Februarie
Februarie, luna iubirii,
A zilelor scurte și nopților lungi,
A zăpezii care începe să se topească,
A primăverii care bate la ușă.
Februarie, luna sărbătorilor,
A Dragobetelui, a Zilei Îndrăgostiților,
A Mărțișorului, simbolul primăverii,
A zilelor de bucurie și veselie.
Februarie, luna speranței,
A zilelor mai lungi și mai calde,
A soarelui care începe să răsară mai devreme,
A unei noi începuturi.
Februarie, luna iubirii, a sărbătorilor și a speranței,
O lună frumoasă și plină de semnificație.
Category: Poems about nature
All author's poems: Lazar Nicolae
Date of posting: 30 января 2024
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 1221
Comments
Poems in the same category
Nucul!
La umbra nucului din curte
Azi eu am lenevit și am citit,
M-a protejat de raza soarelui
De dimineață pân' la asfințit
Cu tine am crescut de mic
Până ce eu te-am părăsit,
La școli și studii am plecat
Tu ai rămas und' te-am sădit
Și an de an am cules nuci
Pentru dulceață și cozonac,
De ramul tău eu ața am legat
Și m-am dat uța, uța în hamac
Ne întâlnim din ce în ce mai rar
Și doar când fructul copt culeg,
Vorbim și la taifas chiar stăm
Și sub coroana ta mă reculeg
Acum și eu și tu suntem bătrâni
Și multe am văzut noi pe pământ,
Tu nu poți spune vorbă nimănui
Iar eu le duc cu mine în mormânt
Cândva unul din noi nu va mai fi
C-așa pe lumea asta e lăsat,
Te rog de mine tu să-ți amintești
Că te-am sădit, udat și eu nu te-am tăiat,
când rod n-ai dat!
Note de Mai/7
scenă aproape pustie,
sclipiri purpurii- violet
și -un parfum de vanilie,
trezesc in spectatorul grăbit
frenezia serilor de jazz.
nimeni la clape,
nimeni la tobe,
prin balconul zugrăvit cu frezii,
un șoarece disperat
caută drumul
spre stele.//
a mai trecut o primăvară;
disonanțele s-au mai atenuat;
tot singur...
mă-ntreb
dacă sunt încă aici
sau
dacă-am plecat...
Melancolie de George Bacovia în spaniolă
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melancolía
Qué gritos, qué llantos de otoño...
Y llegan del bosque gemidos -
Y suena algún corno, y cantan
Plañidos.
- No llores, mi vida, no llores,
Escucha sin miedo ni drama:
Allá en sus entrañas la tierra
Nos llama...
Plouă
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Prognoza spune, până la ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Cu găleata,
Este gata și omleta,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Că și plantele au nevoie de rouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă ...
Nu s-au terminat și e trecut de ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Picăturile formează câte o baltă nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.
Toamnă târzie
Ce zi frumoasă de toamnă!
Nuanțe de galben-roșiatic,
Maroniul frunzelor stă s-adoarmă
Și crează momentul romantic.
Copacii încearcă să mențină
Bucuria și căldura zilelor de vară.
Dar totul se transformă în rutină
Și așteaptă iarna ca pe-o povară.
Păsările în zbor, zgomotoase,
Duc al lor cântec și trilul duios,
Pe meleaguri mai călduroase
Înfruntând un drum anevoios.
Tiptilii pași ce cutreieră aleile
Prin foșnetul de frunze moarte,
Găsesc în toamnă plăcerile
Unui gând ce se pierde-n noapte.
Nucul!
La umbra nucului din curte
Azi eu am lenevit și am citit,
M-a protejat de raza soarelui
De dimineață pân' la asfințit
Cu tine am crescut de mic
Până ce eu te-am părăsit,
La școli și studii am plecat
Tu ai rămas und' te-am sădit
Și an de an am cules nuci
Pentru dulceață și cozonac,
De ramul tău eu ața am legat
Și m-am dat uța, uța în hamac
Ne întâlnim din ce în ce mai rar
Și doar când fructul copt culeg,
Vorbim și la taifas chiar stăm
Și sub coroana ta mă reculeg
Acum și eu și tu suntem bătrâni
Și multe am văzut noi pe pământ,
Tu nu poți spune vorbă nimănui
Iar eu le duc cu mine în mormânt
Cândva unul din noi nu va mai fi
C-așa pe lumea asta e lăsat,
Te rog de mine tu să-ți amintești
Că te-am sădit, udat și eu nu te-am tăiat,
când rod n-ai dat!
Note de Mai/7
scenă aproape pustie,
sclipiri purpurii- violet
și -un parfum de vanilie,
trezesc in spectatorul grăbit
frenezia serilor de jazz.
nimeni la clape,
nimeni la tobe,
prin balconul zugrăvit cu frezii,
un șoarece disperat
caută drumul
spre stele.//
a mai trecut o primăvară;
disonanțele s-au mai atenuat;
tot singur...
mă-ntreb
dacă sunt încă aici
sau
dacă-am plecat...
Melancolie de George Bacovia în spaniolă
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melancolía
Qué gritos, qué llantos de otoño...
Y llegan del bosque gemidos -
Y suena algún corno, y cantan
Plañidos.
- No llores, mi vida, no llores,
Escucha sin miedo ni drama:
Allá en sus entrañas la tierra
Nos llama...
Plouă
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Prognoza spune, până la ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Cu găleata,
Este gata și omleta,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Că și plantele au nevoie de rouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă ...
Nu s-au terminat și e trecut de ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Picăturile formează câte o baltă nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.
Toamnă târzie
Ce zi frumoasă de toamnă!
Nuanțe de galben-roșiatic,
Maroniul frunzelor stă s-adoarmă
Și crează momentul romantic.
Copacii încearcă să mențină
Bucuria și căldura zilelor de vară.
Dar totul se transformă în rutină
Și așteaptă iarna ca pe-o povară.
Păsările în zbor, zgomotoase,
Duc al lor cântec și trilul duios,
Pe meleaguri mai călduroase
Înfruntând un drum anevoios.
Tiptilii pași ce cutreieră aleile
Prin foșnetul de frunze moarte,
Găsesc în toamnă plăcerile
Unui gând ce se pierde-n noapte.
Other poems by the author
În adâncul sufletului
Într-un colț întunecat, ascuns de lume,
Trăiește o durere, veche și surdă.
Un gol imens, o pustietate cruntă,
Unde speranța s-a stins, ca o lumânare murdă.
Lacrimi amare se scurg pe obraji,
În liniștea nopții, sub cerul senin.
Amintiri dureroase, ca niște cuțite ascuțite,
Înfipte adânc în suflet, deschid răni.
Vântul șoptește triste melodii,
Și foșnete frunzele uscate, ca un plâns.
Singurătatea mă cuprinde, mă sufocă,
Și mă îneacă în valuri de deznădejde.
Oboseală de a mai lupta,de a mai spera,
O dorință arzătoare de a dispărea.
Într-un colț întunecat, sufletul meu geme,
Și așteaptă în zadar, o rază de lumină să-l încălzească.
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
În adâncul sufletului
Într-un colț întunecat, ascuns de lume,
Trăiește o durere, veche și surdă.
Un gol imens, o pustietate cruntă,
Unde speranța s-a stins, ca o lumânare murdă.
Lacrimi amare se scurg pe obraji,
În liniștea nopții, sub cerul senin.
Amintiri dureroase, ca niște cuțite ascuțite,
Înfipte adânc în suflet, deschid răni.
Vântul șoptește triste melodii,
Și foșnete frunzele uscate, ca un plâns.
Singurătatea mă cuprinde, mă sufocă,
Și mă îneacă în valuri de deznădejde.
Oboseală de a mai lupta,de a mai spera,
O dorință arzătoare de a dispărea.
Într-un colț întunecat, sufletul meu geme,
Și așteaptă în zadar, o rază de lumină să-l încălzească.
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
În adâncul sufletului
Într-un colț întunecat, ascuns de lume,
Trăiește o durere, veche și surdă.
Un gol imens, o pustietate cruntă,
Unde speranța s-a stins, ca o lumânare murdă.
Lacrimi amare se scurg pe obraji,
În liniștea nopții, sub cerul senin.
Amintiri dureroase, ca niște cuțite ascuțite,
Înfipte adânc în suflet, deschid răni.
Vântul șoptește triste melodii,
Și foșnete frunzele uscate, ca un plâns.
Singurătatea mă cuprinde, mă sufocă,
Și mă îneacă în valuri de deznădejde.
Oboseală de a mai lupta,de a mai spera,
O dorință arzătoare de a dispărea.
Într-un colț întunecat, sufletul meu geme,
Și așteaptă în zadar, o rază de lumină să-l încălzească.
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
În adâncul sufletului
Într-un colț întunecat, ascuns de lume,
Trăiește o durere, veche și surdă.
Un gol imens, o pustietate cruntă,
Unde speranța s-a stins, ca o lumânare murdă.
Lacrimi amare se scurg pe obraji,
În liniștea nopții, sub cerul senin.
Amintiri dureroase, ca niște cuțite ascuțite,
Înfipte adânc în suflet, deschid răni.
Vântul șoptește triste melodii,
Și foșnete frunzele uscate, ca un plâns.
Singurătatea mă cuprinde, mă sufocă,
Și mă îneacă în valuri de deznădejde.
Oboseală de a mai lupta,de a mai spera,
O dorință arzătoare de a dispărea.
Într-un colț întunecat, sufletul meu geme,
Și așteaptă în zadar, o rază de lumină să-l încălzească.
Crez
Din tărâmul ceresc, o lumină coboară,
O poveste sfântă, cu jertfă și glorie.
Un prunc se naște, în iesle culcat,
Fiul lui Dumnezeu, lumii salvat.
Cuvinte de pace și dragoste propovăduiește,
Minuni înfăptuiește, bolnavi vindecă.
Oamenii îl urmează, cu speranță în suflet,
Căci Împărăția lui Dumnezeu e aproape.
Dar ura și invidia îl conduc spre moarte,
Pe cruce răstignit, pentru păcatele noastre.
Trei zile în mormânt, dar moartea nu-l ține,
Învie din morți, biruitor, cu slavă deplină.
Cincizeci de zile petrece cu ucenicii,
Îi învață și îi trimite să propovăduiască Evanghelia.
Duhul Sfânt coboară, Biserica se naște,
Credința se răspândește, sufletele se mântuiesc.
De-a lungul veacurilor, creștinii îl urmează,
Prin cruci și suferințe, dar și cu bucurie.
Căci în Hristos au viața veșnică,
Nădejdea gloriei cerești, lumina nemuririi.
Creștinismul e o poveste de iubire,
De jertfă și iertare, de speranță și mântuire.
E o călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu,
Un drum al credinței, al dragostei și al luminii.
OneWineWoman