Mă doare ziua fără tine
Mă doare ziua fără tine,
Mi-e greu când suntem amândoi,
Și nu știu cum este mai bine,
Și unde-i limita-ntre noi.
Mă înalț și prăbușesc deopotrivă,
Te admir și te urăsc cu remușcări,
Plutim pe-o luntre aflată în derivă,
Într-un ocean de nervi și amenințări.
Ce trist e-n jur și ce anost,
Ce liniște în acest tumult,
Și muți, eu cred, de am fi fost,
Am fi vorbit un pic mai mult.
Îmi cântă zilnic lacrimi pe obraz,
Un cântec trist de îndepărtare,
Şi mușc agonic din extaz,
Pierzându-mă într-o uitare.
Mă întorc întotdeauna în prima zi,
Te iert și te așez pe-un piedestal,
Iar restul zilelor de n-ar mai fi,
M-aș izola cu tine într-un spital.
Și leac, și medic permanent să-ți fiu,
Să-ți injectez un sânge dat în clocot,
Să fierb în tine și apoi să știu,
De ce ți-e plânsul numai hohot.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 26 сентября 2023
Added in favorites: 1
Views: 611
Poems in the same category
Cât vom mai fi copii
Ne aruncăm spre viitor plini de speranță
Dar adunăm vise pierdute în restanță
Suntem dogmatic acuzați de cutezanță
Ni-i contestată inocența în instanță
Primind noroc și o particulă de șansă
Petrecem viața fericiți în consonanță
Trăind senini copilărim până-n postfață
Soare și nori amestecând cu eleganță
Lipsiți de stropul de noroc plătim chitanță
Primind tristețea să ne tulbure balanță
Topește zâmbetul lăsândul fără nuanță
Ajungem palidă ființă-n discordanță
Doar o iubire ne mai scapă de creanță
Lipind o aripă de suflet ai portanță
Dar când e dragostea lipsită de speranță
Toate durerile se-adună la restanță
Vom fi copii până când viața ne dezvață
Preschimbă joaca într-un joc de circumstanță
De ți-e ursită fericirea ai o șansă
Copilăria-i doar o stare de speranță
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.
El
Și iar mă trezesc cu tine-n gând
Aș vrea să te sun,dar nu
Nu am curaj să-ți spun
Că te iubesc și acum!
Îmi cer iertare pentru tot
Dacă te-am supărat!
Și vreau să-ți mai spun
Că tu erai tot ce aveam!
Oare să-ți scriu undeva
Să-ți spun tot ce simțeam când ai plecat
Că plângeam neîncetat..
Îți mulțumesc că ai fost în viața mea!
Îți mulțumesc pentru cum te-ai comportat!
Îți mulțumesc pentru cât te-ai dedicat!
Îți mulțumesc pentru iubirea ta!
Îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat!
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta!❤️❤️
Text: RALUCA.M
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Cât vom mai fi copii
Ne aruncăm spre viitor plini de speranță
Dar adunăm vise pierdute în restanță
Suntem dogmatic acuzați de cutezanță
Ni-i contestată inocența în instanță
Primind noroc și o particulă de șansă
Petrecem viața fericiți în consonanță
Trăind senini copilărim până-n postfață
Soare și nori amestecând cu eleganță
Lipsiți de stropul de noroc plătim chitanță
Primind tristețea să ne tulbure balanță
Topește zâmbetul lăsândul fără nuanță
Ajungem palidă ființă-n discordanță
Doar o iubire ne mai scapă de creanță
Lipind o aripă de suflet ai portanță
Dar când e dragostea lipsită de speranță
Toate durerile se-adună la restanță
Vom fi copii până când viața ne dezvață
Preschimbă joaca într-un joc de circumstanță
De ți-e ursită fericirea ai o șansă
Copilăria-i doar o stare de speranță
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.
El
Și iar mă trezesc cu tine-n gând
Aș vrea să te sun,dar nu
Nu am curaj să-ți spun
Că te iubesc și acum!
Îmi cer iertare pentru tot
Dacă te-am supărat!
Și vreau să-ți mai spun
Că tu erai tot ce aveam!
Oare să-ți scriu undeva
Să-ți spun tot ce simțeam când ai plecat
Că plângeam neîncetat..
Îți mulțumesc că ai fost în viața mea!
Îți mulțumesc pentru cum te-ai comportat!
Îți mulțumesc pentru cât te-ai dedicat!
Îți mulțumesc pentru iubirea ta!
Îți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat!
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta!❤️❤️
Text: RALUCA.M
PE CĂI DE APE
Te-ai dus iubirea mea departe,
Luându-mi inima zălog
Pe unde oare te port pașii,
Și spre ce clipă ....de noroc?
Te văd pe întinderi mari de apă
Trăind din amintiri și vise,
Doarr valurile îți sunt aproape
Și toate gândurile ucise....
Aproape sunt și eu mereu
Te urmăresc pe-al hărții drum
Mă rog la bunul Dumnezeu
Și-ți sărut ochii din album.
Fior noiembric
Cade cortina peste noiembrie,
Iar sufletul strigă că-i la ananghie.
Ale timpului pânze par de nestrăpuns
Și ale iernii mreje parcă m-au ajuns...
Mii de iluzii se pierd în egoticul vals,
Dar spune-mi tu, inimă, ce-i cu acest fals?
Îmi aud sufletul rostind un pregnant ultimatum,
În timp ce eu refuz a pierde lupta cu sobrul bucium.
Las deoparte armele, deschid larg ochii...
Zăresc stropul de speranță ne-nsoțit de confuzii...
Și reușesc a înțelege busola sorții.
- poezie redactată pe 27.01.2024 - Sergiu Țandără
Other poems by the author
Din mila ta, din mila mea..
Mereu să strângi în cer ceva,
Din mila ta, din mila mea,
Căci sufletul de mucava,
Nicicând apoi nu te-ar ierta.
Mereu să dărui la sărman,
Din mila mea, din mila ta,
De-o fi și cel din urmă ban,
În cer, bogat să poți zbura.
Mereu s-alini pe omul trist,
Cu mila ta, cu mila mea,
Un suflet pur ca al lui Crist,
În rai pe veci să poți avea.
Ferească răul zilnic soarta,
A mea, a ta, a orișicui,
Ușoară să ne fie judecata,
Când toți vom fi la mila Lui.
Destin
Piroane mă mângâie-n palme,
Îmi simt răstignirea un dar,
Cad zilnic asupra-mi sudalme,
Și le simt ca pe-un drog necesar.
Iubesc vremea rea de oriunde,
La poluri, cu câinii la sănii mă-nham,
Iubirea de mine parcă se-ascunde,
Din tot ce am strâns nimica nu am.
Aduc în povară un cântec de frunză,
Șoptit de furtuni în cascade de vânt,
Cresc umbre în mine ce mă refuză,
Cu întregul abis fac pe veci legământ.
Mă-nchin unor zori ce nu vor să răsară,
Un cer surdo-mut îmi e altar fără zei,
Și-n tainica-mi noapte se naște-o povară,
Ca o lume de gheață prin ochii mei.
Sub pași se deschid răni de lut înghețate,
Mă leagă pământul de-un drum fără scop,
Iar viața-mi, o toamnă, cu ploi răsfirate,
Mă cheamă să urc, să cobor, să mă-ngrop.
Din cioburi de gheață mi se-adapă tăcerea,
Sufletu-mi arde într-o palmă de scrum,
Cu lanțuri mă strâng, îmi întunec vederea,
Și cu crucea în spate plec iarăși la drum.
Semne...
Și iarăși mi se-arată semne,
În nori și vântul ce adie,
Pădurea umblă după lemne,
Iar înțelepții seamănă prostie.
Orbecăie azi orbii pe frânghie,
Sub bocet lung de cucuvea,
Iar muții vor miraculos să știe,
Să cânte gospel și manea.
Din scârba lumii plouă cu dejecții,
Plămânu-mi șuieră ca vântul,
E toată omenirea sub injecții,
Căci virușii au invadat pământul.
Și iarăși mi se-arată semne,
Mi-e buzunarul plin cu moarte,
Iar cioclii-s duși pe uși să-nsemne,
Pe cei smintiți și cei cu carte.
Epigrame XXII
Român la muncă în Italia
La Roma ai plecat spăşit,
Ca să îţi faci un viitor,
În Colosseum ai trudit,
Dar doar ca salahor.
Unui beţiv
Setos ai fost de mititel,
De când creşteai cu bona,
Serveai pe-atunci un păhărel,
Acuma … bei cu tona.
Unui june
Trăia frumos ca într-un vis,
Şi-n viaţă n-a avut habar,
Că însurându-se c-un miss,
Se schimbă totul în coşmar.
Unui marinar
În visul tău de marinar,
Ai vrut miss fata de la ţară,
Acum ţi-e viaţa un calvar,
Şi navighezi mai mult pe-afară.
La Polul Nord
A venit cam obosit,
Cu fața ca de pelagră,
Și ne spuse stânjenit:
Am avut o noapte neagră.
Discuţie
Am crezut că e război,
Sau o ceartă între rude,
Însă am aflat apoi:
El e surd iar ea n-aude.
Acuzaţii
După zece ani de chin,
Am decis să rup tăcerea,
Şi acuz al meu destin,
Că mi-a hărăzit muierea.
Ezitare
Ai căutat în lung şi-n lat,
Să-ţi iei o soaţă fără toană,
Tot ai triat şi-ai selectat…
Şi te-ai ales cu-o bună poamă.
Decepţie
Contabila ai vrut-o de soţie,
Şi-a calculat nopţi lungi la masă,
Ţi-a dovedit că ştie meserie…
Şi aţi pierdut o casă.
Decepţie
Pe cârnă, ai vrut-o de soţie,
Şi te jurai solemn şi pe cuvânt,
C-ai s-o iubeşti pentru vecie,
Dar te-a lăsat cu nasu-n vânt.
Mă simt în fiecare zi învins...
Mă simt în fiecare zi învins,
De timp, de viață și cuvinte,
Şi mă apucă-un dor aprins,
De înaintașii din morminte.
Mă reclădesc doar din erori,
Iar lut mi-e gângurit de prunci,
Mă-nsuflețează ai zilei zori,
Şi zbor din nou pe stânci.
Călăi cu flori la butonieră,
Zâmbesc la fiecare pas al meu,
Iar sufletul mi-l văd ca pe o sferă,
Ce se înălță trist la Dumnezeu.
Pe-al tatei trunchi mă altoiesc,
Și înfrunzesc la mama-n brațe,
Pământul pe vecie să-l umbresc,
Hulit de farisei și de paiațe.
Când păsări or să-și facă cuib în mine,
În triluri vechi atuncea am să cânt,
Durerea omului ce apocaliptic vine,
Pe norii cerului, victorios călcând.
Azi cu poftă mănânc
Azi cu poftă mănânc,
Un suspin mai adânc,
Și-am să beau însetat,
Râu de lacrimi secat.
La desert am să-nghit,
Trandafiri ce-am privit,
Ca aroma lor dulce,
Între spini să mă culce,
Să răsar ca o mană,
Să mă dau de pomană,
Unui suflet sărac,
Veșnicia să-mbrac.
Voi sorbi și lumină,
Umbre stinse să vină,
Sătul să mă culc,
Sub stele ce curg.
Totu-i fad și anost,
Și ce foame mi-a fost,
Și meniul sortit,
Cu tristețe-i plătit.
Din mila ta, din mila mea..
Mereu să strângi în cer ceva,
Din mila ta, din mila mea,
Căci sufletul de mucava,
Nicicând apoi nu te-ar ierta.
Mereu să dărui la sărman,
Din mila mea, din mila ta,
De-o fi și cel din urmă ban,
În cer, bogat să poți zbura.
Mereu s-alini pe omul trist,
Cu mila ta, cu mila mea,
Un suflet pur ca al lui Crist,
În rai pe veci să poți avea.
Ferească răul zilnic soarta,
A mea, a ta, a orișicui,
Ușoară să ne fie judecata,
Când toți vom fi la mila Lui.
Destin
Piroane mă mângâie-n palme,
Îmi simt răstignirea un dar,
Cad zilnic asupra-mi sudalme,
Și le simt ca pe-un drog necesar.
Iubesc vremea rea de oriunde,
La poluri, cu câinii la sănii mă-nham,
Iubirea de mine parcă se-ascunde,
Din tot ce am strâns nimica nu am.
Aduc în povară un cântec de frunză,
Șoptit de furtuni în cascade de vânt,
Cresc umbre în mine ce mă refuză,
Cu întregul abis fac pe veci legământ.
Mă-nchin unor zori ce nu vor să răsară,
Un cer surdo-mut îmi e altar fără zei,
Și-n tainica-mi noapte se naște-o povară,
Ca o lume de gheață prin ochii mei.
Sub pași se deschid răni de lut înghețate,
Mă leagă pământul de-un drum fără scop,
Iar viața-mi, o toamnă, cu ploi răsfirate,
Mă cheamă să urc, să cobor, să mă-ngrop.
Din cioburi de gheață mi se-adapă tăcerea,
Sufletu-mi arde într-o palmă de scrum,
Cu lanțuri mă strâng, îmi întunec vederea,
Și cu crucea în spate plec iarăși la drum.
Semne...
Și iarăși mi se-arată semne,
În nori și vântul ce adie,
Pădurea umblă după lemne,
Iar înțelepții seamănă prostie.
Orbecăie azi orbii pe frânghie,
Sub bocet lung de cucuvea,
Iar muții vor miraculos să știe,
Să cânte gospel și manea.
Din scârba lumii plouă cu dejecții,
Plămânu-mi șuieră ca vântul,
E toată omenirea sub injecții,
Căci virușii au invadat pământul.
Și iarăși mi se-arată semne,
Mi-e buzunarul plin cu moarte,
Iar cioclii-s duși pe uși să-nsemne,
Pe cei smintiți și cei cu carte.
Epigrame XXII
Român la muncă în Italia
La Roma ai plecat spăşit,
Ca să îţi faci un viitor,
În Colosseum ai trudit,
Dar doar ca salahor.
Unui beţiv
Setos ai fost de mititel,
De când creşteai cu bona,
Serveai pe-atunci un păhărel,
Acuma … bei cu tona.
Unui june
Trăia frumos ca într-un vis,
Şi-n viaţă n-a avut habar,
Că însurându-se c-un miss,
Se schimbă totul în coşmar.
Unui marinar
În visul tău de marinar,
Ai vrut miss fata de la ţară,
Acum ţi-e viaţa un calvar,
Şi navighezi mai mult pe-afară.
La Polul Nord
A venit cam obosit,
Cu fața ca de pelagră,
Și ne spuse stânjenit:
Am avut o noapte neagră.
Discuţie
Am crezut că e război,
Sau o ceartă între rude,
Însă am aflat apoi:
El e surd iar ea n-aude.
Acuzaţii
După zece ani de chin,
Am decis să rup tăcerea,
Şi acuz al meu destin,
Că mi-a hărăzit muierea.
Ezitare
Ai căutat în lung şi-n lat,
Să-ţi iei o soaţă fără toană,
Tot ai triat şi-ai selectat…
Şi te-ai ales cu-o bună poamă.
Decepţie
Contabila ai vrut-o de soţie,
Şi-a calculat nopţi lungi la masă,
Ţi-a dovedit că ştie meserie…
Şi aţi pierdut o casă.
Decepţie
Pe cârnă, ai vrut-o de soţie,
Şi te jurai solemn şi pe cuvânt,
C-ai s-o iubeşti pentru vecie,
Dar te-a lăsat cu nasu-n vânt.
Mă simt în fiecare zi învins...
Mă simt în fiecare zi învins,
De timp, de viață și cuvinte,
Şi mă apucă-un dor aprins,
De înaintașii din morminte.
Mă reclădesc doar din erori,
Iar lut mi-e gângurit de prunci,
Mă-nsuflețează ai zilei zori,
Şi zbor din nou pe stânci.
Călăi cu flori la butonieră,
Zâmbesc la fiecare pas al meu,
Iar sufletul mi-l văd ca pe o sferă,
Ce se înălță trist la Dumnezeu.
Pe-al tatei trunchi mă altoiesc,
Și înfrunzesc la mama-n brațe,
Pământul pe vecie să-l umbresc,
Hulit de farisei și de paiațe.
Când păsări or să-și facă cuib în mine,
În triluri vechi atuncea am să cânt,
Durerea omului ce apocaliptic vine,
Pe norii cerului, victorios călcând.
Azi cu poftă mănânc
Azi cu poftă mănânc,
Un suspin mai adânc,
Și-am să beau însetat,
Râu de lacrimi secat.
La desert am să-nghit,
Trandafiri ce-am privit,
Ca aroma lor dulce,
Între spini să mă culce,
Să răsar ca o mană,
Să mă dau de pomană,
Unui suflet sărac,
Veșnicia să-mbrac.
Voi sorbi și lumină,
Umbre stinse să vină,
Sătul să mă culc,
Sub stele ce curg.
Totu-i fad și anost,
Și ce foame mi-a fost,
Și meniul sortit,
Cu tristețe-i plătit.