Vise de crăciun
Sub cer de iarnă, stele plâng
Lumini din depărtări se strâng,
Colindă îngerii-n zbor lin,
Vestind că-n lume vine-un Fiu divin.
Din sat în sat, din prag în prag,
Cu suflet cald, cu glas de drag,
Mergem să spunem vestea iar,
Că s-a născut un Prunc, un dar.
Prin neaua albă, blând, coboară
Un cântec vechi, din seara clară,
E Crăciunul, sfințit cu har,
În fiecare colț de țară-n dar.
Bucură-te, o lume-ntreagă,
Că Ceru-n palme ne dezleagă,
Și pacea sfântă se așterne lin,
Colind de Crăciun, veșnic divin.
Categoria: Colinde
Toate poeziile autorului: Denis Filimon Pușcașu
Data postării: 7 octombrie
Vizualizări: 75
Poezii din aceiaşi categorie
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Nu-i vina ta
Nu-i vina ta copile
Că geamul sufletului tău
În seara sfântă de Ajun
Mereu privește în neștire,
Privește depărtarea ca pe-un hău.
Nu-i vina ta copile
Părinții la muncă au plecat
Tu ai rămas plângând în prag
De mână cu bunica
lacrimile ea ți-a alinat.
Pe-un drum greu, bolovănos, uscat
Părinții pașii își târau,
Trecând înlăcrimați pârâul
Din gând în gând privindu-vă cu drag.
……………………………………………
Din prea multă liniște în casă
Evlavios colinde cântă harpa
Tu, copile,la fereastră într-un oftat
Aștepți pe mama, aștepți pe tata…
Să - ți dea promisă mângâiere.
Fulgi albi colindă pe o ghirlandă
Neîmpodobit , într-un ungher uitat,
Brăduțului crengile i s-au uscat.
Nu-i vina ta copile…
………………………………………………………
Cu mâinile împreunate,
În genunchi stând la icoană
Spune Crezul bătrânica
Cu glas domol se roagă
Pentru nepot să i-s-aducă
În visul ce-i alintă somnul,
Un brăduț frumos împodobit.
…………………………………………………
Din picuri de singurătate
Noian de gânduri trimite
Bunicuța, spre depărtate zări
Apoi, de noapte bună,
Copilul primește-o caldă sărutare
În seara sfântă de Crăciun.
Colindul Magiei Crăciunului
În noaptea sfântă de Crăciun,
Luminițele strălucesc în drum.
Îngerii cântă cu voce blândă,
Vestind nașterea lui Isus în lumea bună
Clopotele sună în depărtare,
Oamenii se-adună laolaltă-n caleașcare.
Cu suflete pline de bucurie și speranțe noi,
Sărbătorim împreună miracolul divin al Nașterii lui Hristos.
Prin casele noastre se-arată lumina,
Dragostea și bunătatea ne unesc într-o singură linie fina.
Ne împodobim bradul cu straluciri colorate,
Și ne umplem inimile cu fericire și pace nesfârș În această zi specială, să fim uniți și darnici,
Spre cei în nevoi să fim mereu apropiși și blânzi.
Colindăm cu bucurie și zâmbet pe fețe,
Aducând speranță și iubire în inimi de toate felurile și vârste.
În jurul focului, în căldura casei noastre,
Ne adunăm cu cei dragi, împărțind povestiri și povești albe ca zăpada.
Cu fulgi de nea dansând în vântul rece de iarnă,
Simțim magia Crăciunului, o emoție ce nu se lasă uitată.
Sărbătorim nașterea Domnului cu cântece pline de har,
Rugându-ne pentru pace pe pământ și armonie-n dar.
Craciunul e timpul să dăruim și să primim cu inima deschisă,
Iubirea să fie darul nostru cel mai prețios, Continuând:
În fiecare an, sărbătorim cu bucurie,
Nașterea lui Isus, lumina noastră cea vie.
Să ne adunăm în jurul bradului împodobit,
Și să fim recunoscători pentru tot ce-am primit.
Legenda lui Moș Crăciun
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Moș Crăciun avea un nume banal,
Atunci când trăia ca un simplu om.
Acest Nicolae era real.
Ca un creștin trăia, fiind bonom.
Părinții i-au murit când era mic.
Era grec și trăia într-un sătuc.
Precum arca din timpul noetic
Și-a făcut sania, din lemn de nuc.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Sub Dioclețian a devenit
Faimos episcop în misiune.
A fost întemnițat și chinuit,
Dar a rezistat prin rugăciune.
Faptele lui Nicolae cel Sfânt,
Au devenit arhicunoscute.
El a lucrat cu-al Domnului cuvânt
Pe cei nevoiași ca să-i ajute.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
El a devenit chiar Dutch Sinter Klass~
un nume dat de copii în ajun.
Haina-i bisericească a rămas
Pentru ei costumul lui Moș Crăciun.
De-atunci, ei îl așteaptă să vină
Cu sania lui plină de daruri;
Un brad de Crăciun stă în lumină~
Reni ce vin dinspre polare ghețuri.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Pe hornul casei pline de copii,
El se cațără și alunecă
Din sania cu reni, fără aripi ~
Lasă cadoul și apoi pleacă.
Din barbă~ praf de stele-n noapte
El gonește și cântă-n Lumină.
Aude-a rugăciunilor șoapte.
Un ultim horn când noaptea se termină.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Colindul Luminii și Bucuriei"
1.Prin zăpadă albă și pură
În noaptea sfântă de Crăciun
Colindăm cu inimă plină de căldură
Spre casele luminate de lumină divină
2: Îngerii cântă în coruri cerești
Vestind nașterea Mântuitorului iubit
Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate
Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit
3: La uși batem cu blândețe și respect
Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos
Cu colindele noastre vesele și perfecte
Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios
4: Lumânările ardeau cu foc aprins
În bradul împodobit cu dragoste și grijă
Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin
Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă
5: În colindul nostru aducem binecuvântare
Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie
Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire
Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie
Din Citor de la Elevator
Buna seara goapodari ce lucrati la elevator
Se aude ca multa rasarita dati prin separator.
Ce sa savârşit ulei de caliate bunã.
Pentru fiecare magazin din comunã.
Am venit sa va uram o tona de sanatate
Şi sã lucrari mai mult de o norma si jumatate.
Fiindca munca sirguincioasa fiecaruia din voi
Orice gospodar gatesti mamaliga din popsoi.
Sa dea Domnul ca lenta repede sa lucreze.
Şi trasnportioru de la primu etaj sa nu frineze.
Ca 30 de masine stau in asteptare pe teritoriu
Şi de alergat cu totii repijor e obliugatoriu
Si in zi de sarbatoare mare sfinta
Pe toti lucratorii in credinta ii avinta.
Cã griul din silusuri asteapta racit
Ca aşa regula din gost o poruncit
Si la firsititul de uratura hazlie
Vã doresc in portofel numai bancnote de o mie.
Alte poezii ale autorului
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
O iubire pură și sfântă,
În sufletul meu mocnește ardentă.
Tu ești soarele ce mă luminează,
Inima mea pentru tine bate și cântă.
În ochii tăi găsesc fericirea,
Îmbrățișarea ta e dulce ca mierea.
Iubirea noastră este eternă,
Rămânem împreună, în orice vreme.
Cu tine simt că zbor pe aripi de vis,
În brațele tale mă simt ca un paradis.
Tu ești jumătatea mea, sufletul meu pereche,
Iubirea noastră să strălucească mereu, ca o stele.
Prin rimele acestea ți-am spus,
Cât de mult te iubesc și cât de mult m-ai adus
La fericire și la bucurie făr' de sfârșit,
Tu ești dragostea mea, cea mai buna de iubit.
În inima mea ești mereu prezent,
Un dar divin, un sentiment intens.
Iubirea noastră să fie veșnică și pură,
Să ne însoțească pe drumul vieții, sigură.
Cu aceste versuri îți spun din nou,
Cât de mult te iubesc, cât de mult te doresc mereu.
Ești raza mea de soare, lumina mea cea mare,
Împreună vom străluci în eternitatea iubirii rare.
Coșmarul
În noaptea întunecată, într-un vis misterios,
Un coșmar m-a cuprins, plin de umbre și suspans.
Mă trezesc într-o lume stranie, nefamiliară,
Unde totul pare a fi într-o continuă schimbare.
În jurul meu se conturează forme ciudate,
Creaturi înspăimântătoare, cu ochi arzând ca flacăra.
Simt cum inima îmi bate sălbatic în piept,
Încercând să scap din acest coșmar nesfârșit.
Privesc în jur și văd un cer întunecat,
Fără stele sau lună, doar nori grei și amenințători.
Pământul tremură sub pașii mei incerți,
Simt cum frica mă cuprinde și sufletul mi se zbate.
În labirintul acesta de gânduri confuze,
Mă simt pierdut și singur într-o lume în care nu-mi găsesc refugiu.
Încerc să strig, dar sunetul se pierde în neant,
Coșmarul mă învăluie tot mai mult, fără un sfârșit garantat.
În mijlocul acestui haos, îmi amintesc că puterea e în mine,
Că pot învinge frica și să scap din această prizonieră realitate.
Îmi adun curajul și încep să lupt cu toată forța mea,
Sperând că voi găsi o cale de ieșire și eliberare.
Prin labirintul întunecat al coșmarului meu,
Merg cu hotărâre și determinare, fără a mă opri.
Cu fiecare pas pe care-l fac, lumina începe să strălucească,
Și simt cum speranța renasce în mine, dându-mi putere să rezist.
Coșmarul se estompează treptat și încep să văd lumina zorilor,
În timp ce umbrele se risipesc și dispar în zare.
Respir adânc, simțindu-mi inima calmându-se,
Coșmarul se topește ca un fum subțire.
Mă trezesc din visul întunecat și misterios,
Cu o senzație de ușurare și eliberare în suflet.
Îmi dau seama că acele temeri și neliniști,
Erau doar o proiecție a fricilor mele interioare.
Coșmarul m-a învățat că puterea mea e reală,
Că pot înfrunta orice provocare cu curaj și hotărâre.
Chiar și atunci când pare că totul e pierdut,
Speranța și determinarea pot schimba cursul destinului meu.
Abisul Urei și Tristeții
Sufletul meu arde, încins în ura
Care-mi îmbracă inima, o mască de ceață.
Pierdut în gânduri, în noaptea cea sură,
Căutând o cale, căutând o rază.
Umbrele trecutului se-nalță, se-adună,
Îmi sufocă zâmbetul, îl transformă în scrum.
Lacrimi reci îmi spală obrazul,
Dar nimeni nu vede, nimeni nu știe de drum.
Ura crește ca o fiară, mă roade,
Speranța se stinge, e doar un ecou.
Inima-mi bate într-un ritm de hoarde,
Și tristețea curge, un râu de cadou.
Ești tu acolo, îmi șoptești minciuni dulci,
Dar eu simt doar frigul, o iarnă eternă.
În jurul meu, ziduri, în jurul meu, cruci,
Și lumea e rece, nimic nu se cernă.
Închide-mi ochii, lasă-mă să cad,
În abisul acesta, în noaptea de vis.
Poate-n durere, voi găsi un alt vad,
Poate-n întuneric, voi găsi un paradis.
Melancolia unui brad înalt
În vârful muntelui, un brad înalt și trist,
Cu crengile-i lungi, ca niște brațe întinse,
Își plânge singurătatea și amintirile pierdute,
Într-o lume rece, unde nimeni nu-l ascultă.
Pe cerul senin, stelele strălucesc,
Dar bradul rămâne singur și neînțeles,
Își dorește să fie parte dintr-un colind vesel,
Dar nimeni nu se oprește să-l audă cântând.
În nopțile lungi, el suspină adânc,
Dorindu-și companie și o rază de speranță,
Dar toți trec pe lângă el fără să-l vadă,
Ca și cum ar fi invizibil în această lume grea.
Dar bradul înalt și trist nu se lasă doborât,
Continuă să crească cu demnitatea-i nemuritoare,
Își păstrează frunzele verzi și speranța vie,
Că într-o zi va găsi bucuria și iubirea.
Așadar, să nu uităm de bradul înalt și trist,
Să-i oferim căldură și prietenie sinceră,
Pentru că fiecare suflet are nevoie de alinare,
Și împreună putem aduce lumina în întunericul său.
Tic
Tic, o clipă care fuge,
În tăcerea ce se duce,
Își dansează-n ritm ușor
Pașii unui visitor.
Tic, o șoaptă-n noaptea grea,
Fără sunet, fără stea,
Caută să prindă-n zbor
Timpul care-i trecător.
Tic, și-i iarăși dimineață,
Orele își poartă ceața,
Dintr-un ceas pierdut în veac
Răsare dorul și-l desfac.
Tic, rămâne ca un semn,
Sufletul în taină-i demn.
Tic... un gând se pierde-n vis,
Și tot ce-a fost, acum s-a scris.