Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 31 октября 2023
Views: 218
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pe veci aproape
Poem: Obicei
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Poem: Uită-mă
Poem: Tată de fii
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Ochii ce nu-i poți uita
Poem: Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie