Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 31 октября 2023
Views: 630
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pasiune
Poem: Estetic
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: IUBESTE
Poem: Mintea mea
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: De-ar trece totul
Poem: Auzite din bătrâni
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani