Antidot
Azi ti-am trimis in dar un semn de vin
M-am bucurat nespus sa știu ca I-ai primit,
Parca și norii de pe cer s-au risipit
Ti l-am trimis din suflet cu-n gând senin.
Parc-am uitat ca-mi esti departe
Pentru o clipă dorul nu mi-a fost greu,
Deși-mi mai trece-o zi fără de chipul tău
În gânduri si în vise tu îmi trăiești mereu.
As vrea în brate sa te strâng ca niciodată
Ca mi-ai rămas pe veci un dor nebun,
Sa-ti dăruiesc a mea ființă toată
Răspuns la toate câte nu se spun
Sa ma ascunzi în gândul tău o noapte
Sa fti renasc în vise mai apoi
Sa ma auzi cum îi vorbesc în șoaptă
De cât de dor mi-a fost de vin, de noi.
Cât va doresc nici n-ai sa crezi
Îmi sunteţi vina ce-am ales-o,
E-o dragoste cum nu m-ai vezi,
Din amintiri cu noi eu am cules-o
Căci am văzut mereu frumos in tot
Când mi-amintesc sufletu-mi cântă
Și speră să reviic-un antidot
Care s-alunge dintre noi...tăcerea cruntă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 31 декабря 2024
Просмотры: 167
Стихи из этой категории
Furtuni de dor
De ce iubirea doare fără rost,
În loc să-ți fie soare-n adăpost?
Ea-ți aduce doar ploi și furtuni,
Iar visurile-s acum tăciuni.
De ce trebuie să fie așa mereu,
Să nu te pot vedea, drag vis al meu?
Să-mi plângă sufletul, de dor îndurerat,
Începând să doară când de liniște-i sfâșiat.
De ce mereu îmi lipsește alinarea,
Al tău sărut cu gust de cireșe-n vară?
Acum sufletu-mi e tot mai adânc sfâșiat,
De dor măcinat și-n agonie tot zac.
Și chiar de dorul mi-e alinare,
În amintire sunt în brațele tale.
Căci, și când totu-i greu,
Ești lumină-n gândul meu
Aducându-mi mereu un zâmbet,
Pe-al meu chip tot mai supărat,
Făcând acei nori grei de furtună,
Să se transforme într-o semilună,
Luminând al meu cer tulburat,
Și-alinându-mi sufletul de dor sfâșiat.
Căci chiar și-n clipele de mare agonie,
Dragostea ta rămâne veșnică alinare.
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Eu ţi-am spus…
Eu ţi-am spus… într-o toamnă ploioasă,
Când picuri dansau pe-a ta faţă frumoasă,
Când vântul sufla neîncetat şi câinos,
Prin rănile din sufletu-ţi blând şi pios,
C-am să plec undeva la capăt de lume,
Unde soarele se pierde-n genune,
Şi luna urlă neîncetat la pustiu,
Aruncând peste noapte praf argintiu.
Eu ţi-am spus… neîncetat la ureche,
C-am să zbor către lumea cea veche,
Pe-alt tărâm unde-s pajuri şi zmei,
Şi-am să lupt pentru tine cu ei…
Iar apoi să mă-ndrept spre Demiurg,
Şi să-l rog, spre sfârşit, în amurg,
Nemurire să sufle peste ochii mei reci,
Să rămân lângă tine peste moarte, pe veci.
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Post scriptum
Sunt seri în care tăcerile dor
Și mor nespuse cuvinte..
...Distanţa sufocă amintirile
Ascunse fn suflet și-n minte,
Că nu mi-e dat să trăiesc
Sfârșitul unei povești fericite,
Să-mi rămâi dureros secret
Ce va muri odată cu mine.
P.S
Azi mi-a fost dor de tine
Și ieri, chiar de n-am scris
Și probabil îmi va fi şi mâine
Asa că stai fără griji!
Furtuni de dor
De ce iubirea doare fără rost,
În loc să-ți fie soare-n adăpost?
Ea-ți aduce doar ploi și furtuni,
Iar visurile-s acum tăciuni.
De ce trebuie să fie așa mereu,
Să nu te pot vedea, drag vis al meu?
Să-mi plângă sufletul, de dor îndurerat,
Începând să doară când de liniște-i sfâșiat.
De ce mereu îmi lipsește alinarea,
Al tău sărut cu gust de cireșe-n vară?
Acum sufletu-mi e tot mai adânc sfâșiat,
De dor măcinat și-n agonie tot zac.
Și chiar de dorul mi-e alinare,
În amintire sunt în brațele tale.
Căci, și când totu-i greu,
Ești lumină-n gândul meu
Aducându-mi mereu un zâmbet,
Pe-al meu chip tot mai supărat,
Făcând acei nori grei de furtună,
Să se transforme într-o semilună,
Luminând al meu cer tulburat,
Și-alinându-mi sufletul de dor sfâșiat.
Căci chiar și-n clipele de mare agonie,
Dragostea ta rămâne veșnică alinare.
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Eu ţi-am spus…
Eu ţi-am spus… într-o toamnă ploioasă,
Când picuri dansau pe-a ta faţă frumoasă,
Când vântul sufla neîncetat şi câinos,
Prin rănile din sufletu-ţi blând şi pios,
C-am să plec undeva la capăt de lume,
Unde soarele se pierde-n genune,
Şi luna urlă neîncetat la pustiu,
Aruncând peste noapte praf argintiu.
Eu ţi-am spus… neîncetat la ureche,
C-am să zbor către lumea cea veche,
Pe-alt tărâm unde-s pajuri şi zmei,
Şi-am să lupt pentru tine cu ei…
Iar apoi să mă-ndrept spre Demiurg,
Şi să-l rog, spre sfârşit, în amurg,
Nemurire să sufle peste ochii mei reci,
Să rămân lângă tine peste moarte, pe veci.
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Post scriptum
Sunt seri în care tăcerile dor
Și mor nespuse cuvinte..
...Distanţa sufocă amintirile
Ascunse fn suflet și-n minte,
Că nu mi-e dat să trăiesc
Sfârșitul unei povești fericite,
Să-mi rămâi dureros secret
Ce va muri odată cu mine.
P.S
Azi mi-a fost dor de tine
Și ieri, chiar de n-am scris
Și probabil îmi va fi şi mâine
Asa că stai fără griji!
Другие стихотворения автора
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Din dorinta-mi sa te-mpac
Scriu din nou, a nu știu câta oară
Și singură-mi fac sufletul să doară.
E-a nu știu câta poezie scrisă
Poveste-n versuri atât de tristă..
Atâtea lacrimi închinate-n van
Şi nici știi..nu bagi de seamă
Că sufletu-n mine se destramă
Și inima-mi..bate Cu teamă.
Atâtea simțuri stinse de lacrimi aprinse,
..lacrimi fierbinți ce curg pe obraz
În nopţile lungi, de dor incinse
Cu speranțe ce-mi țin incă..sufletul treaz
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Lacrimi de april
Lacrimi de april se scurg pe obraz
Vântul îmi poartă visu-n neant
Primăvară mi-era inima toată
Dar tristețea m-a îmbrățișat deodată.
Și scriu o poezie-n seară
Vreau sa adorm în gând c-o lună
S-o rog să te-mbrațiseze
Să-ți șoptească lin... noapte bună!
Să-mi trimiți în noapte vise
Să îmi țină somnul lin
Colorate... jucăușe
Cu parfum dulce de vin!
Ochilor tăi...
Imi amintesc cum ochii tăi m-au fermecat
Încă mă țin captivă intr-un vis necurmat
I-am iubit cum isi iubesc stelele cerul
Cum vinul își iubește paharul...
Mi-amintesc de ochii tăi ca un cântec tăcut
Cum mi-au furat sufletul și m-au pierdut
Azi în ei văd totul și totuși nimic
Ești prea departe, nu pot să te strig...
Mi-au rămas dorul ce arde, speranța ce doare
Un drum nesfârșit, o chemare
Al vieții mele, vis fugar
Norul ce umbrește al inimii hotar...
Nu pot sa-i mai văd, oricât aș spera
Rămân un secret, o dulce durere a mea
Și-n taina nopții, sub cerul cu stele mii
Ii port in suflet, ca pe-al meu destin...
Am incercat să-i uit, dar dorul m-a frânt
Ca rănile ce în noapte mereu se strâng,
Încerc, dar nu e vina mea
Că ochii mei doar pe-ai tăi ii visa.
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
DORINȚI
Imi torn în pahar un vin sec
Sec ca tine...la final,
Desi pasiunea ți-e demidulce
Ai lăsat in urmă un gust amar.
E-un vin rozé, un Malbec,
Papilele mă-ndeamnă să-l încerc
Dar mi-am promis că vinul tău
Nicicând va fi înlocuit cu altul...
Și doar privesc de la distanță
Cum picăturile i se preling ușor
Mă face să nu-mi doresc în astă viață
Decât o picătură ....din vinul cel ador...
Și nu-mi rămâne decât să aștept
Printre rafturi cândva să-l găsesc
Si-atunci să-mi torn un pahar, 2, 3
În gând să-ți soptesc..."Ai reușit! Sante!"
Din dorinta-mi sa te-mpac
Scriu din nou, a nu știu câta oară
Și singură-mi fac sufletul să doară.
E-a nu știu câta poezie scrisă
Poveste-n versuri atât de tristă..
Atâtea lacrimi închinate-n van
Şi nici știi..nu bagi de seamă
Că sufletu-n mine se destramă
Și inima-mi..bate Cu teamă.
Atâtea simțuri stinse de lacrimi aprinse,
..lacrimi fierbinți ce curg pe obraz
În nopţile lungi, de dor incinse
Cu speranțe ce-mi țin incă..sufletul treaz
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Lacrimi de april
Lacrimi de april se scurg pe obraz
Vântul îmi poartă visu-n neant
Primăvară mi-era inima toată
Dar tristețea m-a îmbrățișat deodată.
Și scriu o poezie-n seară
Vreau sa adorm în gând c-o lună
S-o rog să te-mbrațiseze
Să-ți șoptească lin... noapte bună!
Să-mi trimiți în noapte vise
Să îmi țină somnul lin
Colorate... jucăușe
Cu parfum dulce de vin!
Ochilor tăi...
Imi amintesc cum ochii tăi m-au fermecat
Încă mă țin captivă intr-un vis necurmat
I-am iubit cum isi iubesc stelele cerul
Cum vinul își iubește paharul...
Mi-amintesc de ochii tăi ca un cântec tăcut
Cum mi-au furat sufletul și m-au pierdut
Azi în ei văd totul și totuși nimic
Ești prea departe, nu pot să te strig...
Mi-au rămas dorul ce arde, speranța ce doare
Un drum nesfârșit, o chemare
Al vieții mele, vis fugar
Norul ce umbrește al inimii hotar...
Nu pot sa-i mai văd, oricât aș spera
Rămân un secret, o dulce durere a mea
Și-n taina nopții, sub cerul cu stele mii
Ii port in suflet, ca pe-al meu destin...
Am incercat să-i uit, dar dorul m-a frânt
Ca rănile ce în noapte mereu se strâng,
Încerc, dar nu e vina mea
Că ochii mei doar pe-ai tăi ii visa.
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...