În adâncul sufletului
Într-un colț întunecat, ascuns de lume,
Trăiește o durere, veche și surdă.
Un gol imens, o pustietate cruntă,
Unde speranța s-a stins, ca o lumânare murdă.
Lacrimi amare se scurg pe obraji,
În liniștea nopții, sub cerul senin.
Amintiri dureroase, ca niște cuțite ascuțite,
Înfipte adânc în suflet, deschid răni.
Vântul șoptește triste melodii,
Și foșnete frunzele uscate, ca un plâns.
Singurătatea mă cuprinde, mă sufocă,
Și mă îneacă în valuri de deznădejde.
Oboseală de a mai lupta,de a mai spera,
O dorință arzătoare de a dispărea.
Într-un colț întunecat, sufletul meu geme,
Și așteaptă în zadar, o rază de lumină să-l încălzească.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mama
Poem: Realități devastatoare
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Plimbare cu motocicleta în maghiară
Poem: Plec
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Rondelul rolului poetului
Poem: amintiri /3
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor