Eu n-am zis nimănui de tine
Eu n-am zis nimănui de tine
Erai micul meu secret
Mă sorbeai cu fiecare privire
și mă treceau fiori când te jucai în părul meu...
Eu n-am zis nimănui de tine
îmi era frică c-ai să dispari cumva,
Și când stăteam amândoi, în bucătărie
Veri liniștite departe de lume
cu tine îmi imaginam...
Eu te-am păstrat doar pentru mine,
deși cam toți au observat
că parcă starea mea de spirit s-a schimbat în bine
Ei nu știau că ne iubeam.
Eu eram sigură de tine
N-am mai simțit cu-altcineva,
Ce-aveam noi părea desprins din filme
Totul cu tine era așa de natural.
Și-acum mă-ntreb
La tine, în bucătărie,
Veri liniștite departe de lume,
cu mine ți-ai imaginat?...
Poems in the same category
Lasă-mă
De ce mi-e inima de dor iar plină
Și al meu suflet este ca de mort
Mereu mie dor de-acea lumină
Pe care ochii ei o port
Și-n nopții privirea ei s-arată
Iar vocea ei mă mai chemă
Și dorul iară mă îmbată
Lasă-mă
De ce atunci în nopți târzii
Tu te gândești la mine
Și capu-mi plin de fantezii
Visează doar la tine
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Nu te iert
Un singur lucru n-am să-ți iert
Ca m-ai silit sa te scot din viata mea
Și-atât de imatur te-ai purtat
Când sufletul din mine doar a tine răsuna.
M-ai silit să te scot din viața mea
Când te doream cel mai mult
Și nu te-ai oprit din a-mi face rău
Când doar o ultimă îmbratișare ți-am cerut.
Ai uitat ca sunt femeie și mă doare
Si cu tăcerea cruntă m-ai judecat mereu
M-am umilit cerându-mi mai mereu iertare
Deși vina nu am purtat-o numai eu.
N-ar trebui să mă mai gândesc stiu bine
Dar mi-ai rămas cicatrice ce o ating și doare
Nu înțeleg de ce încă ceva mă ține
Probabil, dezamăgirea... e prea mare!
C-am adorat momentele cu noi
Si azi doar ma obișnuiesc cu cele in lipsa noastră
Oricâte speranțe am lăsat sa înflorească,
S-au izbit de-al tău suflet de gheață.
M-ai silit să te privesc plecând
Ca și cum nu am fost nicicând
Când dorul ardea în mine ca jarul
Și nu-mi doream decât la un vin...finalul.
Radio Cultural
E strada pustie, iubito, şi e noapte.
Doar eu în maşină şi radioul la maxim
O cântă pe Lhasa De Sela: De Cara a la Pared.
Şi plouă în maşină, dar e senin afară...
Şi ploaia se prelinge-n acorduri de chitară.
Mă uit în oglindă, retrospectiv mă-nconjoară o emoție pură... transcedentală.
O vrajă subtilă, uşor subliminală, se difuzează-n lumina stradală
Şi-n nostalgia perfect senzuală.
Stâlpii degajă, ambiental, luminile calde de felinar,
Aliniați ordonat pe pavajul mozaical,
Cu tentații de dans în umbre cu ritm literar.
Mă cuprind de volan în propriul tangou cerebral.
Şi parcă pasu' mi-alunecă incendiar, precipitat într-un sprint culminant de final...
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Înger-n flăcări de dor
Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,
Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.
Sufletul meu plutește în cântul gol,
Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.
Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,
Sunt doar o fărâmă de dor, un pic
De tăcere adunată în aripi de foc,
Un râu fără râu, un drum fără loc.
Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,
Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.
Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,
Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.
Vino să-mi spui, nu când, dar unde,
Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde
Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,
Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.
Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,
Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.
E o lume ce tremură, dar nu o vezi,
Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.
Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,
Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.
Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,
Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.
Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,
Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.
Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,
Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg
Lasă-mă
De ce mi-e inima de dor iar plină
Și al meu suflet este ca de mort
Mereu mie dor de-acea lumină
Pe care ochii ei o port
Și-n nopții privirea ei s-arată
Iar vocea ei mă mai chemă
Și dorul iară mă îmbată
Lasă-mă
De ce atunci în nopți târzii
Tu te gândești la mine
Și capu-mi plin de fantezii
Visează doar la tine
Pe dos
Lucrurile merg pe dos...
Tu m-ai iubit cu toata ființa și m-ai strigat
Iar eu orb și surd nu am surprins chemarea
Ai insistat, mi-ai desenat, mi-ai scris...
Eu nu mi-am deschis ochii să vad fericirea
Te-ai suparat și eu nu stiam de ce
Ne-am îndepartat, nimic nu era lafel
Viața și-a facut treaba și ai pe cineva
Iar eu speram să pot reveni la ce eram...
Iar când mă gândeam cel mai mult la tine
Ne-am întalnit în lumina nopții pe o trecere de pietoni
Tu aveai un suflet pereche, eu doar la tine ma gândeam
Și în lumina nopții ți-am răpit o clipă
Ce s-a simțit ca mulți ani de liceu pierduți
Mă uitam în ochii tăi ce straluceau pe fond întunecat
Dar am trecut fără a mă opri
Un simplu "salut" nu e îndeajuns
Vreau să știu tot ce ai mai făcut
Nu conteaza că iubesti pe altul
Tot esti acea fată perfectă din inima mea
Nu te iert
Un singur lucru n-am să-ți iert
Ca m-ai silit sa te scot din viata mea
Și-atât de imatur te-ai purtat
Când sufletul din mine doar a tine răsuna.
M-ai silit să te scot din viața mea
Când te doream cel mai mult
Și nu te-ai oprit din a-mi face rău
Când doar o ultimă îmbratișare ți-am cerut.
Ai uitat ca sunt femeie și mă doare
Si cu tăcerea cruntă m-ai judecat mereu
M-am umilit cerându-mi mai mereu iertare
Deși vina nu am purtat-o numai eu.
N-ar trebui să mă mai gândesc stiu bine
Dar mi-ai rămas cicatrice ce o ating și doare
Nu înțeleg de ce încă ceva mă ține
Probabil, dezamăgirea... e prea mare!
C-am adorat momentele cu noi
Si azi doar ma obișnuiesc cu cele in lipsa noastră
Oricâte speranțe am lăsat sa înflorească,
S-au izbit de-al tău suflet de gheață.
M-ai silit să te privesc plecând
Ca și cum nu am fost nicicând
Când dorul ardea în mine ca jarul
Și nu-mi doream decât la un vin...finalul.
Radio Cultural
E strada pustie, iubito, şi e noapte.
Doar eu în maşină şi radioul la maxim
O cântă pe Lhasa De Sela: De Cara a la Pared.
Şi plouă în maşină, dar e senin afară...
Şi ploaia se prelinge-n acorduri de chitară.
Mă uit în oglindă, retrospectiv mă-nconjoară o emoție pură... transcedentală.
O vrajă subtilă, uşor subliminală, se difuzează-n lumina stradală
Şi-n nostalgia perfect senzuală.
Stâlpii degajă, ambiental, luminile calde de felinar,
Aliniați ordonat pe pavajul mozaical,
Cu tentații de dans în umbre cu ritm literar.
Mă cuprind de volan în propriul tangou cerebral.
Şi parcă pasu' mi-alunecă incendiar, precipitat într-un sprint culminant de final...
Ai ales sa minți
Te-am pierdut, te-am pierdut și m-a durut
Dacă îmi ziceai, sigur as fi priceput
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și ma durut
Erai acel ceva, ce de sus eu am cerut
Dacă spuneai, orice as fi făcut
Dar ai ales sa minți
Ai ales sa minți și m-a durut
Am crezut ca vom fi bine, am crezut ca v-om fi doi
Insa drumul nu e pentru amândoi
Ai mințit, ai mințit nu ți-a păsat
Ai ales sa minți, când eu inima ți-am dat
Înger-n flăcări de dor
Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,
Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.
Sufletul meu plutește în cântul gol,
Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.
Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,
Sunt doar o fărâmă de dor, un pic
De tăcere adunată în aripi de foc,
Un râu fără râu, un drum fără loc.
Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,
Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.
Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,
Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.
Vino să-mi spui, nu când, dar unde,
Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde
Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,
Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.
Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,
Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.
E o lume ce tremură, dar nu o vezi,
Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.
Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,
Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.
Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,
Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.
Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,
Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.
Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,
Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg
Other poems by the author
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.
accidental?
Când am băut ultima cafea împreună
Știam că n-o să ne mai vedem
Și am sperat mai bine de o lună,
Că dacă e menit
O să dăm unul de altul încă odata
Oriunde-am fi , chiar și-n deșert.
Când am băut ultima cafea împreună,
Era aproape miezul nopții ceasul
Și când ai alergat în urma mea
Speram că ultima noastră cafea avuse gust si chef de ceartă.
Și ca de dimineață
O bem de împăcare.
De-atunci am scris, am învățat.
Am făcut tot ce-mi place mie
Dar nu m-am reinventat
Pentru c-am fost deja cladită bine
Când noi ne-am cunoscut accidental
Nu îți revine nimic ție
Din toată supărarea mea
Tot ce fac, fac pentru mine
De- o să mă schimb, nu-i vina ta.
Am luat într-adevăr câte ceva cu mine
Lucruri si gesturi pe care de la tine le-am preluat
Tu ai plecat, dar amintirea ta e vie
căci ce a fost frumos și bun
puțin câte puțin cu mine am luat.