Atâtea...
Atâtea griji se însumează,
Încât îmi pare un număr infinit,
Și nici nu știu dacă contează,
Dacă trăiesc ori am murit.
Atâtea poezii îmi bântuie prin creier,
Că nu au loc pe-o tonă de hârtie,
Şi încet, încep trăirile să-mi treier,
Să pot să-mi vărs amarul în pustie.
Atâta zbucium și sevraj,
Tresaltă carnea-mi de pe oase,
Încât îmi injectez curaj,
Pe moarte să o pot descoase.
Atâta putregai îmi stă pe suflet,
Și-mi colcăie mizeria în sânge,
Încât aș vrea ca al meu umblet,
În ani lumină a se frânge.
Atâta scârbă și atât dispreț,
Erupe zilnic din mulțime,
C-aș vrea pământul să-l îngheț
Ori să-l topesc cu tot cu mine.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 31 octombrie 2023
Vizualizări: 214
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: De-ai fi iar aici
Poem: disensiuni/4
129 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Astăzi va fi organizat un concert de comemorare a poetului român
Poem: Melancolie de George Bacovia în daneză
Poem: LUMEA DE DINCOLO
foto, video | Eminem de Moldova și-a lansat cea de-a doua carte. Despre ce este „Dulce Infern”?
Poem: De-aș ști să nu mai mor
Poem: [ O clipă... ]
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi