Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 31 октября 2023
Views: 466
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Surprizele din apartamentul nou în islandeză
Poem: De ce?
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Poem: Atunci Când
Poem: Devreme...
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Poem: Amintește-mi!
Poem: Floarea dimineții, Vasilica
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”