Sfarsitul

Moartea

Moartea îmi sta înainte

Cu a sa secera îngrozitoare

Argint turnat în topitorule infernului

Vin și prin a tendoanelor țesut trec

Și despart cele unite

La stânga noaptea, la dreapta reprezentat al zilei

Privind ma mir de contrast

Caci ambii puteam fi eu la un moment dat al vieții

În dreapta ,o fata de lumina

Angelica ,suava ,fără de materia

Inteligenta pura venita din eon

Divinul reflectat de ființă nevăzută ,dar acum văzută

Ma incanta nespus

La stânga în schimb

O făptură fără chip

Stramba, cocoșata

E oare cel ce mi șoptea mie cele rele ?

Cu foc negru ce iese din gura

Duhneste a infern

Venit și el din alte timpuri

Damnat la veșnică temniță

Sta la pândă, sa audă glasul Demiurgului ,și sa ia sufletul la el

Privesc în fata

Un catafalc cu un trandafir pe trânsul

Trandafir rupt din gradina raiului

A cărui petele cad pe lemnul noi case

Purtând pe spini sânge de strigare

Privesc dinnou în spate

Eram 3 de eu ,de aceiași vârstă

Unul diafan ,unul cu neputințe și unul cu chip demonic

Privind și ei înspre lemnul de stejar pus în mijlocul cavoului

Și șoptind unul altuia ,cu care sufletul seamănă mai mult

Aud glasul îngerului

Cu coroana într o mana

Și cu sceptrul în cealaltă

,,Coroana va învinge "

Iar un glas demonic

Ținând lanțuri pe care erau scrise păcate

,,Ești al nostru "

O imprejurare mortala ,și cutremurătoare

Mii de suflete în juru mi ,cerând osanda unele ,iar altele plângând după a mea cruțare

Dar toate privind când înspre suflet, când înspre catafalc

Catafalc ce poarta în el

Pământ ce a purtat pecetea inteligibilui

Category: Poems about death

All author's poems: Poetul

Date of posting: 22 сентября 2024

Timp de citire: ~3 min.

Views: 875

Other poems by the author

Fuga

Orologiul suna în miez de noapte

A sufletelor infernala auzirea

Suna sa anunțe moartea prevestitoare a unei vieți mai înalte

Regele se refugiază la palat

Palat pătat cu sangele atâtor oameni

Oameni chinuiți de ego-ul cel furtunos

La geam ,îngerii nopții se aduna

Adunând cu sine suflete disparate ,planse, dornice de justiție

Iar toți intr-un glas cer capul regelui

Fluturând în sulițe capetele

Unor frumoase amintiri

Privind în sus ,luna privește

Sângerie, roșie ca focul

Prevestește oare infernul

O pata de cerneala cade pe inima regelui

Lăsat singur ,incapabil sa conducă peste patimile sale

Deodată, un glas suav se aude în apartamentul regal

Cerând fuga ,în miez de zi ,o fuga cu o sabie în mana

Sa fugin din iad ,striga însăși Providența

More ...

Poemul luminii

Lumina mea

Dulcea mea lumina

Scânteietoare ,plina de vitalitate

Adâncește vraja nepătrunsei nopti

Umplând misterele de sensuri

Și găsind rațiuni eterne

În orice lucru mic

Caci lumina mea e iubire

Iubire vesnic vie

Iubire divina ce sa naște în esența incompresensibila

Lumina ce o simt

O simt atât de tare

Îmi modelează fiinta și umple existenta

De misterele sacre

Ahh,de as avea mai multa iubire

Lumina rațiunii mele ar putea și mai tare sa adâncească

Infinitul vesnic indescriptibil

Ar putea oare sa ajung pe cele mai înalte culmi are cunoasterii

Sa prind luna și soarele în cuprinsul meu

Sa simt astrele și spațiul ca ale mele

Cu lumina rațiuni luminata de iubire

More ...

Noaptea taie iarăși venele

Blocuri arse, muzică-n pereți,

toți urlă vise ce n-or să le-nțelegi.

Dorm pe beton, cu gânduri ca gloanțe,

îmi scriu manifestul pe marginea nopții.

Mi-e scârbă de știri, de oraș, de lumină,

de vocile false din capul meu.

Fug de tăcere, dar ea mă ajunge

într-un tramvai cu destinații spre „greu”.

Am haine murdare cu praf de speranță,

n-am bani, dar am o mie de idei.

Însă nimeni n-ascultă, că toți sunt prea sfinți —

sau prea morți înăuntru, să zic ce vrei să-mi iei.

Și iarăși e noapte, iar eu sunt același,

cu ochii uscați de atâtea pixeluri grele.

Râde orașul cu gura spartă —

noaptea taie iarăși venele.

More ...

Unde moartea întârzie

Unde moartea întârzie eu mai vin, să te găsesc
Printre liniştea eternă care tremură în pini,
Printre acele ce-n ghemuri năucite se uncesc
Şi mă leagă şi pe mine să mă prind cu rădăcini.

Eu mă las să cad pe spate ameţit de plânsul ierbii.
Glasul tău pe la ureche îmi foşneşte ca un vânt,
Dar abia-i spre desluşire, căci s-aud cum saltă cerbii,
Lovind aprig şi fierbinte cu copita în pământ.

Şi tresar, că dintr-o frică c-aş putea să fiu trezit,
C-aş putea să uit cărarea către locul fermecat,
Unde moartea întârzie, amăgind un ceas grăbit,
Să mă-ntoarcă -n amintirea ce de tine m-a legat.

More ...

Videoclip

Am văzut un videoclip,

Numit „La revedere”,

Și mă cuprinde o mare surprindere,

Iar acum, înăuntru țip.

Cu 33 de mii de vizualizări,

Și vreo două mii de comentări,

E clar că-i nevoie de ajutor,

Dar asta n-a apărut,

Așa cum ea a cerut,

Și așa s-e ajunge, în de sine omor.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

https://www.youtube.com/watch?v=LFHc4WRRBpc&rco=1

faceti ce puteti, comentati frumos, trimiteti la altii care credeti că suportă să vadă videoclipul.

Vă avertizez: videoclip care poate afecta. vizionati doar daca sunteti sigur ca puteti.

More ...

M-am trezit ca să nu dorm o viaţa

Mam trezit ramas in vise.

Printre ginduri ratacit

Cautam durerea vietii

Sa nu uit ca am trait

M-am trezit departe-n bezna

Descult prin pietrele insingerate

Cautam unde se naste visul

Sa infiez visele abandonate

M-am trezit printre morminte

Dezbracat prin spini calcam

Cautam undemi lasase-m somnul

Si patul din pamint unde dormeam

M-am trezit unde se naste ziua

Intre rasarit de soare, si noapte

Eram rupt bucati,imprastiate

Plingeam,dar nimeni nu era aproape

M-am trezit de cite ori, ca sa adorm

M-am trezit ca sa nu dorm o viata

Corpul ca un fum se pierde-n noapte

Si iar adorm pin dimineata

More ...

Moartea, Stagiul Vieții

Moartea este ca un politician lacom,

Ne ia tot ceea ce prețuim si adorăm.

Dar totuși moartea cea de taină,

Este relaxarea cea divină.

Mă gândesc din când în când,

Este moartea depărtarea sufletului de trup?

Sau, este moartea oprirea vieții constante,

Ceea ce ne dă noua bețe-n roade?

Moartea este bună si rea,

Deoarece aceasta are si răsplata sa.

Uneori, ne scapă de cele mai rele persoane,

Dar uneori, ne scapă de cele mai bune persoane.

Nu doresc să văd ce se v-a întampla,

Dar la un moment dat voi vedea și întâmpina.

Cum este moartea ca și in cărți,

Când aceasta te învită la ușa sa,

Să vezi apusul ultimii zi,

Și să mori liniștit ca Dumneata.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.