Copacii

𝚁𝚊̆𝚖𝚊𝚜̊𝚒 𝚐𝚘𝚒,

𝚙𝚊̆𝚛𝚊̆𝚜𝚒𝚝̊𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚛𝚞𝚗𝚣𝚎 𝚒̂𝚗 𝚖𝚒𝚓𝚕𝚘𝚌𝚞𝚕 𝚒𝚎𝚛𝚗𝚒,

𝚙𝚊𝚛 𝚗𝚒𝚜̊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐𝚘𝚒

𝚌𝚞 𝚛𝚊𝚖𝚞𝚛𝚒 𝚍𝚎 𝚙𝚊̂𝚗𝚣𝚎.

𝙶𝚊̆𝚣𝚍𝚞𝚒𝚝̊𝚒 𝚜𝚞𝚋 𝚞𝚗 𝚌𝚎𝚛 𝚍𝚎 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎,

𝚊𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚊 𝚌𝚘𝚖𝚘𝚊𝚛𝚊̆ 𝚎𝚜𝚝𝚎!

 

 


Category: Poems about nature

All author's poems: Denisa-Crina Ivașcă poezii.online Copacii

Date of posting: 17 January 2023

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1534

Log in and comment!

Other poems by the author

Luna

𝒪𝒜𝒯𝓊 𝒟𝓊𝒷𝒟𝓉𝒶̆ ℒ𝓊𝓃𝒶̆

𝓅𝓇𝒟ℯ𝓉ℯ𝓃𝒶 𝓅𝒶̆𝓂𝒶̂𝓃𝓉ℯ𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

𝓅ℯ 𝓁𝒶 𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒻ℯ𝓇ℯ𝒶𝓈𝓉𝓇𝒶̆ 𝒶𝒟 𝒻ℎ𝓈𝓉 𝓉𝒟𝓂𝓅 𝒹ℯℎ 𝓁𝓊𝓃𝒶̆

𝓉𝒶̆𝓂𝒶̆𝒹𝓊𝒟𝓉ℎ𝒶𝓇ℯ 𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝒶 𝓉𝓊𝓉𝓊𝓇ℎ𝓇 𝓇𝒶̆𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

 

ℛ𝒶𝓏ℯ𝓁ℯ 𝒯𝒶𝓁ℯ𝒶𝓉𝒶̂𝓉 𝒹ℯ 𝓋ℯ𝒹ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒶𝓊 𝓅𝒶̆𝓉𝓇𝓊𝓃𝓈 𝒞ℎ𝓂𝓅𝓁ℯ𝓉 𝒟̂𝓃 𝓂𝒟𝒞𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒟̂𝓃𝒞𝒶̆𝓅ℯ𝓇ℯ

𝓉𝓇𝒶𝓃𝒻ℎ𝓇𝓂𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓃ℎ𝓅𝓉̊𝒟𝓁ℯ𝓃 ℊ𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓇𝒟 𝓅𝓇ℯ𝓉̊𝒟ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓂𝓊𝒞ℯ𝓃𝒟𝒞𝒶̆ 𝒶 𝓃𝓊𝓂ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ𝓁ℎ𝓇 ℎ𝓅ℯ𝓇ℯ

 

𝒪𝓅ℯ𝓇ℯ𝓁ℯ 𝓂ℯ𝓁ℯ 𝒹ℯ 𝓈𝓊𝒻ℯ𝓇𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

ℐ̂𝓉̊𝒟 𝓁𝒶̆𝓈𝒶𝓊 𝒞𝒜𝒟𝓅𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓇𝒞𝒶̆ 𝒹ℯ𝓏ℎ𝓇𝒟ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

𝒯ℯ 𝓊𝒟𝓉𝒶𝒟 𝓁𝒶 𝓂𝒟𝓃ℯ𝒞𝓊 𝒷𝓊𝓃𝒶̆𝓋ℎ𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

𝓁𝒶 ℊ𝓇𝒶𝒟𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝓁𝒶𝓂ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

 

𝒫𝓇ℯ𝓏ℯ𝓃𝓉̊𝒶 𝒯𝒶 𝒞ℎ𝓂𝓊𝓃𝒟𝒞𝒶 𝓂𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒮𝓊𝒻𝓁ℯ𝓉𝓊𝓁 ℯ𝓇𝒶 ℯ𝓍𝓊𝓁𝓉𝒶𝓉 𝓋𝒶̆𝓏𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓉ℯ

𝒯ℎ𝓉𝓊𝓁 𝒹𝒟𝓃 𝓂𝒟𝓃ℯ 𝒶 𝒟̂𝓃𝒞ℯ𝓅𝓊𝓉 𝓈𝒶̆ 𝒯ℯ 𝒶𝓈𝒞𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒟𝒶𝓇 𝒶𝓅ℎ𝒟 𝓈ℎ𝓂𝓃𝓊𝓁 𝓁𝒟𝓃𝒟𝓈̊𝓉𝒟𝓉 𝒶𝓅𝒶̆𝓇ℯ𝒶 𝒟̂𝓃 𝒻𝒟ℯ𝒞𝒶𝓇ℯ 𝓃ℎ𝒶𝓅𝓉ℯ

 

𝒟ℯ𝓃𝒟𝓈𝒶𝒞𝓇𝒟𝓃𝒶 ℐ𝓋𝒶𝓈̊𝒞𝒶̆ℒ𝓊𝓃𝒶

 

More ...

Poems in the same category

Ceru-i albastru ca marea

Primăvara a sosit,

Primele plante au ieșit.

Cu vălul alb ghioceii,

Atârnă ca cerceii.

|

Un cer albastru-i clar prea simplu

Fără paravanele de vapori.

Cerbii-aleargă fără suflu

Printre multe, multe flori.

|

Dar uite un nor!

Uite un paravan umblător!

Steaua vieții-i-n varful mării,

Iar căldura vestește că e timpul schimbării.

|

Printre grăunțele pământului

Ghioceii își găsesc calea

Puful zboară pe calea vântului

Și cerul-i albastru ca marea.

|

Oamenii se luminează

Și frigul se diminuează

Aerul se-mprospătează

Graurii se instalează

Și casele se renovează.

More ...

TOAMNA ȘI FLORILE EI

Din frumoase crizanteme

Din frunze și foșnitoare șoapte

Peste noi și peste toate,

Toamna colanul și-a lăsat

Scriindu-și din tușe poeme.

Vântul fermecat de-a ei eșarfă

Adie ușor pe coarde de harfă

Și-alină genele nopții galant,

Cu brumă rece presărate.

 

Toamna zâmbește, în zare privește

Și ochii pomilor goi o privesc

Prin geamul umed al ploii

Frânturi de vitralii se risipesc

Pe veșmântul de mantie colorată,

Cu triste și vesele amintiri.

Dar,cohorte de nori se ivesc

Ar vrea toamna s-o alunge.

 

Îngrijorată , ea, strigă către cer:

Nu! Nu-i încă vremea de plecat…

Crizantemele petalele și le-au păstrat,

Mai am multe zorele înflorite

Și brândușele încă nu m-au sărutat.

Cerul, înduioșat, norii risipește

Iar peste noi și peste toate , toamna,

Toamna, încă, ne zâmbește.

More ...

Cerne toamnă..

Tremură ramura sub brumă 

Și se prelinge ca o spumă 

Pe scoarța pomului cărunt,

Ale cărui frunze -n vânt 

Fură smulse peste noapte 

De tomnaticele șoapte.

Și picta culori pe ele

Cerul din pulbere de stele;

Țesea covorul de aramă 

Pe-a țărânei palmă.

Și -l uda cu stropii reci,

Împrăștiindu-l pe poteci.

Stol de păsări rătăcite,

De la frigură zbârcite

Se furișară printre nori,

Croindu -și drum spre zori.

Pustiu văzduhul fremăta,

Năframa negurei purta 

Peste străzile -amortite,

Bântuite doar de spirite 

Și urma pașilor grăbiți 

Sub o streașină pitiți,

Plină de mâl și rugină,

Scârțâie -n surdină;

Cerne toamnă peste noi,

Al ei plânset printre fii...

More ...

Mijloc de toamnă

Rubine agățate pe case și pe garduri,

Sub nesfârșitul cer pastelat cu farduri,

Renasc din cufărul de prisosință,

În care cuprul redevine metal de referință.

 

Din iarbă sângele s -a scurs de-o vreme

Și aerul învinețit pare să-l cheme,

Dar viața s-a mutat în proaspetele-i nări,

Ecoul verii răsună tot mai vag în zări.

 

Irina Anghel 

Octombrie 2023

More ...

Noaptea

Sub cerul negru, strălucind ca mătase,

Luna plutește-ntr-un dans de seară,

Stelele palide, sclipiri nesfârșite,

Împodobesc tăcerea, o vrajă rară.

 

Vântul adie șoptit printre frunze,

Cântând o poveste, o taină uitată,

Umbre se-ntind, se contopesc cu gândul,

Natura se odihnește, visând ne-ncetată.

 

Freamătul nopții, o liniște caldă,

Cu miros de iasomie și ploaie ușoară,

În miezul întunericului, totul se-nvârte,

Într-un vals de lumină, o magie rară.

 

Frumusețea nopții e adânc înfiptă,

În inima celor ce visează mereu,

Cu ochii deschiși, sub bolta de stele,

Găsind în întuneric lumina lui Dumnezeu.

More ...

SE DECOJESC COPACII


În vremuri ce nu se definesc

Se decojesc copacii

De - atâta sevă plânsă

Neputincioși ei ne privesc

Când fructul e doar o etichetă

De străine mâinii expusă

Pe taraba cu cerere și ofertă.

……………………

Se decojesc stejarii

Plâng frunzele în locul meu

Eu, îl rog, îl rog pe Dumnezeu

Să le lase drept soclu tulpina
Pentr- un prețios trofeu

Doamne ! Lasă-le și rădăcina

A lor e strămoșescul sfânt pământ

………………………………….
Se decojesc copacii, se decojesc stejarii..!

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🀍