Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
Em vão
Na primavera, com a alma vibrando,
Esperamos a felicidade sonhando,
E no outono, quando as esperanças morrem,
Ainda temos uma nuvem,
Todos nós esperamos em vão
Felicidade que nunca mais volta,
Embalando apenas um sonho fugaz
À noite, o céu está sempre claro,
Voamos com um desejo louco pelo paraíso,
Mas no refrão vemos que ainda era um sonho.
Todos nós esperamos em vão
Felicidade que nos escapa
E na alma eles peneiram amargamente
Pensamentos que nos enganam,
Em vão imploraremos,
Vamos esperar em vão
Felicidade que sempre queremos,
Eu não venho mais!
Todos nós esperamos em vão
Felicidade que nos escapa
E na alma eles peneiram amargamente
Pensamentos que nos enganam,
Em vão imploraremos,
Vamos esperar em vão
Felicidade que tanto queremos
Eu não venho mais!
