Elegie în umbra timpului
O lume vezi, frumoasă-n ochii tăi,
Dar, din adânc, doar umbre se ivesc,
Pe buze, vorbe-amar de oameni răi,
Iar monștri-n noi, încet, se-adăpostesc.
Săraci suntem când ne-mpărțim în bani,
Și bogați, când pacea-i tot ce vrem să fie,
Ce rost au vise-aprinse de-orfani?
Când tot ce avem e-o lume prea pustie.
Cuvintele ne poartă-n foc și scrum,
Iubirea-i iar un loc ascuns de noi,
Naiva femeia ce rămâne-n drum
Când toți plecăm să scăpăm de nevoi.
Și-n timp ne pierdem rostul și ființa,
Cuvintele-s doar pași greșiți, mărunți,
Cu păreri goale-n loc de conștiință
Trecem, fără-a mai privi-napoi.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 12 ноября 2024
Views: 203
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: In cautarea lui ....Dory
Poem: Dulcele meu hoinar
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: Apa trece, pietrele si faptele rămân!
Poem: Incantații
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Poem: Arma în jos!
Poem: Cort
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap