Singur...
Zorii-mi intră prin perdea,
Mii de sulițe cerești,
Singur stau și beau cafea,
Dar pe masă-s două cești.
Două scaune-s în casă,
Și de asemeni două linguri,
Câte una stă la masă,
Viața oamenilor singuri.
Vântul suflă pe afară,
Singur bântuie prin lume,
Parcă-i viața mea amară,
Ce nu am cui a o spune.
Iar clepsidra molcom curge,
Gongul sună peste ringuri,
Timpu-ncet, încet parcurge,
Lumea oamenilor singuri.
Parcă aud că-n ușă-mi bate,
Îi simt pașii pe podea...
-Tot tu ești singurătate?
Pleacă, du-te, nu mai sta!
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 15 октября
Added in favorites: 1
Views: 156
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mamaie
Poem: Dragostea
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Pustiu
Poem: Deja vu
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Disoluție
Poem: Pastila mea de dor
poezii.online sustine initiativa #stauacasa