Elegie în umbra timpului
O lume vezi, frumoasă-n ochii tăi,
Dar, din adânc, doar umbre se ivesc,
Pe buze, vorbe-amar de oameni răi,
Iar monștri-n noi, încet, se-adăpostesc.
Săraci suntem când ne-mpărțim în bani,
Și bogați, când pacea-i tot ce vrem să fie,
Ce rost au vise-aprinse de-orfani?
Când tot ce avem e-o lume prea pustie.
Cuvintele ne poartă-n foc și scrum,
Iubirea-i iar un loc ascuns de noi,
Naiva femeia ce rămâne-n drum
Când toți plecăm să scăpăm de nevoi.
Și-n timp ne pierdem rostul și ființa,
Cuvintele-s doar pași greșiți, mărunți,
Cu păreri goale-n loc de conștiință
Trecem, fără-a mai privi-napoi.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 12 ноября 2024
Просмотры: 167
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Melancolie de George Bacovia în daneză
Поэма: Cercul Speranței
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Поэма: Romanță
Поэма: Amăgiri de primăvară
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Поэма: Mos Nicolae
Поэма: Îngerul meu
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi