Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 31 октября 2023
Views: 477
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Miez de primăvară
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 3. Morții nu plâng. Lăcrimează
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a
Poem: Cocorii
Poem: Sensul vieții
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români
Poem: De ce-ai plecat?
Poem: Omul fără inimă
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte