Vămi
mi-a fost imposibil să plec
să-mi fiu mie însumi
fiecare părticică din sufletul meu
aparține norilor de pe cer
prezenți în toate dimineților mele
răscolite de gânduri
pădurii de brad
cu mirosul ei inconfundabil de cetină
și rășină care ți se lipește de dinți
izvorului tainic
tremurat de inimile peștilor rătăciți
printre lespezi
vântului călător
bunicul îmi spusese cândva
să nu mă leg prea tare de lucruri și oameni
fiindcă altfel îmi va fi imposibil să trec Rubiconul
spre tine
și să cuceresc Roma
ca Iulius Cezar
nu-ți mai spun că va trebui să plătesc și o vamă în aur
bătrânului Charon
la granița dintre spațiu și timp…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 3 martie 2019
Vizualizări: 1595
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cireşul
Poem: Școala a început
Poetul Emil Brumaru a murit
Poem: Epigrame I
Poem: Pe cont propriu
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: O viață cu de toate
Poem: Ispită
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani