Cerşetor

Mă aflu ca o umilă făptură, ce-n pendență sunt blocat

Trecători grăbiți în lumea lor,

Interpret într-un peisaj, ce-l zărești și l-ai uitat

Judecat în umbra anilor...

Stigmatizat, cu capu-mi plecat, rog milă

Îndignare și frustrare ce prin hainele-mi zdrențuite încerc de maschez

Mă feresc să grăiesc, ei trec cu o nepăsare și un zâmbet arogant

Ambiguă șansă, orice ajutor îl apreciez...

De-a ținut de mine, prin prostii si decizii ce multe-am ratat

Bătut de soartă, încă o dată,vreau să văd unde drumul vieții mă poartă

Foame, sete, frig, nu mai pot simți nimic, de tot și de toate, am uitat

Memorii din trecut mă poartă într-un loc cu o vină constantă...

Sărac, nu mai am nimic din ce-a fost,

Pierdut, timpul cum trece rapid și fără rost

De speranța-i putere, eu, o consider disperare

O elaborată interpretare, ce o căutam cu ardoare...

Înăbușit cu un râs maniacal, în fața tuturor, nu mă pot opri

Aștept sa fiu reprimat, privirea-i spre mine, dar nu sunt observat

Poveștile sunt tot ce mi-au rămas în minte

Cănd vremea rece trece și rămân fară cuvinte...

Category: Thoughts

All author's poems: Umbra Dihorului

Date of posting: 12 May 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1167

Other poems by the author

Destin

Trecură zile multe, credeai că te-am uitat?

Socotite clipe, ce m-am simțit schimbat
Ușor, îmi vine dorul, ce dus, el a apus

Acoperindu-mi mintea, e greu, mă simt răpus...

Creativitate-mi dai, alcool și multă frică

Speranțele deșarte, cumva ce mă ridică

Incompetență-n ochi, minte și prin fapte

Dac-aș putea s-o schimb, aș începe din această noapte

Îmi e dor să simt un zâmbet și nu doar să-l gândesc

Să văd chemarea lumii, orbește să trăiesc

Mă simt un suflet singur că-s prost, sau nu-nțeleg

Simțind ca am puterea, dar continui să o neg

Miracol viața, un dar de-apreciat

Încerc să-mi caut rolul, dar simt că m-am blocat

Părând sau dând dovadă de-o minte imatură,

Știind cu siguranță, că-s la-nceput de "aventură"...

Probabil este scris să văd, dar nu să simt

Inșelatoare minte, e-un chin, însă suspin

Văzând un semn mai bun, într-o stare trecătoare

Mă face să mă-ntreb, există un destin?

More ...

Solitudine

Perete lângă perete, la atingere rece,

Doar o rază de lumină ce infiltrează încăperea tenebră

Tihna ce răzbate, un calm fals îl produce

Fiori reci sunt simțiți, dar nu din lipsa de căldură

Îmi e ușor să încerc, îmi e prea greu să termin

Să-mi fac griji când nu voi mai putea rămâne rațional?

Mărunțiș ce-l produc, nu reușește să mă bucure pe deplin

Aparent nesemnificativ, dar afectează mental...

Praful se-așterne pe tot ce-i uitat,

Indiferent de trecut, un sufltet depravat

Ce se bucură doar că a existat...

Va resimți necaz și regret într-un mod accentuat

În mintea-mi încețoșată ce rămân prizonier,

Aș putea evada, dar simt că așa, aparțin undeva

Agravăndu-mi situația, îmi consum singur otrava

Tăcere, nebunie, o fereastră închisă într-o cameră fară mobilier...

Ce se află în exterior, îmi pot doar imagina,

Decizia-mi laolaltă e de a mă înstrăina,

Un inconvenient ce il simt dar nu-l pot elimina

Trag draperia, să nu mai intre simbolic lumina...

More ...

Repetiţie

Dacă îmi oferi un zâmbet și împart cu tine o glumă

Treptat, îmi arăți că ești ca berea cu prea multă spumă

Ce se poate îndepărta, dar te consum așa,

Indiferent cât de rău mă va afecta

Să mă-mbăt cu dorința că am găsit pe cineva,

Împreună să ne completăm, să ne extindem dezvoltarea

Ca un tablou te zăresc, aproapre-mi de mine cum stai

O scenă dulce cum surâzi după fiecare strop de cafea,

Jucându-te-n păr gingaș, îmi readuci liniștea

Realitatea mă trezește, cunosc ce se va întâmpla

Vom continua, vom încerca, dar în final nu ne va interesa

Vei rămâne ceva trecător, doar în mintea mea...

More ...

Tribut

Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect

Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,

Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat

Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?

"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...

În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască

Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...

Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...

Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort

Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,

Uitați să respectați și să apreciați fericirea

Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,

În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...

More ...

Conformitate

De m-aș îndepărta cât se poate de realitate

Ce rămâne nociv se va consuma

Ce rămâne indecent și pervers se va repeta

Ne lăsăm distrași, vrem asta, sau de asta suntem atrași?

Încercare cu greu, să se mențină un traseu mereu

Printr-un strop nesigur se pierde identitatea unui presupus "eu"

Un echilibru constant ce nu mai arată normalitate

Rămânând prea mult în spate sau evitând din viață etape importante

Trăiesc adevarul crunt în care oamenii pierd sau se pierd

Văd doar eu așa se pare, o concordanță ce trebuie pronunțată mai tare

Cum nu se vrea ori se știe, se imprăștie la toți mult prea multă prostie

Ține de moment și momentul dispare, iar oricât îl elimini, el va avea o urmare...

More ...

Iluzie

Încântatoare liniște, ce seara, ea domnește

Picături rarefiate, mă ţin treaz şi mă inspiră
Misticul lunii, negreşit, printre nori se iveşte
Un vânt rece, trece, ce-un vuiet însoţeşte peisajul și-l admiră...

Timp în plus vreau, să remarc ce privesc
Să las de-ndată totul, mintea să mi-o desluşesc
Prin cuvinte să exprim mister şi dramă
Lacrimi de-aş avea, cu ploaia contopite,
Sentimente nedorite, şterse cu-o năframă

Călător în timp şi noapte detaliile ce pot să le privesc
O ambianţă sumbră, zgomote ciudate ce simt că mă urmăresc
Să-nţeleg să mă-nţeleg, eu sunt dornic, dar n-aş vrea
M-ar distruge singurătatea, dacă nu mi-ar şi plăcea

Încă o seară se duce…
Un an nou va urma,
Schimbări majore se vor produce
Dar nimic schimbat, în inima mea…

More ...

Poems in the same category

Zaruri de chihlimbar

Suntem rezultatul unor coliziuni fine, fire de praf intersectate sub o singură rază, într-o mansardă a universului unde cineva a lăsat fereastra deschisă.

Pășim pe linii trasate cu cerneală invizibilă,crezând că noi alegem unghiul fiecărei cotituri, dar suntem doar pietre aruncate în apă - cercurile noastre se ating nu prin voință, ci prin densitatea aceleiași clipe.

Dacă trenul ar fi întârziat un minut,dacă ploaia te-ar fi făcut să cauți adăpost sub alt balcon, lumea mea ar fi fost o hartă diferită, cu alte continente și alte mări de traversat.

Nu e nici vină, nici merit în această curgere, ci doar hazardul care îmbracă haina destinului pentru a ne face să credem că totul are sens.

Suntem două ecouri care s-au întâlnit în peșteră doar pentru că sunetul a avut curajul să nu se stingă la timp.

More ...

Status-quo

nu înțeleg de ce trec mereu cu privirea peste unele lucruri

ca și când n-ar fi

nu cred că îmi aparține această alegere

toate lucrurile trebuie să existe în orice bagaj de călătorie

nu poți zâmbi dimineților dezbrăcate de rouă

fără să-ți trezești sufletul adormit

nu te poți lipsi de lucrurile mici

prozaice

pe care le faci zilnic

cum ar fi sărutul matinal

pe inimă

cafeaua

micul dejun

răsucirea cheii în contactul mașinii

oprirea la semafor

reflexe distorsionate ale ochiului

coșmarul oricărei alegerii

e ca atunci când arunci cu o piatră în mijlocul bălții

și apar valuri…

More ...

Orașul pierdut

de când tot plec și mă întorc

gândurile mele au devenit o povară

le-am lăsat ocolo

în urmă

pe țărmurile însorite ale Atlantidei

printre păsări galbene care stau într-un picior

sprijinind cerul

aici toate păsările sunt galbene,

galbeni sunt și ochii de după perdelele galbene

mișcate discret

casele

frunzele copacilor

câinii din fața ușilor

părul copiilor care bat mingea,

chiar și lebedele de pe lac sunt galbene noaptea

undeva arde un foc tainic cu flăcări galbene

simt că și viața mea este galbenă

că mi se scurge printre degete

cine a spus că Atlantida este un vis

n-a simțit zbuciumul disperat al Gibraltarului

dogoarea Marakeshului

nu departe de locul acela

înveșmântat în galbenul inconfundabil al Saharei

unde îmi ancorez bărcile

am văzut doi tineri îmbrățișându-se apoteotic

mai încolo

câțiva cocori cu gâturile întinse peste Alantic

își disputau cerul

cândva am să revin pe țărmurile misterioase

ale Atlantidei

să-mi iau înapoi gândurile și viața risipită

în excesul acesta sumbru de gri

în care încă îmi mai devorez liniștea…

More ...

Picături și șoapte

Vinul alunecă, mușcă și suspină,

Pe gât se strecoară, iar pielea-i divină.

Fiecare picătură-i șoaptă aprinsă,

Care te ține-n brațe, tăcută și stinsă.

Vinul vine când nu mai vin

Nici scuze, nici oameni, nici drum.

Din „a fi” face „a deveni”,

Din „prea târziu” face scrum.

Vise se-mpletesc în pahar, răsucite,

Roșu râde, alb suspină, amestecate.

Buzele tac, dar se-mpiedică ușor,

Și șoaptele se sting în foc de dor.

More ...

Epilog

Viața e o carte pe care n-o citim,
Căutăm răspunsuri în întuneric, dar nu le simțim,
Ne pierdem în gânduri ce nu se regăsesc,
Iar răul și binele în noi se întrepătrund, mereu rătăcesc.

More ...

Momente

Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,

Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită

Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens

Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.

Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi

Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre

Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi

Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.

Sunt momente când doar aș vrea să dispar

Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura

Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea

Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.