Linii frânte
îmi reprezint femeia ca pe o absidă
la edificiul vieții multigeometric,
ce nu lipsește din nicio piramidă,
din niciun templu sau lăcaș vremelnic
.
și nu mă miră plusul lor de frumusețe,
mă mulțumesc doar că sunt vii,
că au precum un poliedru douăzeci de fețe
și, mai ales, că n-au asimetrii
.
e drept că geometria rămâne doar știință,
când pui compasul sau echerul gol pe gleznă
pierzi din vedere tocmai unghiul ei de referință
ce pleacă din lumină și se termină-n beznă
.
cu timpul chiar și cercul devine o elipsă,
nu poți rămâne cerc întreaga viață…
da, ea-i când în excces, când lipsă
ca o spirală-nchisă într-un un cub de gheață…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 30 decembrie 2018
Vizualizări: 1597
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Aleargă...
Poem: Eu sunt...
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Sfaturi
Poem: Oh, vântule
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Visul
Poem: Îndemn
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume