Sunt lumini afară

Sunt lumini afară, pe câmpii,
Și mă-ntreb dacă nu sunt stihii
Răsucite pe tulpini albăstrii,
Ondulate precum șerpii morții.
 
Nu au fețe, nu au trup
Și le văd mereu în grup,
Precum viespi în stup
Strânse, polen negru rup.
 
Se tăvălesc prin scum
Și noroaiele din drum,
Ca de la cocote fără parfum,
Să le simt boala venind și acum.
 
În ceață de mătase verde
Fiecare duh se pierde
Și apar altele; și arde,
Arde cerul, grida cade.
 
De la geam mă uit cu tremur
La un dans de smarald și azur,
La pași inexpliciți, pe un ritm dur,
La spade blurate, prinse-n hore șnur.
 
Sunt halucinante, precum versul de bard,
Pe țesături fine se răvășesc ca un fard,
Nu este idilă, este hazard,
O ilustrație de-un aspect blafard.
 
Verzi îți sunt ție ochii
Și pantofii cu toc azurii,
Tresar și mi se pare, să știi,
Că văd lumini afară, pe câmpii.
 

Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Sunt lumini afară

Date of posting: 20 января

Views: 25

Log in and comment!

Poems in the same category

Pamflet pandemic

Încã avem, sã ştiţi, suflet în noi,

Pe care nu-l lãsãm la îndemâna

Unor aşa netrebnici de ciocoi

De nu ştiu ce-i ruşinea şi nici frâna!

 

Sã nu mişcãm, voi ne legaţi de pat

Iar de durerea noastrã-n cot vã doare!

Sunteţi nãtângi sau voi chiar aţi uitat

Cã umilirea, cere rãzbunare?

 

Abia-aşteptaţi sã zicem: "Aoleu!"

Ca sã ne şi reduceţi la tãcere...

Fãrã sã ştiţi c-avem un Dumnezeu

Mai lângã noi ca multe-infirmiere!

 

Noi nu o sã vã fim vouã pe plac

Urmând a voastrã dezumanizare!

Voi nu aveţi seringã şi nici ac

Din oamenii cinstiţi, sã faceţi FIARE!

 

Lehamite ne e de ce legi daţi

- Ce n-au avut românii-n veci sub soare! -

Vã plac oamenii tot mai încuiaţi,

Cu cheile prostiei sclipitoare.

 

Minţiţi poporul, din obişnuinţã,

Aşa cum procedaţi voi, an de an!

Promiteţi tot ce nu vã stã-n putinţã,

O, neam fãrã ruşine şi viclean!

 

Voi v-aţi înstrãinat de-acest pãmânt

Şi aţi fãcut dreptatea de ocarã,

Atunci când v-aţi legat cu jurãmânt

Sã prãpãdiţi tot ce e sfânt din ţarã!

 

Pre legea voastrã nu mã pot baza

- Elevi cu patru-n tezã la chimie! -

Pre indivizi ce-acuz-o formã rea

Şi fãrã precedent: DE NEBUNIE!

 

                         ☆

    

De nebunia lor ne-am sãturat,

De ştiri, de propagandã, de mizerii,

Ni-e dor sã respirãm aer curat

Şi fãrã presupusele bacterii!

 

02.12.2021, Gostkow, Pl

More ...

Apuse...

Vremuri din care mai apuse
Mătăsosul cer îl brodau,
Cu sori, cu stele croiau
Linii albe, suprapuse.
 
Acum... vă stă soarele roșiatic
Ca o picătură de amintiri,
Futil, pe rând apatic,
Stană de hoarde și oștiri.
 
Cuvinte goale... blasfemie de foi...
Sub cuget rău și zări amare,
Picioare țepene încovoi’
Stâncile afundă-n mare.
More ...

Simplu ,pentru EL

Prima dată cînd mi-ai scris
Am crezut că e un vis.
Dar atunci cînd m-ai sunat
Totul parcă sa realizat.


Vorbim atît de simplu amîndoi
Şi asta-mi place
Nu aş vrea să dau timpul înapoi
Nu mai am la ce mă întoarce.

Să fie aşa cum este doresc 
Să simt cu adevărat că TRĂIESC! 

 

More ...

Şalul

O haină veche și uzată cât vârsta mea
Îmbrac în grabă
Și peste toate un șal
De mine croșetat cândva
Cu multe noduri strâns legate.
În oglindă să privesc
Nu-i timp, nici vrere nu-i
Sunt riduri pe tâmplă ,
Ascunse sub bor de pălărie largă
Iar buzele îmi sunt nerujate.
Așa cum sunt, sunt o clipă de infinit
O solitară printre mulțime
Și am să plec să caut fericirea
Sau un derdeluș
Pe care alunecă amintirea.

……………………………………………………

Nemulțumit de mine
Și de ținuta mea, cățelul
Companionul zglobiu și  credincios
Mușcă lesa și nu vrea să mi-o dea,
Nu vrea nici să mă-nsoțească..

……………………………………….

Eu singură m-am regăsit
Printre  copii îmbujorați
Din caruselul cu becuri  colorate
Timpul înghețat îmi curge prin vine
Zilele mi le transform în ani
Sub șuvoiul  nopții vârsta se  ascunde.
Zâmbesc și îmi zâmbește
Un copil prin ani fugar
Iar clipa din infinitul din mine
De coaja unui copac se lipește.
Cățelul, șalul mi-l trage
Se joacă zglobiu, credincios
În timp ce amintirea îmi vorbește.

More ...

Rana

Golgota, tabloul poveștilor sângeroase...
Nu mai au vreun nume acum, cale să spună...
Clopotele bat în biserici. Se mai adună
Care mai de care afonii să pupe oase,
Rămășițe, ciolan îmbâlsămat pentru mase.
 
Marea, în clocot, îmbrăcată este în spumă
Pentru sărbătoare, în săruri cu chip de brumă.
Oamenii... cu capul lor dus tot pe lună, în case...
Nimic din ce a fost însemnătate mai are,
Zace crucea aurită la gât de ageamiu,
 
Cu amintirea Sa pe veci pierdută în zare...
Isus, Mesia lor, încă mai doarme în sicriu...
Capul la icoana Ta îmi stă, Mântuitoare!...
Rănile-Ți, adânci... Lacrimile, tot mai amare...
More ...

Christos a înviat !

L-am văzut în firul ierbii,

În flori de măr,de cais și în magnolii,

L-am văzut în zborul lin de vrăbii

Și în trilul duios al privighetorii.

 

L-am văzut în adieri blânde de vânt,

În dimineți și-n boabele de rouă,

În grânele ieșite din pământ

Și-n raza de soare ce trece prin ziuă.

 

L-am văzut pe Isus în zâmbet de copil

Și-n bucuria pură din ochii lui,

L-am văzut în culoarea unui flutur fragil

Și în căușuri de inimi în trăirea viului.

 

L-am văzut pe Isus în toată splendoarea,

Stropea pământul cu iubire,

Cu dragoste mângâia toată suflarea

Îmbrăcând-o în strălucire.

More ...