Cântecul nopții

În vârful muntelui, un brad înalt și trist,

Cu crengile-i lungi, ca niște brațe întinse,

Își plânge singurătatea și amintirile pierdute,

Într-o lume rece, unde nimeni nu-l ascultă.

Pe cerul senin, stelele strălucesc,

Dar bradul rămâne singur și neînțeles,

Își dorește să fie parte dintr-un colind vesel,

Dar nimeni nu se oprește să-l audă cântând.

În nopțile lungi, el suspină adânc,

Dorindu-și companie și o rază de speranță,

Dar toți trec pe lângă el fără să-l vadă,

Ca și cum ar fi invizibil în această lume grea.

Dar bradul înalt și trist nu se lasă doborât,

Continuă să crească cu demnitatea-i nemuritoare,

Își păstrează frunzele verzi și speranța vie,

Că într-o zi va găsi bucuria și iubirea.

Așadar, să nu uităm de bradul înalt și trist,

Să-i oferim căldură și prietenie sinceră,

Pentru că fiecare suflet are nevoie de alinare,

Și împreună putem aduce lumina în întunericul său.

Sub cer de iarnă, stele plâng

Lumini din depărtări se strâng,

Colindă îngerii-n zbor lin,

Vestind că-n lume vine-un Fiu divin.

Din sat în sat, din prag în prag,

Cu suflet cald, cu glas de drag,

Mergem să spunem vestea iar,

Că s-a născut un Prunc, un dar.

Prin neaua albă, blând, coboară

Un cântec vechi, din seara clară,

E Crăciunul, sfințit cu har,

În fiecare colț de țară-n dar.

Bucură-te, o lume-ntreagă,

Că Ceru-n palme ne dezleagă,

Și pacea sfântă se așterne lin,

Colind de Crăciun, veșnic divin.

1.Prin zăpadă albă și pură

În noaptea sfântă de Crăciun

Colindăm cu inimă plină de căldură

Spre casele luminate de lumină divină

2: Îngerii cântă în coruri cerești

Vestind nașterea Mântuitorului iubit

Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate

Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit

3: La uși batem cu blândețe și respect

Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos

Cu colindele noastre vesele și perfecte

Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios

 4: Lumânările ardeau cu foc aprins

În bradul împodobit cu dragoste și grijă

Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin

Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă

 5: În colindul nostru aducem binecuvântare

Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie

Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire

Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie

În zori de zi,

Un soare răsare,

Lumina strălucește,

Viața mă îmbrățișează.

Flori înflorite,

Parfumul lor mirează,

Natura se trezește,

Magie în aer plutește.

Apele curg lin,

Râurile cântă dulce,

În valuri se reflectă,

Fericirea ce ne duce.

În noaptea senină,

Steaua mea strălucitoare,

Visuri și speranțe îmi aduce,

Într-o lume minunată și plină de culoare.

Într-o iarnă-albă, dansul lor se ivește,

Fulgii de nea în aer parcă se leagănă.

Cu gingășie și grație, pe pământ coboară,

O simfonie magică, ce ochii ne încântă.

Pe crengi și acoperișuri, ei se așează ușor,

Un tablou fermecător, ce vestește iarna.

Îmbracă lumea-n alb, un decor adormit,

Dansând pe notele dulci ale naturii eterna armonie.

Copiii în grădină prind un fulg cu dorințe,

Rotunjimile delicate le zâmbesc printre paienjeni.

Ating bucuria în palme pentru o clipită fugace,

Un moment magic ce strânge povestea în crenelurile lor.

Dansul fulgilor e ca o horă a visurilor împlinite,

Clasați pe ritm în valuri albe și efemere.

În lumina zorilor întregul univers dansează,

O mireasmă a miracolului făr' de sfârșit.

Fulgii cad mereu peste orașul dezvelit,

Luminând nopțile reci cu sclipiri luminoase.

Rugăm sărbatoarea tainicelor clipe-i să le pice noroc

Și cerem timpului să oftăm, ca să le primenească-ncă o poezie frumoasă.

E-o boală fără nume, ce-n suflet mi-a pătruns,

Ca umbra unei toamne, tăcută m-a străpuns.

Nu simt durerea-n carne, dar în adânc mi-e greu,

Ca un ecou de șoapte ce n-aud glasul meu.

Mă bântuie prin gânduri, prin nopți fără sfârșit,

Un dor nedefinit, un vis ce m-a rănit.

Nici leac nu-i și nici semn, dar știu că e aici,

Îmi apasă orice zbor, m-aruncă-n negre licii.

Mă poartă ca pe-o frunză, vântul necunoscut,

Din zori până-n amurguri, pe drumuri ce-s pierdut.

N-am glas să-i cer vreo milă, n-am chip să mă opresc,

Căci boala mea tăcută îmi cere să trăiesc.

Mă leagă fără lanțuri, mă cheamă fără glas,

Și tot ce-am fost vreodată s-a stins într-un impas.

Din zi în zi mă mistuie, mă-ngroapă tot mai mult,

Îmi sapă-n carne umbre, și-n suflet foc ascult.

E-o boală ce mă știe, din timpuri fără rost,

A crescut în mine tainic, ca focul adăpost.

Și n-are ce să-i facă nici cerul și nici lutul,

Căci ea e-n rădăcina uitării, ca trecutul.

Cu fiecare oră mă macină mai greu,

În clipele tăcute, se-așterne tot mai eu.

Nu pot să fug de dânsa, căci e parte din mine,

O boală fără nume, dar știu că nu mă ține.

Chiar și iasomia azi a-nnebunit.

O ploaie scurtă, căzută direct în soare.

Timpul a lovit din senin,

sfâșiind cerul în fulgere de sus.

M-am simțit acolo, pe prispă,

ca la o ședință foto cu Isus.

El stă retras, în colțul curții.

Privește uimit

cum se scutură, sub asaltul apei, albul iasomiei.

Nu-mi vine să cred că această nebunie albă

mi se întâmplă mie.

Florile cad pe pământul ud, una câte una.

Precum dinții de lapte ai unui prunc

care, de la o zi la alta, devine mai mare,

părăsindu-și cu grabă inocența.

O drăgălășenie simplă, o imagine din curte,

unde copilul trage îngerii de poale

direct în această grea,

veșnică beție a lumii.

Rămâne doar o mână de dinți albi pe pământ,

din care cerul...

își caută rădăcinile.

Vezi totul prin ochii celorlalti,

Doar nu prin ai tai.

Si cand ma uit in acei ochi,

Ma uit in ochii mei.

Suntem aceasi persoana,

Doar ca tu te ascunzi intre sutele de persoane,

Si eu ma pierd in poeziile pe care le-am scris.

Tu,un nimeni,un ciudat introvertit,

Eu,un om tacut,un scriitor,prieten bun,doar putin nedumerit.

In ochii lor un copil ciudat si necioplit,

Dar eu te vad ca pe un om creativ.

Iti e frica de parerea celorlalti,nu?

Mereu ti-a fost,

Mereu iti va fi.

Doar lasa-te purtat de vant,scrie si fi fericit.

Ai ma trait o zi,este ceva de zambit.

1. Ridică-te și Mergi

Când drumul pare prea greu,

Și inima îți este frântă,

Ridică ochii către Dumnezeu

Și lasă sufletul să cânte.

Nu orice cădere este sfârșit,

Nu orice lacrimă e pierdută,

Prin harul Domnului primit,

O inimă poate fi renăscută.

Ridică-te și mergi înainte,

Chiar dacă pașii sunt puțini,

Căci Dumnezeu dăruiește putere

Celor ce merg spre zări senine.

2. Dumnezeu Nu Te Uită

Când lumea trece pe lângă tine

Și nimeni nu îți aude glasul,

Dumnezeu îți cunoaște inima

Și îți veghează fiecare pas.

El vede lacrima ascunsă,

Știe durerea ce n-ai spus,

Și poate aprinde o lumină

Acolo unde totul pare apus.

Nu te gândi că ești uitat,

Nu crede că ești singur pe drum,

În tăcerea cea mai adâncă,

Dumnezeu este cu tine acum.

3. O Zi Nouă

În fiecare dimineață răsare

O nouă lumină peste pământ,

Și Dumnezeu ne dăruiește iarăși

O zi, un dar și un cuvânt.

Lasă în urmă greșelile de ieri,

Învață din tot ce ai trăit,

Și pornește cu speranță astăzi

Spre binele ce încă n-a venit.

Cât timp mai ai o zi în față,

Există un drum pe care să mergi,

O inimă pe care s-o ajuți

Și o greșeală pe care s-o ierți.

4. Nu Ești Singur

Dacă mergi prin valea plângerii

Și umbrele te înconjoară,

Amintește-ți: Hristos merge cu tine

Prin fiecare noapte amară.

Poate nu-L vezi cu ochii trupului,

Dar credința Îl poate simți,

În pâinea împărțită cu aproapele,

În iubirea de a dărui.

Nu ești singur, suflete obosit,

Niciun drum nu este prea greu,

Atunci când îl parcurgi cu nădejde

Și cu inima spre Dumnezeu.

5. Sămânța Speranței

Am pus o sămânță în pământ

Într-o zi rece și ploioasă,

Și am crezut că nu va crește

În lumea grea și întunecoasă.

Dar Dumnezeu trimite primăvara

Chiar și după ierni fără sfârșit,

Și ceea ce pare astăzi pierdut

Poate mâine să fie înflorit.

Păstrează în inimă speranța,

Chiar dacă nu vezi încă rod,

Căci Dumnezeu lucrează în taină

Și face drumul mai ușor.

6. Curajul de a Crede

Este ușor să crezi în lumină

Când soarele strălucește sus,

Dar credința adevărată rămâne

Și atunci când drumul pare ascuns.

Curajul de a crede înseamnă

Să nu renunți când nu înțelegi,

Să încredințezi lui Dumnezeu

Și ceea ce nu poți să vezi.

Ține-te de mâna Domnului

Prin furtună și prin vânt,

Căci cel ce merge cu credință

Nu merge singur pe pământ.

7. Fă Binele

Fă binele fără să întrebi

Dacă vei primi ceva înapoi,

Căci o inimă care iubește

Împrăștie lumină peste noi.

Un cuvânt poate ridica un suflet,

Un zâmbet poate aduce alinare,

Iar o mână întinsă la nevoie

Poate deveni o binecuvântare.

Fă binele cât timp ai vreme,

Iubește fără să numeri mereu,

Căci orice faptă făcută cu iubire

Se apropie de Dumnezeu.

8. Mâna Domnului

Când pașii mei se clatină

Și nu mai știu unde să merg,

Simt, prin credință și rugăciune,

Că Dumnezeu mă poate ține.

Mâna Lui nu este departe

De sufletul care Îl cheamă,

Ea ridică pe cel căzut

Și alungă orice teamă.

Doamne, ține-mă aproape

Când viața pare prea grea,

Și ajută-mă să merg înainte

Pe calea pregătită de iubirea Ta.

9. După Furtună

După furtună vine liniștea,

După ploaie apare seninul,

Și Dumnezeu ne amintește mereu

Că nu este veșnic suspinul.

Poate astăzi drumul e greu

Și cerul pare închis de nori,

Dar mâine poate răsări speranța

Ca o grădină plină de flori.

Ai răbdare, suflete, și crede,

Nu lăsa încercarea să te frângă,

Căci Dumnezeu poate transforma

Durerea într-o putere adâncă.

10. Calea Luminii

Există multe drumuri în lume,

Dar inima caută un singur adevăr:

Să meargă spre lumină și iubire,

Să nu se piardă în întuneric.

Hristos ne cheamă către bine,

Către iertare și către pace,

Iar omul care Îl urmează

Învață să iubească și să facă bine.

Nu trebuie să vezi tot drumul,

Ci doar să faci pasul cel bun,

Și Dumnezeu va lumina înainte

Cărarea spre cerul senin.

11. Rugăciunea de Seară

Când soarele coboară încet

Și ziua se așază în tăcere,

Îmi ridic sufletul spre Dumnezeu

Cu mulțumire și cu cerere.

Îți mulțumesc pentru această zi,

Pentru tot ce am primit și-am trăit,

Iartă-mi greșelile, Doamne,

Și tot ce astăzi am greșit.

Păzește-i pe cei pe care îi iubesc,

Dă pace celor ce suferă,

Și lasă peste lumea aceasta

Lumina Ta care nu se stinge.

12. Inima Curată

Nu vreau să fiu bogat în aur,

Nici lăudat de oameni mereu,

Ci vreau o inimă curată

Care să se apropie de Dumnezeu.

Să pot ierta atunci când doare,

Să pot iubi fără folos,

Să pot rămâne bun în lume

Urmând exemplul lui Hristos.

Căci frumusețea adevărată

Nu se vede doar pe chip,

Ci în sufletul care păstrează

Bunătatea ca pe un dar sfânt.

13. Nu Renunța la Speranță

Când toate ușile par închise

Și nu mai vezi niciun răspuns,

Nu renunța la speranță,

Căci Dumnezeu nu este ascuns.

Uneori așteptarea ne învață

Răbdarea pe care n-o aveam,

Iar drumul care pare prea lung

Ne arată cine suntem.

Mergi înainte, chiar încet,

Nu trebuie să alergi mereu,

Atâta timp cât mergi spre bine,

Nu ești departe de Dumnezeu.

14. Lumina din Suflet

Aprinde lumina din suflet

Printr-o rugăciune și-un cuvânt bun,

Nu lăsa întunericul lumii

Să-ți spună că binele e nebun.

O singură lumânare aprinsă

Poate risipi mult întuneric,

Iar o inimă plină de iubire

Poate schimba un drum întreg.

Fii lumină pentru aproapele,

Fii pace când alții se ceartă,

Și lasă bunătatea să vorbească

Prin fiecare zi pe care o porți.

15. Hristos Este Aproape

Nu-L căuta doar în depărtare,

Ca și cum ar fi departe de noi,

Hristos este aproape de sufletul

Care Îl cheamă în clipe de nevoi.

Este în rugăciunea smerită,

În omul flămând pe care-l ajuți,

În iertarea pe care o dăruiești

Și în iubirea pe care o porți.

Deschide ușa inimii tale,

Nu aștepta o zi mai bună,

Căci Dumnezeu poate veni

În fiecare clipă împreună cu tine.

16. Darul Vieții

Fiecare dimineață este un dar,

Fiecare respirație, o minune,

Și fiecare om pe care-l întâlnim

Poate fi o lecție în lume.

Nu risipi timpul în ură,

Nu-l pierde în vorbe deșarte,

Iubește, iartă și ajută,

Căci viața trece mai departe.

Dumnezeu ne-a dăruit această zi,

Să o primim cu recunoștință,

Și să o transformăm prin iubire

Într-o zi plină de credință.

17. Stânca Credinței

Când valurile lovesc cu putere

Și viața pare o mare agitată,

Credința este stânca pe care

Inima rămâne neclintită.

Nu pentru că nu există furtuni,

Ci pentru că Dumnezeu este aproape,

Iar cel ce își pune nădejdea în El

Găsește putere să meargă mai departe.

Zidește-ți viața pe adevăr,

Pe iubire și pe rugăciune,

Și chiar când vânturile se ridică,

Sufletul nu va fi doborât.

18. Iartă și Mergi Mai Departe

Nu purta în inimă poveri

Care îți întunecă drumul,

Iartă, chiar dacă uneori doare,

Și lasă pacea să-ți vindece sufletul.

Iertarea nu spune că răul e bun,

Ci că alegi să nu rămâi prizonier,

Îți lași durerea în mâna Domnului

Și mergi înainte către Cer.

Hristos ne-a arătat iubirea

Prin milă, răbdare și iertare,

Să învățăm și noi, pas cu pas,

Să transformăm durerea în vindecare.

19. Dumnezeu Face Minuni

Uneori așteptăm minuni mari

Și nu vedem darurile din jur,

O floare, un răsărit, o inimă bună,

Un copil care râde curat și pur.

Dumnezeu lucrează în multe feluri,

Uneori în tăcere și fără cuvinte,

Și ne cheamă să privim cu recunoștință

La darurile simple și sfinte.

Păstrează ochii deschiși spre lumină,

Păstrează sufletul gata să vadă,

Căci fiecare zi poate fi o minune

Pentru inima care crede și nădăjduiește.

20. Începe din Nou

Dacă ai greșit, nu deznădăjdui,

Nu spune că totul s-a sfârșit,

Căci Dumnezeu este Dumnezeul

Celui care se întoarce smerit.

Fiecare răsărit îți spune:

„Poți începe încă o dată”,

Iar mila Domnului se revarsă

Peste inima îngenuncheată.

Ridică-te și mergi spre lumină,

Lasă trecutul în urmă ușor,

Căci o nouă pagină se deschide

Pentru cel care se întoarce la Mântuitor.

21. Păstrează Credința

Păstrează credința când lumea

Îți spune că nu mai are rost,

Păstrează lumina aprinsă

Când drumul pare fără rost.

Nu toate răspunsurile vin repede,

Nu toate rănile se vindecă azi,

Dar Dumnezeu vede drumul întreg

Chiar când tu vezi numai câțiva pași.

Ai răbdare și mergi înainte,

Cu sufletul plin de nădejde,

Căci Dumnezeu nu părăsește

Inima care în El crede.

22. Floarea dintre Pietre

Am văzut o floare crescând

Între pietre reci și grele,

Și m-am gândit că și speranța

Poate înflori în vremuri rele.

Nu locul în care te afli

Îți hotărăște întreg destinul,

Ci puterea de a căuta lumina

Și de a merge spre bine mereu.

Cu Dumnezeu, chiar și o inimă rănită

Poate găsi puterea să înflorească,

Și din încercările vieții

Poate învăța să iubească.

23. Glasul Speranței

Când zgomotul lumii devine prea mare

Și nu mai auzi ce spune inima,

Oprește-te puțin în tăcere

Și lasă rugăciunea să vorbească.

În liniștea adâncă a sufletului

Poate veni un glas blând și ușor,

Care îți spune: „Nu te teme,

Dumnezeu este ajutor.”

Ascultă glasul speranței,

Nu glasul fricii și-al disperării,

Căci după fiecare noapte

Se deschid porțile dimineții.

24. Când Nu Mai Poți

Când nu mai poți să mergi, oprește-te,

Dar nu renunța la Dumnezeu,

Spune-I doar: „Doamne, ajută-mă!”,

Și lasă totul în grija Lui mereu.

Nu trebuie să fii mereu puternic,

Nu trebuie să ascunzi orice suspin,

Dumnezeu primește inima

Care vine înaintea Lui cu dor și chin.

Odihnește-te în rugăciune,

Ridică-te atunci când vei putea,

Iar mâine poate vei descoperi

O putere nouă în inima ta.

25. Cerul Rămâne Deschis

Când lumea îți închide o ușă,

Nu spune că nu mai există drum,

Căci Dumnezeu poate deschide

O cale pe care n-o știai acum.

Cerul nu se închide pentru cel

Care caută binele și iubirea,

Iar rugăciunea ridică sufletul

Dincolo de teamă și de pierzare.

Privește spre cer cu nădejde,

Dar trăiește bine aici, pe pământ,

Căci fiecare faptă bună poate deveni

O rugăciune prin cuvânt.

26. Puterea Iubirii

Mai puternică decât mânia

Este iubirea care știe să ierte,

Mai puternică decât răzbunarea

Este pacea care nu se pierde.

Hristos ne-a arătat o cale

Pe care lumea uneori n-o înțelege:

Să răspunzi răului cu bine

Și să alegi iubirea când poți alege.

Aceasta este puterea adevărată,

Nu să domini, ci să ajuți,

Să fii alături de cel ce plânge

Și să ridici pe cei căzuți.

27. O Lumânare Aprinsă

Aprinde o lumânare în noapte,

Nu ca să risipești lumea întreagă,

Ci ca să luminezi locul

În care inima ta se roagă.

Fii acea mică lumină

Pentru cineva care nu mai speră,

Un cuvânt bun și o faptă simplă

Pot alunga o noapte grea.

Dumnezeu poate face din puțin

Un dar pentru foarte mulți,

Când inima oferă cu iubire

Și mâinile sunt gata să ajute.

28. Mergi cu Pace

Nu trebuie să alergi prin viață

Ca să dovedești ceva mereu,

Mergi cu pace și cu răbdare,

Încredințând drumul lui Dumnezeu.

Privește florile, ascultă vântul,

Mulțumește pentru ziua primită,

Căci uneori cea mai mare bucurie

Este o inimă liniștită.

Mergi cu pace către viitor,

Nu purta frica zilei de mâine,

Dumnezeu este și acolo

Și te poate conduce spre bine.

29. Nădejdea Nu Moare

Pot veni zile de tristețe,

Pot veni ani de încercări,

Dar nădejdea nu trebuie să moară

În mijlocul acestor căutări.

Căci Hristos a adus lumină

În lumea care părea pierdută,

Și a arătat că iubirea lui Dumnezeu

Este mai puternică decât frica.

Ține nădejdea ca pe o candelă,

Păzește-o de vânt și de nor,

Și las-o să lumineze drumul

Către Hristos, Mântuitor.

30. Spre Lumina Veșnică

În fiecare zi fac un pas

Pe drumul vieții mele,

Uneori sub soare și lumină,

Alteori sub ploaie și stele.

Dar nu mă tem de călătorie

Când Dumnezeu îmi este aproape,

Căci fiecare pas făcut cu iubire

Mă conduce dincolo de noapte.

Spre lumina care nu apune,

Spre pacea pe care o dorim,

Spre Împărăția lui Dumnezeu,

Unde nădăjduim să ne întâlnim.

Am căzut, Doamne,

nu o dată, ci de o mie de ori.

Și fiecare cădere

m-a lăsat mai singur,

mai zdrobit,

mai gol.

Am strigat, și cerul era mut,

pământul rece,

iar inima — de piatră.

Dar în prăpastie

nu ai trimis o scară,

ci o rană mai adâncă

prin care am putut urca.

Deznădejdea nu m-a ucis,

ci m-a spart ca pe un vas de lut

în care nu era nimic sfânt.

Și astfel, golit de mine,

am început să urc.

Nu pe munți de slavă,

ci pe o coastă sângerândă

pe care ai urcat Tu.

Am urcat fără vedere,

dar cu nădejdea oarbă

că Tu ești mai sus.

Și sus nu am găsit un tron,

ci o cruce,

și lângă ea, o lumină

care nu arde,

ci renaște și purifică.

Toate cele adevărate,

De noi, repede uitate..

Le-am lăsat, ne-am depărtat...

De rău ne-am apropiat.

Căci cu vicleșugul mare,

Ne-a mințit pe fiecare,

Ne-a atras în cursa lui,

Luând calea binelui...

Cei ce așa au ales,

Se va vedea la cules.

Căci ce semeni, vei avea,

La cules în viața ta.

Intoarcete nu-i târziu,

Să îți schimbi alegerea,

De-ți dorești ca viața ta,

În veci să o poți avea .

Căci cu domnul de alegi,

Lucruri bune-ai să culegi.

Raiul îl vei dobândi,

Și în veci, vrednic vei fi.

Crede vei primi mereu,

Fiindcă bunul Dumnezeu,

El este al tuturor,

Și ne vine-n ajutor.

in fundul plaminilor mei

e ca o lingura de aer

mai putin de-o rasuflare,

nu mai mult de-o soapta

de care, nici de-as tusi,

nici de-as stranuta ,nici de m-as ineca

nici de m-as afla strivit de-o povara

nu m-as putea goli.

in fundul plaminilor mei

e ca o lingura de aer

precursor al respiratiei tale

inainte de-a te saruta