Author Xandra

Total 0 creations
Registered on 22 апреля 2024
Random creations :)
Mor,fiindcă te iubesc
Privesc la malul unui râu
Și brusc te văd pe tine
Observ că apa-i pân' la brâu
Şi ceva în cap îmi vine.
Mi-aduc aminte în trecut
Când încă ne iubeam
C-aici mereu am petrecut
Și-aici mereu zâmbeam.
Curând nu voi mai fi
Voi pune capăt sorții
Cât pot mă voi jertfi
Și voi ține pactul morții.
Scăpa - ne doamne de rău
Nu-mi place ce este rău,
Nu e de la Dumnezeu.
De domnul ne-am depărtat ,
Când de el noi am uitat...
Ne amintim de Dumnezeu,
La boală și când e greu..
Iar din bunătatea lui,
Fiindcă suntem fii lui ..
Ne iartă neîncetat,
E un tată adevărat.
Iar prin rugăciunea mea,
Domnul îmi poartă grija.
Darul lui nencetat,
Sfințește cu adevărat .
Ne scapă mereu de rău..
Bun e bunul Dumnezeu.
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Sub o salcie
Când oi muri
Sub o salcie mormântul să-mi fi
Corpul nu-mi va putrezi
Căci ea mă va păzi.
Dar să nu uitați
Când pe mine,
O să mă vizitați
Și pe salcie, să o udați.
Rămas bun
Ramai cu bine iubirea mea
A venit acel moment preconizat
Atat de grea e despărțirea
E timpul sa accept ca s-a terminat.
Mergem fizic separat mai departe
Dar impreuna în sufletul meu
Amintirile rămân totuși deoparte
Le voi păstra în gând mereu.
Ii mulțumesc divinității pentru tot
Ce sansa am avut sa te cunosc
Dar sa ma rup ușor nu pot
Îmi ești la fel de draga, recunosc.
Mi-ai schimbat felul în care percep
Lucruri, oameni și gândirea
Un nou capitol sunt nevoit sa încep
Preferam sa continue între noi povestirea.
M-as bucura sa rămână totuși esența
De când ne-am îndrăgostit
Și sa ne păstrăm consistența
A doi oameni care cândva s-au iubit.
Visam la copii frumoși ca tine
Sa avem o familie armonioasa
Sa mergi în vacanțe cu mine
Sa te admir zilnic cat esti de gratioasa.
Iti doresc sincer sa-ti îndeplinești
Acest vis legat de familie
Cu cine vei simți sa construiești
Și a ta viata sa devina poezie.
Iartă-mă pentru tot ce nu am facut bine
M-am zbătut din toate puterile
Sa meargă lucrurile cu tine
Dar astea au fost împrejurările.
Te rog sa păstrezi vii aspectele pozitive
De cum la start ne-am perceput
Sa ne amintim sentimentele respective
Ce ne-au legat la început .
Oricât de greu ar fi acum
Inima mea îmi zâmbește
Și-ți apreciez deschiderea pentru acest drum
Dintre noi, chiar dacă nu mai strălucește.
Sa ții capul sus mereu
Sa realizezi cat esti de deosebita
Și crede-ma ca nu e un ieftin clișeu
Dar chiar ai fost de mine atat de mult iubita .
În încheiere din nou iti multumesc
Pentru tot ce ai făcut pentru mine
Sunt mândru pentru ce am putut sa iubesc
Dar stii bine ce dor îmi va fi de tine.
Rămas bun iubirea mea!
“mai mult decât”
Eu nu-mi sunt carapacea,
Nu-mi sunt cuvertura
Care poartă uzura,
Care nu-mi dă pacea
De a avea liniște.
De a-mi lăsa gândurile să se miște.
Sunt mai mult decât aspectul
Care nu și are efectul,
Decât defectul
Care nu-mi aduce respectul,
Decât imperfectul
Față de care-i invizibil intelectul.
Apar ca fiind un obiect,
Niciodată perfect,
Mereu un poem incomplet
Scris de un defect poet.
