Iar gânduri, gânduri îmi tulbură mintea.
metamorfozele unui gând/8
tăcerea
cade ca o scoarță mâncată de molii
peste turnuri de pază.....
rulând pe autostrăzi suspendate,
secunda-și pierde
sincronizarea.
brățara-ni se spune,
e o alternativă
la suplimente,
pilule,
dezamăgiri și trădări.
într-o spirla a morții,
furnicile sinucigașe
nu găsesc
reperul.
Soc matinal
din robinetul meu de la baie picură timpul
pic-pic-pic
cineva a oprit apa rece de ieri
îmi amintesc
ciudat e că și-n cadă curge tot timp,
la fel în chiuveta din bucătărie,
nu-mi vine să cred,
cum aș putea admite așa ceva
mă-ntreb
nu m-ar crede nimeni
cum mi-ar sta să mă spăl pe mâini cu chestia asta,
domnule Kafka,
să fac duș,
să-mi prepar micul dejun,
cafeaua
și să nu-mi pierd mințile?
Je m'excuse
excusez mes erreurs dans le poème,
Je ne sais pas comment faire autrement.
pour exprimer mes pensées.
Je suis désolé,
pour les mots de la chaîne,
assemblés à la hâte.
lis le poème à ta manière
que.
Je l'ai écrit pour toi.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 23.10.2024
Cavalerul tristei figuri(Meta)
amagitoare priveliste de iarna
in teritoriul hispanic sontacai fara cal
fara scutier,fara lance-umbra de vis
sau idee a scriitorului poate
(in pana de idei deocamdata)
pana si dulcineea e moarta
(sau nenascuta)
au incercat multi sa ma descifreze
in van cautarile lor
Le iesea mai mereu aceleasi cuvinte
vis,vise,poetul de vis
Iar eu le zambeam calp
stiind ca dupa o viata de om
am ajuns doar alfabet al limbii
Miguel Cervantes des Don Quijote
Zâmbesc și plang
Știind că viața nu e nesfârșită
Închid în clipă infinitul,
Privesc spre cer-sunt fericita,
Și veșnic mi se pare-a fi zenitul.
Dar suflete se sting,
Și-atunci încremenesc și zâmbetul dispare..
O,vei apune-al vieții noastre soare?
Cu-atat mai mult eu te iubesc.
Cat doare asfințitul,acel moment când tăcerea bate
Precum un clopot,târziu în noapte..
Ma-ntorc la clipa de acum,
Doamne,as inchide-o-n vesnicie
Cu raza soarelui,cu zâmbetul,cu râsul celor dragi,
Cu foșnetul de frunze,cu-al florilor parfum,cu dansul fulgilor de nea,
Cu+al marii fascinant albastru,cu frumusețea ochilor cu strălucirii de astru.
E noapte..,și cade-o lacrima,și se-aud șoapte:
O,viața,ești că o carte ce se sfârșește trist..
De-aceea iubesc fiece răsărit
Și la apus mi-e gandu-nchis precum e noaptea.
Zâmbesc,și plâng...înca exist...
Gânduri
Alunec, alunec pe luciu de gânduri,
Din brațe vâslesc iar trupul mi-e pluta
Ce curge alene peste valuri și vânturi,
Iar sufletu-mi plânge, cum cântă lăuta.
Îmi umflu plămânii și suflu în pânze,
Oceanul de gânduri e azi pe sfârșite,
Din idei, în opaițe, se încarcă osânze,
Aprinzând peste mine lumini rătăcite.
Zboară în stoluri puzderii de gânduri,
Iar fața-mi mimează uimită expresii,
Migrează înapoi ordonate în rânduri,
Iar cele străine se transformă-n obsesii.
Alunec, alunec misterios prin amurg,
E beznă în minte și acolo-i sorgintea,
Negre himere prin trup mi se scurg,
Iar gânduri, gânduri îmi tulbură mintea.
metamorfozele unui gând/8
tăcerea
cade ca o scoarță mâncată de molii
peste turnuri de pază.....
rulând pe autostrăzi suspendate,
secunda-și pierde
sincronizarea.
brățara-ni se spune,
e o alternativă
la suplimente,
pilule,
dezamăgiri și trădări.
într-o spirla a morții,
furnicile sinucigașe
nu găsesc
reperul.
Soc matinal
din robinetul meu de la baie picură timpul
pic-pic-pic
cineva a oprit apa rece de ieri
îmi amintesc
ciudat e că și-n cadă curge tot timp,
la fel în chiuveta din bucătărie,
nu-mi vine să cred,
cum aș putea admite așa ceva
mă-ntreb
nu m-ar crede nimeni
cum mi-ar sta să mă spăl pe mâini cu chestia asta,
domnule Kafka,
să fac duș,
să-mi prepar micul dejun,
cafeaua
și să nu-mi pierd mințile?
Alte poezii ale autorului
metamorfozele unui gând/6
sub epiderma realității,
o rețea de intrigi,
experiențe șocante,
intenții-nfiorătoare
spulberă turnirul liniștit al lumii.
să nu uităm că,
Daedalus
a construit, pentru regele Minos,
un labirint
pentru a ține-ascuns în lanțurile fricii
minotaurul.
iar la lumină,
a creat din corpurile-nlănțuite ale coriștilor,
o structură arhitecturală
sorocită dansului.
reverii/7
adormit printre paginile unei cărți,
un șoarece ștrengar
savurează dulceața unei poezii.
o cinteză neinvitată,
ciugulește firimituri,
apoi
zboară
cântând pe la streșini.
fulguiri//8
orașul e viu când
locuitorii lui
simt zborul păsărilor
peste talgerile fântânilor;
când inima copiilor lui
vibrează la atingerea bunătății.
casa noastră e vie
cand sufletele-s
luminoase.
colaj//3
în cutia poștală,
timpul
a păstrat câteva
broșe de umăr
clepsidre sparte și
amintiri deșarte.
norii,
mari dinozauri cu pene,
duc criptograme
cerșetorilor orbi
de la poarta Ierihonului.
disensiuni/3
un fluture origami
s-a pierdut
printre crizanteme.
÷
sub ascuțișul arivismului,
tăcerea
justifică lașitatea.
metamorfozele unui gând/6
sub epiderma realității,
o rețea de intrigi,
experiențe șocante,
intenții-nfiorătoare
spulberă turnirul liniștit al lumii.
să nu uităm că,
Daedalus
a construit, pentru regele Minos,
un labirint
pentru a ține-ascuns în lanțurile fricii
minotaurul.
iar la lumină,
a creat din corpurile-nlănțuite ale coriștilor,
o structură arhitecturală
sorocită dansului.
reverii/7
adormit printre paginile unei cărți,
un șoarece ștrengar
savurează dulceața unei poezii.
o cinteză neinvitată,
ciugulește firimituri,
apoi
zboară
cântând pe la streșini.
fulguiri//8
orașul e viu când
locuitorii lui
simt zborul păsărilor
peste talgerile fântânilor;
când inima copiilor lui
vibrează la atingerea bunătății.
casa noastră e vie
cand sufletele-s
luminoase.
colaj//3
în cutia poștală,
timpul
a păstrat câteva
broșe de umăr
clepsidre sparte și
amintiri deșarte.
norii,
mari dinozauri cu pene,
duc criptograme
cerșetorilor orbi
de la poarta Ierihonului.
disensiuni/3
un fluture origami
s-a pierdut
printre crizanteme.
÷
sub ascuțișul arivismului,
tăcerea
justifică lașitatea.
Silvia Mihalachi