Antidot
Azi ti-am trimis in dar un semn de vin
M-am bucurat nespus sa știu ca I-ai primit,
Parca și norii de pe cer s-au risipit
Ti l-am trimis din suflet cu-n gând senin.
Parc-am uitat ca-mi esti departe
Pentru o clipă dorul nu mi-a fost greu,
Deși-mi mai trece-o zi fără de chipul tău
În gânduri si în vise tu îmi trăiești mereu.
As vrea în brate sa te strâng ca niciodată
Ca mi-ai rămas pe veci un dor nebun,
Sa-ti dăruiesc a mea ființă toată
Răspuns la toate câte nu se spun
Sa ma ascunzi în gândul tău o noapte
Sa fti renasc în vise mai apoi
Sa ma auzi cum îi vorbesc în șoaptă
De cât de dor mi-a fost de vin, de noi.
Cât va doresc nici n-ai sa crezi
Îmi sunteţi vina ce-am ales-o,
E-o dragoste cum nu m-ai vezi,
Din amintiri cu noi eu am cules-o
Căci am văzut mereu frumos in tot
Când mi-amintesc sufletu-mi cântă
Și speră să reviic-un antidot
Care s-alunge dintre noi...tăcerea cruntă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 243
Poezii din aceiaşi categorie
Raiul
Ai spus că nici moartea nu ne va despărți,
Dar te caut disperată prin aceste părți,
Și tot ce văd sunt numai cărți.
Ți-am zis că dacă mi-aș putea alege Raiul
Cărțile ar fi detaliul.
Unde ești? Eu te aștept.
Tot ce faci este nedrept.
Chiar îți place să te joci,
Tu nu vezi că mă sufoci?!
M-am plictisit să tot aștept,
Eu nu mai pot să te accept.
Îmi pare rau, eu am plecat
Cerul s-a întunecat.
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
Cor de îngeri
Iubito,tu ești corul meu de îngeri,
În timp ce-ți sărut ochii
Uit de lumea asta
Fie ea bună sau rea...
Ce-mi mai pasă mie,
Când eu îți respir a ta magie!
Căci Dumnezeu și-a întors privirea către noi,
Tu iubind-mă pe mine,
Eu iubindu-te pe tine!
Iubito tu ești corul meu de îngeri,
Te-aud mereu cântând,
Iar melodia-mi pare cunoscută,
Poate decând m-am născut,
Sau din Veșnicie locul nostru hărăzit,
Eu iubindu-te pe tine,
Tu iubind-mă pe mine,
Destinul nostru așa fiind!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prima întâlnire
De la prima întâlnire
Am vrut să ți văd a ta privire,
Să ți văd zâmbetul care nu l pot uita
Să ți simt din nou îmbrățișarea.
Nu știam ce va urma,
Dar să renunț inima nu mă lăsa,
Nu mai puteam trăi fără tine nici o zi,
Și acum este și va fi,
Ești în sufletul meu
Acolo vei trai mereu.
În căutarea iubirii
Te-am căutat, iubire, de sus, cu cerul,
Când l-am rugat să-mi deseneze,
Din nori, o inimă mai roșie ca focul
Și-am scris cu mâna mea pe ea,
Încă te-aștept, iubirea mea.
Te-am căutat iubire, cu marea cea sărată,
Când am rugat-o să izbească malul,
Și dacă valul ei îți va lovi piciorul
Să ți-l sărute cu sărutul meu
Și apoi să-mi dea de veste.
Te-am căutat iubire, cu câmpul plin de flori,
Când l-am rugat să îmbie, cu minunat parfum,
Pe fiecare domnișoară, la margine de drum,
Iar când te va vedea, să îți ofere-n dar
Un zâmbet și-o lalea, ambele, din partea mea
Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Raiul
Ai spus că nici moartea nu ne va despărți,
Dar te caut disperată prin aceste părți,
Și tot ce văd sunt numai cărți.
Ți-am zis că dacă mi-aș putea alege Raiul
Cărțile ar fi detaliul.
Unde ești? Eu te aștept.
Tot ce faci este nedrept.
Chiar îți place să te joci,
Tu nu vezi că mă sufoci?!
M-am plictisit să tot aștept,
Eu nu mai pot să te accept.
Îmi pare rau, eu am plecat
Cerul s-a întunecat.
Fără sens
Mașina de scris s-a uzat...s-au,
Fi-rar o simpla aluzie a timpului...or,
Cerneala-n călimara s-a uscat...și,
A trecut, o vreme...
De când n-am mai atins acel, alinator.
Ce-o fi dacă n-aș exista?
Ce-o fi dacă n-ar exista?
Păi, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur...
Acei ochi, n-o fi,
De o nuanță pur celesta...și,
Încremenind privindu-i,
De zici ca ești tu prințul timp —
și ea prințesa.
Acele mâini, n-o fi,
De e o mătase pur regală...și,
Profund diamantizate, de zici —
Că ești lângă Jwaneng.
N-o fi nici — pielea-i,
Firavă și fină,
Netedă și lină,
Ce-ți injectează adânc în venă,
Serotonină — doar, atingând-o.
Si dacă toate astea,
Adunate — fac cât o lume pentru mine,
Iți pun eu întrebarea — ce-o fi oare…
Daca Ea n-ar exista?
[…]
Pai, nu știu eu ce-o fi — dar,
Ce n-o fi știu sigur[…]
N-o fi nimic, n-ar exista nici lumea,
Aș fi doar eu, singur, în univers...
Fără sens.
Cor de îngeri
Iubito,tu ești corul meu de îngeri,
În timp ce-ți sărut ochii
Uit de lumea asta
Fie ea bună sau rea...
Ce-mi mai pasă mie,
Când eu îți respir a ta magie!
Căci Dumnezeu și-a întors privirea către noi,
Tu iubind-mă pe mine,
Eu iubindu-te pe tine!
Iubito tu ești corul meu de îngeri,
Te-aud mereu cântând,
Iar melodia-mi pare cunoscută,
Poate decând m-am născut,
Sau din Veșnicie locul nostru hărăzit,
Eu iubindu-te pe tine,
Tu iubind-mă pe mine,
Destinul nostru așa fiind!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prima întâlnire
De la prima întâlnire
Am vrut să ți văd a ta privire,
Să ți văd zâmbetul care nu l pot uita
Să ți simt din nou îmbrățișarea.
Nu știam ce va urma,
Dar să renunț inima nu mă lăsa,
Nu mai puteam trăi fără tine nici o zi,
Și acum este și va fi,
Ești în sufletul meu
Acolo vei trai mereu.
În căutarea iubirii
Te-am căutat, iubire, de sus, cu cerul,
Când l-am rugat să-mi deseneze,
Din nori, o inimă mai roșie ca focul
Și-am scris cu mâna mea pe ea,
Încă te-aștept, iubirea mea.
Te-am căutat iubire, cu marea cea sărată,
Când am rugat-o să izbească malul,
Și dacă valul ei îți va lovi piciorul
Să ți-l sărute cu sărutul meu
Și apoi să-mi dea de veste.
Te-am căutat iubire, cu câmpul plin de flori,
Când l-am rugat să îmbie, cu minunat parfum,
Pe fiecare domnișoară, la margine de drum,
Iar când te va vedea, să îți ofere-n dar
Un zâmbet și-o lalea, ambele, din partea mea
Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Alte poezii ale autorului
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Iluzia întoarcerii
De-ai ști c-aș da orice să te întorci din drum,
Tăcerea să se risipească ca un fum,
Să-mi spui că ți-a păsat, că n-ai uitat...
Că un vin și pentru mine ai păstrat...
Să mă prinzi cald în îmbrățișarea ta,
Ca și când și pentru tine finalul ar conta...
Că nopțile tăcute ce m-au rănit,
Au fost doar un vis... și-i timpul să-l uit.
Să-mi spui că-ți sunt la fel de dragă
Că n-ai vrut să pleci în așa grabă...
Că tot ce până azi a durut,
Se va stinge...va rămâne-n trecut.
Dar e tăcere-n jur... zadarnic te aștept
Cu sufletul bătând incandescent,
De-ai ști c-aș da orice să îmi vii...
Într-o șoaptă să-mi spui, că nu mai suntem străini...
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
Regret
Regret enorm ca m-ai uitat
Si spui ca nu stii cine sunt,
Vorbe urâte-ai aruncat plecând
Ce sufletul mi l-au înfrânt.
Ții minte cum ne-am cunoscut?
Cum mi-ai șoptit că mă doreşti?
Ti-am stat in brațe fără frică
Fără să știu că poți să mă rănești.
Azi sufletul se-neacă în dureri
Îl simt și mă cutremur
Mai ieri îmi era plin de flori
Azi flori în mine tremur.
Ai plecat în alte zări
Sả te întorci e prea târziu..
Ai luat iubirea mea de ieri
..ce-aveam frumos...fắră sắ știu..
Te-am căutat și am sperat
Sa te găsesc in noapte,
Pe străzi pustii am alergat
O clipă să-mi mai fii aproape,
Sa-mi mângâi părul auriu
În brațe să mă strângi,
Sả uit de tot si sả nu știu
Cum e de dor să plangi.
Iluzia întoarcerii
De-ai ști c-aș da orice să te întorci din drum,
Tăcerea să se risipească ca un fum,
Să-mi spui că ți-a păsat, că n-ai uitat...
Că un vin și pentru mine ai păstrat...
Să mă prinzi cald în îmbrățișarea ta,
Ca și când și pentru tine finalul ar conta...
Că nopțile tăcute ce m-au rănit,
Au fost doar un vis... și-i timpul să-l uit.
Să-mi spui că-ți sunt la fel de dragă
Că n-ai vrut să pleci în așa grabă...
Că tot ce până azi a durut,
Se va stinge...va rămâne-n trecut.
Dar e tăcere-n jur... zadarnic te aștept
Cu sufletul bătând incandescent,
De-ai ști c-aș da orice să îmi vii...
Într-o șoaptă să-mi spui, că nu mai suntem străini...
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Gânduri
Mi-ai spus: "pleacă! Pentru mine nu mai existi!"... și cerul s-a stins,
Cuvinte rostite prea sec, prea fără-un motiv, fără-un gest de rămas,
Doar un ecou rece ce nopțile mi le-a cuprins
Și liniștea... și zâmbetul zile la rând mi-a furat.
Te vedeam ca un suflet căzut dintr-o stea ce se înclină
O caldă lumină ce-mi mângâia părul ușor
Pe tine, da!...Cel ce mi-ai sărutat fruntea, alinându-mi zborul,
Apoi ai devenit călăul meu tăcut, neîndurător...
Fără sabie, dar cuvântul, "block-ul" ți-a fost ucigător
Mi-ai condamnat sufletul la o viață de chin,
Cu tăcerea l-ai tratat, știind că de tine era plin
Lăsându-mă să te port în mine, tăcut și ascuns
Căci mi-ai rămas un dor ce arde mocnit, un vin promis...
M-ai făcut să mă pun la îndoială cu totul...
Cine eram, ce îmi doream... de ce n-am fost de-ajuns
De ce-ai ales să mă lași cu răni...cu dorul
...și nici azi după atâta timp... nu am găsit cu-adevărat un răspuns...
...să te mai țin în suflet, să-ți mulțumesc pentru schimbare?..
Sau disprețul meu să ți-l daruiesc pentru rana ce-ai lăsat-o să doară!...
Sunt întrebări ce nopți la rând gândul mi-au frământat
Până am acceptat c-așa ești tu... și eu, înc-o femeie.. cu care-ai eșuat.
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!