Raiul pe pamant
Chiar daca lumea s ar sfarsi
Eu tot pe tine te as iubiiiii
O parte din mine tu ai luat
Si inapoi nu vreau sa o mai vad
Pana in ultima clipa
Si cu ultima suflare
Un ultim te iubesc
Tot ti as sopti
Un ultim zambet as vrea sa mi dai
Sa mor impacat
Ca am vazut raiul in iad
Si al meu iad e rai de acum
Pentru ca tu l ai transformat
Category: Love poems
All author's poems: Iacobescu Andrei
Date of posting: 30 января 2023
Views: 793
Poems in the same category
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
De ce?
Atârna pe balcon
Printre ruine se mai zărea, ici colo
Câte un ciob se suflet
Era cât mai putea de sensibilă
Simțea o durere în coasta din care a fost creată la începul lumii
Zâmbea, dar îi trecea, cu un alint al vântului ce-i năvălea obrajii
Suspina, era visatoare, ofta că nu mai poate iubi
Căci rănile sunt adânci, parcă au diabet, se vindecă foarte greu
O să treacă, dacă nu durerea, măcar ziua prezentă.
Cum ar fii?
Cum ar fii să nu fim?
Să uităm tot ce știm?
Sa învățăm să iubim?
Sa ne cerem iertare?
Scrisă într-o scrisoare,
Cum ar fii?
Sa fim copii?
Să ne îndrăgostim umil,
Uitând de ce va fii.
Cum ar fii?
Să te îndrăgostești de o inima pătată,
Suflată,poate fără viață,
Poate neștiind a iubi,
Poate neștiind a trăi.
Tu sperând că ai,
Ceva să-i dai,ce nu vezi ‘n rai.
Poate ai să-i dăruiești,
Dar poate nu ai sa primești.
Cum ar fii?
Să încă speri în fantezii.
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
șapte vieți
Atît de drag mi-ai fost odată și - atât gândeam la tine,
Că șapte vieți să uit aceasta și tot ar fi puține.
Acum cînd tu o strângi de mâina, sau poate ea te strânge,
Eu văd sub masca de placere, cum inima îți plînge,
Si văd, cum liber ca un flutur, în gânduri, zbori spre mine-
Noi șapte vieți să stam în doi și tot ar fi puține.
Nu te ascunde-n ochii mei și nu-ți ascunde visul;
Cu tine încă mai doresc să caut Paradisul,
Căci dacă mă ascund și eu, în ochi străini, ca tine-
Tu șapte vieți vei căuta … și tot vor fi puține.
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
De ce?
Atârna pe balcon
Printre ruine se mai zărea, ici colo
Câte un ciob se suflet
Era cât mai putea de sensibilă
Simțea o durere în coasta din care a fost creată la începul lumii
Zâmbea, dar îi trecea, cu un alint al vântului ce-i năvălea obrajii
Suspina, era visatoare, ofta că nu mai poate iubi
Căci rănile sunt adânci, parcă au diabet, se vindecă foarte greu
O să treacă, dacă nu durerea, măcar ziua prezentă.
Cum ar fii?
Cum ar fii să nu fim?
Să uităm tot ce știm?
Sa învățăm să iubim?
Sa ne cerem iertare?
Scrisă într-o scrisoare,
Cum ar fii?
Sa fim copii?
Să ne îndrăgostim umil,
Uitând de ce va fii.
Cum ar fii?
Să te îndrăgostești de o inima pătată,
Suflată,poate fără viață,
Poate neștiind a iubi,
Poate neștiind a trăi.
Tu sperând că ai,
Ceva să-i dai,ce nu vezi ‘n rai.
Poate ai să-i dăruiești,
Dar poate nu ai sa primești.
Cum ar fii?
Să încă speri în fantezii.
Zâmbet și îngeri
Văzut-am îngerii valsând pe chipul tău...
Purtau cu ei a Cerului culoare,
Iar ochii-ți luminoși și calzi
Pluteau pe-albastrul mării calme parcă adormite,
Precum doi pescăruși frumoși și zvelți,
Simbol de nemurire!
Iar ființa ta era atât de vie,
Avea veșminte aurite,
Iar norii se mișcau și ei,
Îți desenau conturul și pe tine,
Spectacol ca de vis sosit
Din alte sfere greu de-nchipuit,
Ce nimeni nu le știe!
Pe mine Cerul m-a trimis,
Să-ți povestesc amorul,
Dar nu cel pământesc,grotesc
Ci cel sosit din veșnicie!
Nu ești tu îngerul din vis,
Cel ce-a pierdut demult acel sărut,
Și rătăcit este acum
Iar drumul nu-l mai știe?
Să-ți fie resemnarea un blestem,
Singurătatea apă vie?
Nicidecum!
Tu ești doar bucurie!
(1 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
șapte vieți
Atît de drag mi-ai fost odată și - atât gândeam la tine,
Că șapte vieți să uit aceasta și tot ar fi puține.
Acum cînd tu o strângi de mâina, sau poate ea te strânge,
Eu văd sub masca de placere, cum inima îți plînge,
Si văd, cum liber ca un flutur, în gânduri, zbori spre mine-
Noi șapte vieți să stam în doi și tot ar fi puține.
Nu te ascunde-n ochii mei și nu-ți ascunde visul;
Cu tine încă mai doresc să caut Paradisul,
Căci dacă mă ascund și eu, în ochi străini, ca tine-
Tu șapte vieți vei căuta … și tot vor fi puține.
Other poems by the author
Un simplu inger dar nu oarecare
Un inger pe pamant
A coborat
Ochii ca de diamant
Privirea ca din alt univers
Dar nu i un inger oarecare
E al meu ingeras
In fiecare zi el un zambet
Imi arata
Al sau zambet inima mi a luat
Si nu o mai vreau inapoi
A lui va fii pe veci
Si i as mai da ceva
I as mai da dragostea mea
In semn de multumire
Pentru a sa simpla existenta
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
Ultima clipa
In cea mai sumbra zi
In cea mai rece noapte
In cea mai trista clipa
In cel mai singur loc
Iubirea mea
Inima iti va topi
Tristetea iti va alunga
Singuratatea iti va alina
Dar mai am jn singur gand
Pe care as vrea sa ti l transmit
Ca si n ultima clipa a vietii
Eu pe tine te oi iubii
Un simplu inger dar nu oarecare
Un inger pe pamant
A coborat
Ochii ca de diamant
Privirea ca din alt univers
Dar nu i un inger oarecare
E al meu ingeras
In fiecare zi el un zambet
Imi arata
Al sau zambet inima mi a luat
Si nu o mai vreau inapoi
A lui va fii pe veci
Si i as mai da ceva
I as mai da dragostea mea
In semn de multumire
Pentru a sa simpla existenta
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
Un simplu te iubesc
In noaptea cea din urma
Cand moartea se apropie
Si ultimele clipe se sfarsesc
Si parca totul s a incheiat
Si nimic nu mai are sens
Si totul parca i pierdut
Si lumea se sfarseste
Si pamantul se cutremura
Un lucru va ramane in picioare
In fata mortii si a timpului
In fata dezastrului si a sfarsitului
In fata tuturor el va dainui vesnic
Si acela e un simplu si profund
Te iubesc
Ultima clipa
In cea mai sumbra zi
In cea mai rece noapte
In cea mai trista clipa
In cel mai singur loc
Iubirea mea
Inima iti va topi
Tristetea iti va alunga
Singuratatea iti va alina
Dar mai am jn singur gand
Pe care as vrea sa ti l transmit
Ca si n ultima clipa a vietii
Eu pe tine te oi iubii
Un simplu inger dar nu oarecare
Un inger pe pamant
A coborat
Ochii ca de diamant
Privirea ca din alt univers
Dar nu i un inger oarecare
E al meu ingeras
In fiecare zi el un zambet
Imi arata
Al sau zambet inima mi a luat
Si nu o mai vreau inapoi
A lui va fii pe veci
Si i as mai da ceva
I as mai da dragostea mea
In semn de multumire
Pentru a sa simpla existenta
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire