Elegie în umbra timpului
O lume vezi, frumoasă-n ochii tăi,
Dar, din adânc, doar umbre se ivesc,
Pe buze, vorbe-amar de oameni răi,
Iar monștri-n noi, încet, se-adăpostesc.
Săraci suntem când ne-mpărțim în bani,
Și bogați, când pacea-i tot ce vrem să fie,
Ce rost au vise-aprinse de-orfani?
Când tot ce avem e-o lume prea pustie.
Cuvintele ne poartă-n foc și scrum,
Iubirea-i iar un loc ascuns de noi,
Naiva femeia ce rămâne-n drum
Când toți plecăm să scăpăm de nevoi.
Și-n timp ne pierdem rostul și ființa,
Cuvintele-s doar pași greșiți, mărunți,
Cu păreri goale-n loc de conștiință
Trecem, fără-a mai privi-napoi.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 12 ноября 2024
Views: 168
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Fata cu ochii verzi
Poem: În orașul...unde plouă!
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării
Poem: O societate in trei tablouri
Poem: Azi mamă am fost la tine iar la cimitir
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: JUDECATA
Poem: Timpul
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment