Citești, deci exiști
Uscată curge liniștea-n vene
Secunda bate lipsită de timp
Ochii fixează nesfârșit cerul
Drumul e lung fără stele
Poarta răsare orbitor în beznă
Deschide tăcută hotarul etern
Ascultător sufletul pășește vrăjit
Numără mut treptele infinite
Un muget sparge liniștea
Mâini ascuțite apucă și trag
Zgârie fierbinte urlând infernal
Căderea aprinde-ntuneric
Pământul înghite lăsând oase goale
Ascunde rânjetul înghețat
Ceasul tremură inutil
Întors la etern timpul dispare
Trezește-te....trezește-te.... e doar un coșmar
Ochii tremură privind în gol
Ce e?... Cine?....Ce?
Va fi mai încolo......va fi...
A fi nu va mai fi
Deocamdată e bine
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: „Străjerul”
Poem: Un petic de hârtie!
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Toamna plânge
Poem: NU știu
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Te urăsc, poate
Poem: Stihul
Premiul Nobel pentru Literatură 2022