Aș vrea să mi se cunoască inteligența,
Să-mi fie vizibilă divergența.
de Beatrice Lotreanu
Mor,fiindcă te iubesc
Privesc la malul unui râu
Și brusc te văd pe tine
Observ că apa-i pân' la brâu
Şi ceva în cap îmi vine.
Mi-aduc aminte în trecut
Când încă ne iubeam
C-aici mereu am petrecut
Și-aici mereu zâmbeam.
Curând nu voi mai fi
Voi pune capăt sorții
Cât pot mă voi jertfi
Și voi ține pactul morții.
Scăpa - ne doamne de rău
Nu-mi place ce este rău,
Nu e de la Dumnezeu.
De domnul ne-am depărtat ,
Când de el noi am uitat...
Ne amintim de Dumnezeu,
La boală și când e greu..
Iar din bunătatea lui,
Fiindcă suntem fii lui ..
Ne iartă neîncetat,
E un tată adevărat.
Iar prin rugăciunea mea,
Domnul îmi poartă grija.
Darul lui nencetat,
Sfințește cu adevărat .
Ne scapă mereu de rău..
Bun e bunul Dumnezeu.
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Sub o salcie
Când oi muri
Sub o salcie mormântul să-mi fi
Corpul nu-mi va putrezi
Căci ea mă va păzi.
Dar să nu uitați
Când pe mine,
O să mă vizitați
Și pe salcie, să o udați.
Rămas bun
Ramai cu bine iubirea mea
A venit acel moment preconizat
Atat de grea e despărțirea
E timpul sa accept ca s-a terminat.
Mergem fizic separat mai departe
Dar impreuna în sufletul meu
Amintirile rămân totuși deoparte
Le voi păstra în gând mereu.
Ii mulțumesc divinității pentru tot
Ce sansa am avut sa te cunosc
Dar sa ma rup ușor nu pot
Îmi ești la fel de draga, recunosc.
Mi-ai schimbat felul în care percep
Lucruri, oameni și gândirea
Un nou capitol sunt nevoit sa încep
Preferam sa continue între noi povestirea.
M-as bucura sa rămână totuși esența
De când ne-am îndrăgostit
Și sa ne păstrăm consistența
A doi oameni care cândva s-au iubit.
Visam la copii frumoși ca tine
Sa avem o familie armonioasa
Sa mergi în vacanțe cu mine
Sa te admir zilnic cat esti de gratioasa.
Iti doresc sincer sa-ti îndeplinești
Acest vis legat de familie
Cu cine vei simți sa construiești
Și a ta viata sa devina poezie.
Iartă-mă pentru tot ce nu am facut bine
M-am zbătut din toate puterile
Sa meargă lucrurile cu tine
Dar astea au fost împrejurările.
Te rog sa păstrezi vii aspectele pozitive
De cum la start ne-am perceput
Sa ne amintim sentimentele respective
Ce ne-au legat la început .
Oricât de greu ar fi acum
Inima mea îmi zâmbește
Și-ți apreciez deschiderea pentru acest drum
Dintre noi, chiar dacă nu mai strălucește.
Sa ții capul sus mereu
Sa realizezi cat esti de deosebita
Și crede-ma ca nu e un ieftin clișeu
Dar chiar ai fost de mine atat de mult iubita .
În încheiere din nou iti multumesc
Pentru tot ce ai făcut pentru mine
Sunt mândru pentru ce am putut sa iubesc
Dar stii bine ce dor îmi va fi de tine.
Rămas bun iubirea mea!
“mai mult decât”
Eu nu-mi sunt carapacea,
Nu-mi sunt cuvertura
Care poartă uzura,
Care nu-mi dă pacea
De a avea liniște.
De a-mi lăsa gândurile să se miște.
Sunt mai mult decât aspectul
Care nu și are efectul,
Decât defectul
Care nu-mi aduce respectul,
Decât imperfectul
Față de care-i invizibil intelectul.
Apar ca fiind un obiect,
Niciodată perfect,
Mereu un poem incomplet
Scris de un defect poet.
Aș vrea să mi se cunoască inteligența,
Să-mi fie vizibilă divergența.
de Beatrice Lotreanu