Luna

𝒪𝒜𝒯𝓊 𝒟𝓊𝒷𝒟𝓉𝒶̆ ℒ𝓊𝓃𝒶̆

𝓅𝓇𝒟ℯ𝓉ℯ𝓃𝒶 𝓅𝒶̆𝓂𝒶̂𝓃𝓉ℯ𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

𝓅ℯ 𝓁𝒶 𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒻ℯ𝓇ℯ𝒶𝓈𝓉𝓇𝒶̆ 𝒶𝒟 𝒻ℎ𝓈𝓉 𝓉𝒟𝓂𝓅 𝒹ℯℎ 𝓁𝓊𝓃𝒶̆

𝓉𝒶̆𝓂𝒶̆𝒹𝓊𝒟𝓉ℎ𝒶𝓇ℯ 𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝒶 𝓉𝓊𝓉𝓊𝓇ℎ𝓇 𝓇𝒶̆𝓃𝒟𝓁ℎ𝓇

 

ℛ𝒶𝓏ℯ𝓁ℯ 𝒯𝒶𝓁ℯ𝒶𝓉𝒶̂𝓉 𝒹ℯ 𝓋ℯ𝒹ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒶𝓊 𝓅𝒶̆𝓉𝓇𝓊𝓃𝓈 𝒞ℎ𝓂𝓅𝓁ℯ𝓉 𝒟̂𝓃 𝓂𝒟𝒞𝒶 𝓂ℯ𝒶 𝒟̂𝓃𝒞𝒶̆𝓅ℯ𝓇ℯ

𝓉𝓇𝒶𝓃𝒻ℎ𝓇𝓂𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓃ℎ𝓅𝓉̊𝒟𝓁ℯ𝓃 ℊ𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓇𝒟 𝓅𝓇ℯ𝓉̊𝒟ℎ𝒶𝓈ℯ

𝒻𝒟𝒟𝓃𝒹𝓊𝓂𝒟 𝓂𝓊𝒞ℯ𝓃𝒟𝒞𝒶̆ 𝒶 𝓃𝓊𝓂ℯ𝓇ℎ𝒶𝓈ℯ𝓁ℎ𝓇 ℎ𝓅ℯ𝓇ℯ

 

𝒪𝓅ℯ𝓇ℯ𝓁ℯ 𝓂ℯ𝓁ℯ 𝒹ℯ 𝓈𝓊𝒻ℯ𝓇𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

ℐ̂𝓉̊𝒟 𝓁𝒶̆𝓈𝒶𝓊 𝒞𝒜𝒟𝓅𝓊𝓁 𝓅𝒶𝓇𝒞𝒶̆ 𝒹ℯ𝓏ℎ𝓇𝒟ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

𝒯ℯ 𝓊𝒟𝓉𝒶𝒟 𝓁𝒶 𝓂𝒟𝓃ℯ𝒞𝓊 𝒷𝓊𝓃𝒶̆𝓋ℎ𝒟𝓃𝓉̊𝒶̆

𝓁𝒶 ℊ𝓇𝒶𝒟𝓊𝓁 𝓂ℯ𝓊 𝓁𝒶𝓂ℯ𝓃𝓉𝒶𝓉

 

𝒫𝓇ℯ𝓏ℯ𝓃𝓉̊𝒶 𝒯𝒶 𝒞ℎ𝓂𝓊𝓃𝒟𝒞𝒶 𝓂𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒮𝓊𝒻𝓁ℯ𝓉𝓊𝓁 ℯ𝓇𝒶 ℯ𝓍𝓊𝓁𝓉𝒶𝓉 𝓋𝒶̆𝓏𝒶̂𝓃𝒹𝓊𝓉ℯ

𝒯ℎ𝓉𝓊𝓁 𝒹𝒟𝓃 𝓂𝒟𝓃ℯ 𝒶 𝒟̂𝓃𝒞ℯ𝓅𝓊𝓉 𝓈𝒶̆ 𝒯ℯ 𝒶𝓈𝒞𝓊𝓁𝓉ℯ

𝒟𝒶𝓇 𝒶𝓅ℎ𝒟 𝓈ℎ𝓂𝓃𝓊𝓁 𝓁𝒟𝓃𝒟𝓈̊𝓉𝒟𝓉 𝒶𝓅𝒶̆𝓇ℯ𝒶 𝒟̂𝓃 𝒻𝒟ℯ𝒞𝒶𝓇ℯ 𝓃ℎ𝒶𝓅𝓉ℯ

 

𝒟ℯ𝓃𝒟𝓈𝒶𝒞𝓇𝒟𝓃𝒶 ℐ𝓋𝒶𝓈̊𝒞𝒶̆ℒ𝓊𝓃𝒶

 


Category: Poems about nature

All author's poems: Denisa-Crina Ivașcă poezii.online Luna

Date of posting: 22 January 2023

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1995

Log in and comment!

Other poems by the author

Copacii

𝚁𝚊̆𝚖𝚊𝚜̊𝚒 𝚐𝚘𝚒,

𝚙𝚊̆𝚛𝚊̆𝚜𝚒𝚝̊𝚒 𝚍𝚎 𝚏𝚛𝚞𝚗𝚣𝚎 𝚒̂𝚗 𝚖𝚒𝚓𝚕𝚘𝚌𝚞𝚕 𝚒𝚎𝚛𝚗𝚒,

𝚙𝚊𝚛 𝚗𝚒𝚜̊𝚝𝚎 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐𝚘𝚒

𝚌𝚞 𝚛𝚊𝚖𝚞𝚛𝚒 𝚍𝚎 𝚙𝚊̂𝚗𝚣𝚎.

𝙶𝚊̆𝚣𝚍𝚞𝚒𝚝̊𝚒 𝚜𝚞𝚋 𝚞𝚗 𝚌𝚎𝚛 𝚍𝚎 𝚙𝚘𝚟𝚎𝚜𝚝𝚎,

𝚊𝚜𝚝𝚊 𝚍𝚊 𝚌𝚘𝚖𝚘𝚊𝚛𝚊̆ 𝚎𝚜𝚝𝚎!

 

 

More ...

Poems in the same category

Iarna

Iarna mi-a alungat stoluri întregi cu păsări de pradă,

Pradă, este iarna cand își deschide aripile lacome în zbor

spre a-mi răpi natura,

care este prinsă în ura iernii,

natura legată cu lanțuri grele,

ruginite,mazgoasă cu lacrimi și sange,

nu se poate elibera fără să îi pese de moarte.

În moarte e scufundată natura, care se va trezi,

Dacă natura îi va spune: ''Scoală-te și umblă''

Precum Isus i-a dat porunca lui Lazăr.

More ...

A căzut norul pe mine!

Sunt ud că a căzut norul pe mine

Și apa m-a pătruns până la piele,

Frigul m-a prins că-s dezbrăcat

Dar nu e bai, au fost zile mai rele.

 

Timp n-am avut să mă ascund

Și m-am trezit cu ceru-ntunecat,

Nimic nu anunța că vine vântul

Și că din adiere, va deveni turbat.

 

Furtuna m-a găsit pe bicicletă

Pe un traseu ce urcă-n munte,

Cu ochiul atent la frumusețea

Pădurii și lacului din amonte.

 

În stânga mă însoțesc copacii

Iar la dreapta Bâtca Doamnei,

Vai cât este de frumos pe-aici

Pedalez pân'la venirea toamnei.

 

Cer ajutorul unui stejar bătrân

Să mă primească sub corola sa,

Până când cerul se va însenina

Iar raza soarelui, mă va usca.

 

Pornesc alert din nou la drum

Însă acum cu sens spre casă,

Am flămânzit și-abia aștept

Să mânc ceva gustos la masă.

..................................

Așa se-ntâmplă des la munte

Să plouă și-apoi vreme bună,

La fel cum este viața noastră

De la născare pân' să apună!

 

 

 

More ...

Una cu natura

La începutul verii mă pomenesc plimbându-mă prin foioasele păduri,

Puteam vedea frumusețea naturii ce mă scăpa de așa numite gânduri,

Cutreieram câmpiile pe la apus de soare prin iarba verde, pe răcoare,

Priveam fiecare detaliu, întregul pastel încărcat de a soarelui culoare. 

 

În miezul verii mă pomenesc pășind prin apa dimineții din lacul adormit,

Eram una cu lacul, în fiecare dimineață de iulie prin apele lui am plutit,

Puteam simți cum mă trezesc mai tare cu fiecare pas pe care-l făceam,

Cu apa lui atât de rece, de el eu depindeam. 

 

La sfârșitul verii mă pomenesc stând sub copacul cel pustiu ce mai scotea câte un murmur,

Lipit de el, de parca îi citeam povestea, înțelegând că era bătrân și atât de singur...

Singurătatea pe care o împărțeam, prin scoarța lui o puteam captura

Și nu eram atât de singură, eram una de-a lui, una cu natura.

 

More ...

Asfințit de primăvară

Se scurge Mai prin degetele serii,

Și albul din cireși s-a scuturat,

E ultimul parfum al reînvierii,

Pe care vântul ni l-a împrumutat.

 

Mugurii verzi s-au preschimbat în frunze,

Iar verdele e crud, dar mai tăcut,

Se pierde-n umbre vremea de demult,

Iar glasul păsărilor a tăcut.

 

E asfințitul blând, o presimțire,

Când liliacul se usucă-n prag,

Se duce-o lume, mândra ei sclipire,

Lăsând în urmă tot ce-a fost mai drag.

 

Mai e puțin. Se stinge-ncet visarea,

Și macii roșii bat de-acum la geam,

Se schimbă iar și cerul, chiar și marea,

Pierzând parfumul ce mult îl adoram.

More ...

Amurg de toamnă

Din câte se pare, atât de expresive pot fi culorile unui apus de toamnă,

Un tablou numai bun de pus în ramă,

O pictură foarte îngrijit lucrată,

Fiecare nuanță atent este redată,

Interesant este că cerul împrumută nuanțele de arămiu, cărămiziu și auriu

Ale copacilor ai căror crengi sunt încărcate de frunze, când portocalii, când vișinii, când de un roșu-stacojiu,

Nu putui să nu observ covorul ce s-a așternut,

O selecție fină de frunze de toate culorile s-a cernut,

Nuanțele nu au fost trântite la întâmplare,

Dacă vedem că fiecare frunză propria ei culoare are,

Constatăm că toate s-au îmbrăcat cum le-a plăcut,

Pentru că așa au crezut.

Fiecare este frumoasă,

Într-o vestimentație de bunăvoie aleasă.

Vântul bate frenetic,

Frunzele le plimbă practic într-un mod cinetic.

Deja se lasă și mai mult seara,

Pentru că jocul nuanțelor se reflectă pe macara,

Parcă s-au stins,

După ce ne-au oferit un peisaj de vis.

More ...

Februarie

Februarie, luna iubirii,

A zilelor scurte și nopților lungi,

A zăpezii care începe să se topească,

A primăverii care bate la ușă.

Februarie, luna sărbătorilor,

A Dragobetelui, a Zilei Îndrăgostiților,

A Mărțișorului, simbolul primăverii,

A zilelor de bucurie și veselie.

Februarie, luna speranței,

A zilelor mai lungi și mai calde,

A soarelui care începe să răsară mai devreme,

A unei noi începuturi.

Februarie, luna iubirii, a sărbătorilor și a speranței,

O lună frumoasă și plină de semnificație.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🀍