Suflete pereche
Ne-am intalnit intr-un moment in care
Eram scarbiti, satui de rau si de ocara.
Aveam nevoie doar de-o alinare
De-o raza de speranta, de o schimbare.
Eram putin pierduti, tacuti din fire,
Traiam in noi crezand ca asa-i mai bine.
Ne proiectam in vis, paream atat de aproape
Dar dimineata anula tot ce cream in noapte.
Acolo undeva in timp si spatiu existam
Simteam la fel, iubeam si rezonam,
Credeam cu toata fiinta mea in tine, cugetam
La o viata impreuna asa cum o visam.
Dar cine-ar fi crezut ca ai sa apari pe nestiute
O inima nobila, cu un suflet cat un munte
Cu o voce calda, intr-un corp de inger
Ai coborat din cer? Nu stiu... esti reala?
Caci tind sa cred ca totul e o-nscenare
Eu te-am visat in felul meu...se pare
Ca mi-ai intrecut chiar orice asteptare.
Vreau sa traim, sa ne simtim , sa radem
Sa povestim, sa ne privim in ochi, sa plangem
Sa facem dragoste, sa stam fata in fata
Sa cautam acea clipa care sa valoreze ...o viata!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Marian Adrian Precup 
Data postării: 20 aprilie
Vizualizări: 210
