Dansul fulgilor de nea
Într-o iarnă-albă, dansul lor se ivește,
Fulgii de nea în aer parcă se leagănă.
Cu gingășie și grație, pe pământ coboară,
O simfonie magică, ce ochii ne încântă.
Pe crengi și acoperișuri, ei se așează ușor,
Un tablou fermecător, ce vestește iarna.
Îmbracă lumea-n alb, un decor adormit,
Dansând pe notele dulci ale naturii eterna armonie.
Copiii în grădină prind un fulg cu dorințe,
Rotunjimile delicate le zâmbesc printre paienjeni.
Ating bucuria în palme pentru o clipită fugace,
Un moment magic ce strânge povestea în crenelurile lor.
Dansul fulgilor e ca o horă a visurilor împlinite,
Clasați pe ritm în valuri albe și efemere.
În lumina zorilor întregul univers dansează,
O mireasmă a miracolului făr' de sfârșit.
Fulgii cad mereu peste orașul dezvelit,
Luminând nopțile reci cu sclipiri luminoase.
Rugăm sărbatoarea tainicelor clipe-i să le pice noroc
Și cerem timpului să oftăm, ca să le primenească-ncă o poezie frumoasă.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Denis Filimon Pușcașu
Data postării: 29 noiembrie 2023
Vizualizări: 1165
Poezii din aceiaşi categorie
Apa
Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.
Iarna
Lovește gerul cu săbii de argint,
E totul alb iar noaptea doarme ninsă,
Cad fulgi necontenit și-ntr-un alint,
Se prind în dans pe valea cea întinsă.
Zăpada îmbracă strai de diamant,
Iar luna-n taină o mângâie pe trup,
Încet și bezna se disipă-n neant,
Pe cer, lumini, ca la un semn erup.
Se trag cortine albe peste lizieră,
Adânc în scorburi moțăie bursuci,
Curg șușotind pâraie ce mai speră,
Să nu înghețe până ajung în lunci.
Coboară fulgii tandru peste sat,
Pe acoperișuri viscolul se joacă,
În case focul trosnește înfundat,
O liniște de gheață ulița îmbracă.
Pe geam, fiorii iernii scriu povești,
Cu degete de gheață tremurânde.
Un lampadar de stele împărătești,
Împarte nopții umbrele fecunde.
În teama drumului pustiu, stingher,
Un pas lăsat de om se pierde-n zare,
Tăcuta iarnă cade atemporal din cer,
Și-ntr-o clipită mersul său dispare.
Pământul alb suspină sub zăpadă,
Îmbrățișează cerul dincolo de stele,
Și-ncet se înfiripă o infinită stradă,
Pe care aleargă... gândurile mele.
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
Toamna
Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate
Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață
Toamna își culege frunzele, ei căzute
Le pune într-un album cu amintiri
Copacii dezbrăcați de verde
Își pierd ultimele frunze palide
Le îngroapă,
într-un cimitir al frunzelor.
Apa
Apa curge din izvoare, izvorăşte în fântâni,
Dar când ea dispare, plâng şi cei tineri şi cei bătrâni.
Fără apă pâinea nu creşte, în râuri şi iazuri peştii mor!
Apa este elixirul vieţii, când o bei rece de la izvor.
Fără apă, viaţă nu-i pentru pomii şi florile din grădini.
Fără ea, pe pământ ar creşte numai urzici şi spini!
Bucuraţi-vă când plouă şi când auziţi că susură un izvor,
Natura ne aduce bucurie nouă şi pământul devine mai roditor.
Iarna
Lovește gerul cu săbii de argint,
E totul alb iar noaptea doarme ninsă,
Cad fulgi necontenit și-ntr-un alint,
Se prind în dans pe valea cea întinsă.
Zăpada îmbracă strai de diamant,
Iar luna-n taină o mângâie pe trup,
Încet și bezna se disipă-n neant,
Pe cer, lumini, ca la un semn erup.
Se trag cortine albe peste lizieră,
Adânc în scorburi moțăie bursuci,
Curg șușotind pâraie ce mai speră,
Să nu înghețe până ajung în lunci.
Coboară fulgii tandru peste sat,
Pe acoperișuri viscolul se joacă,
În case focul trosnește înfundat,
O liniște de gheață ulița îmbracă.
Pe geam, fiorii iernii scriu povești,
Cu degete de gheață tremurânde.
Un lampadar de stele împărătești,
Împarte nopții umbrele fecunde.
În teama drumului pustiu, stingher,
Un pas lăsat de om se pierde-n zare,
Tăcuta iarnă cade atemporal din cer,
Și-ntr-o clipită mersul său dispare.
Pământul alb suspină sub zăpadă,
Îmbrățișează cerul dincolo de stele,
Și-ncet se înfiripă o infinită stradă,
Pe care aleargă... gândurile mele.
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
Toamna
Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate
Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață
Toamna își culege frunzele, ei căzute
Le pune într-un album cu amintiri
Copacii dezbrăcați de verde
Își pierd ultimele frunze palide
Le îngroapă,
într-un cimitir al frunzelor.
Alte poezii ale autorului
Cântecul pădurii
În pădurea adâncă, cântecul răsună,
Printre copaci înalți și frunze ce suspină.
Eul liric se pierde în taina întunericului,
Și versurile sale prind viață în misterul ascunsului.
Figuri de stil dansează pe aripa vântului,
Metaforele îmbracă natura într-un farmec abundent.
Măsura versurilor se topește ca roua dimineții,
Creând un ritm melodic, plin de bucurii.
Rimele se leagă cu gingășie și grație,
Ca o poveste fermecată, plină de poezie.
În inima pădurii, cântecul se împletește,
Cu sunete blânde și ecouri ce duc departe.
Povestea cântecului pădurii ne aduce alinare,
Ne trezește simțurile și ne umple de iubire.
În fiecare vers În pădurea adâncă, cântecul răsună,
Prin frunzele verzi și lumina de lună.
Eul liric se pierde în taina naturii,
Și versurile sale prind aripi și curg pururi.
Copacii înalți ca stâlpii unui templu,
Șoptesc cu voci blânde un cântec simplu.
Frunzele dansează pe notele vântului,
Creând o simfonie ce-ți umple sufletul.
Povestea pădurii se desfășoară-n versuri,
Cu metafore delicate și imagini diverse.
Rimele se împletesc într-un dans subtil,
Ca o melodie dulce, ce te face să zbori.
Cântecul pădurii ne cheamă la aventură,
Să descoperim tainele ei cu fiecare măsură.
În ecoul frunzelor și ciripitul păsărilor,
Simțim că sun În ecoul frunzelor și ciripitul păsărilor,
Simțim că suntem parte dintr-un univers de basm.
Pădurea ne îmbrățișează cu brațele-i verzi,
Ne invită să explorăm tainele ei ascunse.
Pe poteci înguste, sub umbră de copaci,
Descoperim magia ce învăluie fiecare pas.
Frunzele cad ca petale în dansul lor ușor,
Și cântecul pădurii ne duce pe aripi de dor.
Aici timpul se oprește, iar sufletul se odihnește,
În liniștea adâncă și în armonia ce crește.
Cântecul pădurii ne aduce pace și alinare,
Ne conectează la natura vie, plină de splendare.
Abisul Urei și Tristeții
Sufletul meu arde, încins în ura
Care-mi îmbracă inima, o mască de ceață.
Pierdut în gânduri, în noaptea cea sură,
Căutând o cale, căutând o rază.
Umbrele trecutului se-nalță, se-adună,
Îmi sufocă zâmbetul, îl transformă în scrum.
Lacrimi reci îmi spală obrazul,
Dar nimeni nu vede, nimeni nu știe de drum.
Ura crește ca o fiară, mă roade,
Speranța se stinge, e doar un ecou.
Inima-mi bate într-un ritm de hoarde,
Și tristețea curge, un râu de cadou.
Ești tu acolo, îmi șoptești minciuni dulci,
Dar eu simt doar frigul, o iarnă eternă.
În jurul meu, ziduri, în jurul meu, cruci,
Și lumea e rece, nimic nu se cernă.
Închide-mi ochii, lasă-mă să cad,
În abisul acesta, în noaptea de vis.
Poate-n durere, voi găsi un alt vad,
Poate-n întuneric, voi găsi un paradis.
Colindul Luminii și Bucuriei"
1.Prin zăpadă albă și pură
În noaptea sfântă de Crăciun
Colindăm cu inimă plină de căldură
Spre casele luminate de lumină divină
2: Îngerii cântă în coruri cerești
Vestind nașterea Mântuitorului iubit
Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate
Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit
3: La uși batem cu blândețe și respect
Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos
Cu colindele noastre vesele și perfecte
Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios
4: Lumânările ardeau cu foc aprins
În bradul împodobit cu dragoste și grijă
Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin
Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă
5: În colindul nostru aducem binecuvântare
Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie
Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire
Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.
Cântecul pădurii
În pădurea adâncă, cântecul răsună,
Printre copaci înalți și frunze ce suspină.
Eul liric se pierde în taina întunericului,
Și versurile sale prind viață în misterul ascunsului.
Figuri de stil dansează pe aripa vântului,
Metaforele îmbracă natura într-un farmec abundent.
Măsura versurilor se topește ca roua dimineții,
Creând un ritm melodic, plin de bucurii.
Rimele se leagă cu gingășie și grație,
Ca o poveste fermecată, plină de poezie.
În inima pădurii, cântecul se împletește,
Cu sunete blânde și ecouri ce duc departe.
Povestea cântecului pădurii ne aduce alinare,
Ne trezește simțurile și ne umple de iubire.
În fiecare vers În pădurea adâncă, cântecul răsună,
Prin frunzele verzi și lumina de lună.
Eul liric se pierde în taina naturii,
Și versurile sale prind aripi și curg pururi.
Copacii înalți ca stâlpii unui templu,
Șoptesc cu voci blânde un cântec simplu.
Frunzele dansează pe notele vântului,
Creând o simfonie ce-ți umple sufletul.
Povestea pădurii se desfășoară-n versuri,
Cu metafore delicate și imagini diverse.
Rimele se împletesc într-un dans subtil,
Ca o melodie dulce, ce te face să zbori.
Cântecul pădurii ne cheamă la aventură,
Să descoperim tainele ei cu fiecare măsură.
În ecoul frunzelor și ciripitul păsărilor,
Simțim că sun În ecoul frunzelor și ciripitul păsărilor,
Simțim că suntem parte dintr-un univers de basm.
Pădurea ne îmbrățișează cu brațele-i verzi,
Ne invită să explorăm tainele ei ascunse.
Pe poteci înguste, sub umbră de copaci,
Descoperim magia ce învăluie fiecare pas.
Frunzele cad ca petale în dansul lor ușor,
Și cântecul pădurii ne duce pe aripi de dor.
Aici timpul se oprește, iar sufletul se odihnește,
În liniștea adâncă și în armonia ce crește.
Cântecul pădurii ne aduce pace și alinare,
Ne conectează la natura vie, plină de splendare.
Abisul Urei și Tristeții
Sufletul meu arde, încins în ura
Care-mi îmbracă inima, o mască de ceață.
Pierdut în gânduri, în noaptea cea sură,
Căutând o cale, căutând o rază.
Umbrele trecutului se-nalță, se-adună,
Îmi sufocă zâmbetul, îl transformă în scrum.
Lacrimi reci îmi spală obrazul,
Dar nimeni nu vede, nimeni nu știe de drum.
Ura crește ca o fiară, mă roade,
Speranța se stinge, e doar un ecou.
Inima-mi bate într-un ritm de hoarde,
Și tristețea curge, un râu de cadou.
Ești tu acolo, îmi șoptești minciuni dulci,
Dar eu simt doar frigul, o iarnă eternă.
În jurul meu, ziduri, în jurul meu, cruci,
Și lumea e rece, nimic nu se cernă.
Închide-mi ochii, lasă-mă să cad,
În abisul acesta, în noaptea de vis.
Poate-n durere, voi găsi un alt vad,
Poate-n întuneric, voi găsi un paradis.
Colindul Luminii și Bucuriei"
1.Prin zăpadă albă și pură
În noaptea sfântă de Crăciun
Colindăm cu inimă plină de căldură
Spre casele luminate de lumină divină
2: Îngerii cântă în coruri cerești
Vestind nașterea Mântuitorului iubit
Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate
Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit
3: La uși batem cu blândețe și respect
Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos
Cu colindele noastre vesele și perfecte
Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios
4: Lumânările ardeau cu foc aprins
În bradul împodobit cu dragoste și grijă
Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin
Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă
5: În colindul nostru aducem binecuvântare
Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie
Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire
Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie
Melodia mării
Melodia mării, cântecul sălbatic,
În valuri se pierde și-n vânt se ridică.
O simfonie nesfârșită, ce-ți atinge inima,
Cu sunete blânde și putere divină.
Pe plaja pustie, nisipul strălucește,
Valurile dansează și soarele răsare.
Melodia mării ne cheamă să visăm,
Să simțim libertatea și să ne eliberăm.
În adierea vântului, se aude un suspin,
Pescărușii zboară într-un dans ușor.
Melodia mării ne umple de bucurie,
Ne aduce liniștea și o nouă energie.
Valurile se sparg cu putere pe stânci,
Un cor de scoici cântă în armonii divine.
Melodia mării ne îmbracă în albastru,
Ne învăluie cu mister și cu dor.
Pe malul nisipos, picioarele se scufundă,
În valurile calde, ca o îmbrățișare tandră.
Melodia mării ne cheamă să călătorim,
Spre orizonturi noi, într-un vis nemuritor.
Când soarele apune și cerul se aprinde,
Melodia mării rămâne mereu în suflet.
O amintire vie, ce ne aduce bucurie,
Și ne face să simțim că suntem parte din eternitate.
Raze de Cuvinte
În zori de zi,
Un soare răsare,
Lumina strălucește,
Viața mă îmbrățișează.
Flori înflorite,
Parfumul lor mirează,
Natura se trezește,
Magie în aer plutește.
Apele curg lin,
Râurile cântă dulce,
În valuri se reflectă,
Fericirea ce ne duce.
În noaptea senină,
Steaua mea strălucitoare,
Visuri și speranțe îmi aduce,
Într-o lume minunată și plină de culoare.
Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.