Fluviul vieții

Ce ani fierbinți trăim, ce aspre vremuri,
Omule, te-ai rătăcit de drum,
Te-așteaptă umbre pândindu-te duium
Și-ți este frică, ești speriat și tremuri!
...
S-au dus din tine nădejdea și credința
Și dragostea s-a dus, dac-o fi fost,
Ce ispită grea ți-a pervertit ființa
De rătăcești într-una, fără rost?
...
Ce demon negru ți-a devenit stăpân
Cu ce te-a cumpărat așa ușor,
Cum de-ai ajuns să te pierzi, nebun
De-al vieții tale fluviu curgător?!
...
A cui chemare o asculți mereu
De te duci în beznă fără remușcare,
Străin de tine, străin de Dumnezeu?
Cine-a făcut din tine o-nchisoare?!
...
Ar fi bine să ieși din carapace
Din carapacea autoamăgirii,
Nu te întoarce împotriva firii,
În nicio-mprejurare, orice-ai face!
...
Din fluviul vieții tale curgător,
Bea pe săturate, fără încetare,
Luptă să fii liber și dacă te doare,
Dă-ți viața pentru viață, să fii nemuritor!

Category: Philosophical poem

All author's poems: Nicu Hăloiu

Date of posting: 27 апреля 2022

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1897

Other poems by the author

Dar e primăvară!

E-o primăvară

Parcă mai goală

Ca după boală,

La noi în țară,

Decât oricând!

...

Trage să moară

Totul în țară

Și timpul zboară

Și dă să dispară

Țara, curând!

...

Dar e primăvară!

Un spectacol de gală

De verdeață-i afară,

Imperială

Natură-nflorind!

...

Și-n primăvară,

Ne înconjoară

O catedrală

Monumentală,

De viață mustind!

More ...

Cerc logic

Îmi place să tac. Să tac și s-ascult.
În juru-mi, atîta tumult
Și strigăte și ecouri de glasuri subțiri,
Să te privesc la fel de pierdut,
În vraja primei iubiri!
Oriunde-aș fi printre străini,
Oricum ar fi ei de haini,
Câtă vreme-s lângă tine,
De nimeni și nimic nu-mi pasă
Pentru că mă simt acasă
Și-mi este bine!
...
Când vrei să mă-ntrebi
De-mi este bine,
Gândește doar că sunt cu tine,
Și lângă tine-atâta știu:
Sunt acasă și sunt viu!
...
Mai mult de-atât, ce să-ți mai spun?
Multe n-am să-ți povestesc,
Fiind cu tine, sunt mai bun
Fiind mai bun, o, te privesc
Și privindu-te îți spun
Soarele meu, cât te iubesc!

More ...

A fi

Nu, nu-s bătrân, sunt doar imun

La tinerețe și frumusețe.

Sunt vaccinat cu-acea blândețe

Făcut de destinul bun!

...

Nu mai alerg să înțeleg ce-i cu mine.

Mi-e foarte bine, ce-oi fi, cum sunt.

Am un destin și-aștept vremea ce vine,

Cum stă copacul cu coroana-n vânt!

...

Mi-a spus El când eram la-nceput,

Viața se duce însă rămâne ce nu se spune:

Cât ai răbdat ce-a durut!

...

Asta e tot, însă mai știu că-n pusitu

Unde nu-i oază, tot ce contează

Este să fiu,

Cu conștiința trează!

...

Nu nu-s bătrân, sunt doar imun

La tinerețe și frumusețe,

Eu le-am avut, dar ce să spun,

Anii-au trecut să mă învețe,

Cum să fiu bun!

...

Oricum sunt viu și-atâta știu

De zeci de ani, bogați, sărmani,

Încerc să fiu!

...

Între demon și sfânt,

Între cer și pământ,

Între belșug și pustiu,

Am auzit cînd a spus

”Eu sunt cel ce sunt”

Și am ales doar să fiu!

More ...

Poate

Poate cineva acolo sus ne iubește

Și să ne salveze va ce tot ce poate

Poate nebunia asta se oprește

Și lumea e salvată de la moarte!

...

Acum trăim visând la libertate,

Acea libertate de care se vorbește,

Poate cineva de sus ne privește

Și ne ajută să mergem mai departe!

...

Și dacă nu, ce putem face oare?

Cum vom putea trăi în cele ce-or să vină,

Cum vom putea trăi fără lumină,

Lumina cu care se naște fiecare,

Ce înalță sufletul și-l face să zboare,

Spre-a fi îmbrățișat de conștiința divină?

...

More ...

Suntem pe ultima treaptă

Cât haos, cât plâns ne așteaptă,
Cât gol de speranță lipsit,
Bezna se-ntinde, se-ntinde,
Spre lume, spre noi se îndreaptă
De glezne, de tălpi ne cuprinde,
Cât chin pentru un singur sfârșit!
...
Suntem pe ultima treaptă,
De ce e totul așa de grăbit?
Nicio lumină nu se aprinde,
Nu mai pășim pe calea cea dreaptă,
Cine ne-a trădat și ne vinde
Ce inamic, sau ce amic ipocrit?
...
A amuțit orice voce-nțeleaptă,
Orice speranță din noi a murit,
Luptăm pentru un sac cu merinde,
Din cer n-auzim nicio șoaptă,
Doar foșnetul beznei se-ntinde
Peste sufletul lumii-mpietrit!

More ...

Dormi, făptură minunată!

Dormi iubito somnul lin,

Că visele eu ți le țin.

Ți le țin în palma mea,

Și le reazăm de o stea,

Se se umple de lumină

Lumina cerului senin,

Dormi iubito somnul lin!

Dormi iubito, somn ușor,

Că visele ți le păzesc

Să simt, atunci când te privesc,

Toată mlădierea lor

În vântul nopții care-aduce

Scara lunii, să te urce

Pe tărâmul viselor.

Dormi iubito, somn ușor!

...

Dormi, făptură minunată

În lumina stelelor,

Pe tărâmul viselor,

Luna spune-o că-i ești dragă,

Sub privirea mea purtată

De făptura-ți delicată,

Farmecul să ți-l culeagă,

Dormi, făptură minunată!

More ...

Poems in the same category

Zorilor de mâine

Aștept să răsari din văile apuse,

Să ne dai căldura demult râvnită

Înainte ca privirile ascunse,

Să înainteze spre poarta cea greșită.

Semnul cerului nu se mai arată,

Se ascunde dup-un colțișor,

Și bunicii care mereu ne iartă

Se prăpădesc, pe rând, încetișor.

Întreg altarul de cununi cu poamă

Va rugini și el la rândul lui,

Iar lângă capătul de la lopată

Vor fi citite nume sub un cui.

În jurul a mii de grădini cu buburuze,

Se va înălța un zid cu iarbă deasă,

Și care vor asculta de frumoasele muze,

Scufundați vor fi până la amiază.

Stoluri de păsări călătoare,

Se prăbușesc ca săgeți în fața lor.

Și gândul că ne părăsesc mă doare,

Milă de ele fie-vă că mor!

În pături găurite de molii,

Se adăpostește al meu popor,

Dar cârma de la marile corăbii,

Nu își mai revine după un ocol.

Încet se va stinge și lumina,

Păstrată în sufletul aprins de fiară,

Și-odată ce e trasă și cortina,

Nu mai întind mâna ca să ceară.

Nu mai au timp decât să se gândească,

Ce-ar fi fost dacă mai trăiau,

Așa cum e și plăcerea trupească,

Dacă nu era, mai bine mureau.

More ...

Carabie de dor

Suflet drag ,

Peste oceane de cuvinte

Al meu dor -

Corabie sa fie

Pânză de speranță

În larg sa-l poarte

În vânt lin șoptit

Al amorului vis

Trecând peste întinderi nesfârșite

Doar în al meu suflet sfârșit

Orizontul harta sa mi fie

Spre un răsărit așteptat

O raza de lumina vie

În dar sa mai primesc

Călăuză sa mi fie

În corul de voci mute

More ...

Orele astrale ale omenirii

(în onoarea lui Stefan Zweig)

...

De nu Te-am fi ales atunci spre răstignire

și nu pe Barabas l-am fi eliberat,

cum ne-am fi găsit drum spre mântuire,

de unde-am fi știut ce ești cu-adevărat?!

...

De n-ar fi fost Iuda primind prețul trădării,

schimbând eternitatea cu-acel unic sărut,

că ne vom mântui la capătul răbdării,

fără chinu-Ți pe cruce, de unde-am fi știut?!

...

Și fără drumul Golgotei chinuitor și crunt,

de nu strigai pe cruce, sub patima durerii,

de nu-Ți dădea un om în locul său mormânt,

de unde-am mai primi Lumina Învierii?!

...

De moartea Ta, (și-ai fost fără prihană),

de nu eram de-atunci cu toții vinovați,

de n-am purta acum, în suflete o rană,

de ce-ar mai trebui să fim astăzi iertați?!

...

În lumea moartă ce merge către moarte

cum ne-am plăti noi prețul mântuirii

prin ”Orele astrale ale omenirii”,

de n-ar fi suferință, de n-ar fi nedreptate?!

More ...

Oglinda care s-a crăpat!

Caut și răscolesc,

În fața ta mă dezgolesc.

Iar tu îmi arăți fiecare defect.

Ar fi ceva care să fie perfect?

Deodată m-am speriat

Căci oglinda s-a crăpat.

Mizerie peste tot.

Să adun nu mai pot.

Mai ușor ar fi cuvintele să le arunc în coș

Pentru că ciobul taie mai puțin decât al tău reproș.

Și deși am emancipat

Oglinda tot s-a crăpat.

Nu-ți plăcea imaginea

Și ai vrut să dispară.

Dar oare dacă ordinea o menținea

Firea ta cea amară

De durere am fi scăpat?

Dar oglinda s-a crăpat

Acum regreți și îți ceri iertare,

Te uiți în bucata spartă și ceri îndurare.

Dar o dată stricată ne-am stricat pe veci...

Singură m-ai lăsat și acuma pleci!

Trecutul nostru l-ai îngropat

După ce oglinda s-a crăpat.

More ...

Afară plouă

Afară plouă. Și-n mine se revarsă.
Cerul și sufletul-mi curg laolaltă.
Și-i frig în oase, în minte, în toate,
Iar viața mi se zbate, în tristețe să-noate.

More ...

Singură pe drum

Am parcurs drumul
Fără călăuză
Tare aș fi vrut
O umbră protectoare
Când îngerul
S-a ridicat
De pe umărul meu
Și a rămas locul
Pe trupul ce mă doare,
Căutând mereu
Poarta zilei următoare

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.