Dorinţă
Dezbracă Doamne pielea de pe mine,
Și lasă-mă doar carne vie,
Îmi este greu ca să mai fiu ca Tine,
Spășit, umil și fără de mânie.
Dezînflorește-mi crinii din obraz,
Și lasă-mă în firea mea de om,
Nu pot zâmbi când mi-e necaz,
Și nici să cânt când trebuie să dorm.
Neluminează Doamne, ochii mei,
Că n-am să pot privi doar către cer,
Când peste tot surâd viclean femei,
Iar eu sunt june și mereu stingher.
Dezrădăcinează-mi limba vinovată,
Când scuip venin în loc de miere,
Iar râsul fă-mi-l de primată,
Şi apoi aruncă-mă peste tăcere.
Neînsuflețește-mi lacrima din sânge,
Să-mi bată în tâmple dimineața,
Şi ia-mi odihna care mă deplânge,
Şi rupe Doamne odată-n mine viața.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 6 февраля 2024
Added in favorites: 1
Views: 534
Poems in the same category
Fără poezie
Am renunțat demult la a mai scrie,
Și-am pus condeiul la păstrare,
Dar simt mereu că fără poezie,
Bolesc agonic fără vindecare.
Și zac ca-ntr-un spital de boli mintale,
Dar hotărât să nu mai scriu nimic,
Și orice vers ce îmi mai dă târcoale,
De el, de-îndată mă dezic.
Mă uit la cartea de pe masă,
Şi-o simt că vine peste mine,
Cuvintele din ea mă apasă,
Și fără poezie nu mi-e bine.
O muză îmi stă mereu la căpătâi,
Și-mi seacă setea de a scrie,
Că astăzi nu mai trebuie nimănui,
Eterna și frumoasa poezie.
Vă anunț acum premeditat,
Că veți citi doar coduri digitale,
Căci ce s-a scris s-a defăimat,
Și interzis în cărțile școlare.
A dispărut cuvântul cititori,
În lumea ce trăiește în confuzii,
Și-a apărut spital de scriitori,
Unde găsim poeții în perfuzii.
,,Nu te enerva" în olandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Slechts een woord
Willekeurig gezegd
Meedogenloos
Het slaat me neer.
het hart gelooft
Het denken meet het,
De stilte is verdwenen
Voor altijd.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, lach en luister naar mijn advies.
Slechts een woord
Het brengt mij zware gedachten
En alleen met hen
Het omringt mij.
Het is jaloezie
Het komt als een last
En een onbeschrijfelijke nachtmerrie
De nacht in de droom daalt neer.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, glimlach en luister naar het advies.
En je zult het weten
Om u te vertellen
Hoe dan ook,
iedereen die
Wordt niet boos!
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Wordt niet boos!
Visam sa ne indragostim..
Prin viata fiind inca copii
In suflet,chip si constiinta,
Indragim persoane fara a noastra vointa,
Persoane care ne aduc bucurii,
Fermecati de zimbete zglobii
Si sincere priviri de fetite...
Ne indragostim...
Cind ajungi sa cresti mai mare,
La fel naivi in sinceritate-
Suflet deschis persoanelor toate
Cu priviri fermecatoare,
Suflete scaldate'n soare
Si zimbete de copil alintate.
Ne indragostim...
Si doar maturi ajunsi in viata,
Visam sa indragim pe cineva,
Copilareste ca acum cindva
Cu acelasi zimbet de copil pe fata,
Deschise suflete ce'agata
Dintr'o privire inima...
Visam sa ne indragostim...
Nostalgie
Nu e de parcă sunt eu prea în vârstă
Ca să pot zice că am avut o viață lungă
Plină de memorie și amintiri în vânt
Care oferă un învățământ
Dar totuși simt mărinimia
Chiar și când era epidemia
Ai unei simple vieții de copilaș
Care s-a pierdut printre trufași
Ca o fanfară de primăvară
A fost viața mea de odinioară
Cu un tovarăș de armată
Pe care nu o să îl uit niciodată
O explozie în fiecare dimineață
Plină de bucurie și nebuneală
O prietenie care va dura o viață
Și cu care aș confrunta și o armată
De vremuri apuse îmi amintesc
Pentru că despre asta eu vorbesc
Când cu el mă întâlnesc
Și simt din nou cum era să trăiesc
Îmi amintesc și de iubirea pe care încă o mai trăiesc
Și care indiferent de orice eveniment eu nu pot să o părăsesc
Ca un călător eu continui pe acest drum
În timp ce continui cu inima să te urmez acum
Școala pentru mine mereu s-a simțit ca o durere
Dar acum că am ocazia să uit în timp printre perdele
Înțeleg acum cu o mai bună percepere
Că a fost locul cu cele mai frumoase momente
Dar nu ar trebui să termin pe o notă cu durere
Nu îmi place să provoc neplăcere
Așa că vă voi mai spune
Că mereu poți face noi momente
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Fără poezie
Am renunțat demult la a mai scrie,
Și-am pus condeiul la păstrare,
Dar simt mereu că fără poezie,
Bolesc agonic fără vindecare.
Și zac ca-ntr-un spital de boli mintale,
Dar hotărât să nu mai scriu nimic,
Și orice vers ce îmi mai dă târcoale,
De el, de-îndată mă dezic.
Mă uit la cartea de pe masă,
Şi-o simt că vine peste mine,
Cuvintele din ea mă apasă,
Și fără poezie nu mi-e bine.
O muză îmi stă mereu la căpătâi,
Și-mi seacă setea de a scrie,
Că astăzi nu mai trebuie nimănui,
Eterna și frumoasa poezie.
Vă anunț acum premeditat,
Că veți citi doar coduri digitale,
Căci ce s-a scris s-a defăimat,
Și interzis în cărțile școlare.
A dispărut cuvântul cititori,
În lumea ce trăiește în confuzii,
Și-a apărut spital de scriitori,
Unde găsim poeții în perfuzii.
,,Nu te enerva" în olandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Slechts een woord
Willekeurig gezegd
Meedogenloos
Het slaat me neer.
het hart gelooft
Het denken meet het,
De stilte is verdwenen
Voor altijd.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, lach en luister naar mijn advies.
Slechts een woord
Het brengt mij zware gedachten
En alleen met hen
Het omringt mij.
Het is jaloezie
Het komt als een last
En een onbeschrijfelijke nachtmerrie
De nacht in de droom daalt neer.
Helaas is dat mijn aard,
Maar altijd in mijn gedachten zeg ik dit:
"Wordt niet boos!"
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Misschien word je wel eens onbedoeld geraakt
In één woord: het is niet gepast.
word niet boos, word niet boos
Kom op, glimlach en luister naar het advies.
En je zult het weten
Om u te vertellen
Hoe dan ook,
iedereen die
Wordt niet boos!
word niet boos, word niet boos
Woorden kunnen bedriegen.
word niet boos, word niet boos
Dat geen enkele woede goed is.
Wordt niet boos!
Visam sa ne indragostim..
Prin viata fiind inca copii
In suflet,chip si constiinta,
Indragim persoane fara a noastra vointa,
Persoane care ne aduc bucurii,
Fermecati de zimbete zglobii
Si sincere priviri de fetite...
Ne indragostim...
Cind ajungi sa cresti mai mare,
La fel naivi in sinceritate-
Suflet deschis persoanelor toate
Cu priviri fermecatoare,
Suflete scaldate'n soare
Si zimbete de copil alintate.
Ne indragostim...
Si doar maturi ajunsi in viata,
Visam sa indragim pe cineva,
Copilareste ca acum cindva
Cu acelasi zimbet de copil pe fata,
Deschise suflete ce'agata
Dintr'o privire inima...
Visam sa ne indragostim...
Nostalgie
Nu e de parcă sunt eu prea în vârstă
Ca să pot zice că am avut o viață lungă
Plină de memorie și amintiri în vânt
Care oferă un învățământ
Dar totuși simt mărinimia
Chiar și când era epidemia
Ai unei simple vieții de copilaș
Care s-a pierdut printre trufași
Ca o fanfară de primăvară
A fost viața mea de odinioară
Cu un tovarăș de armată
Pe care nu o să îl uit niciodată
O explozie în fiecare dimineață
Plină de bucurie și nebuneală
O prietenie care va dura o viață
Și cu care aș confrunta și o armată
De vremuri apuse îmi amintesc
Pentru că despre asta eu vorbesc
Când cu el mă întâlnesc
Și simt din nou cum era să trăiesc
Îmi amintesc și de iubirea pe care încă o mai trăiesc
Și care indiferent de orice eveniment eu nu pot să o părăsesc
Ca un călător eu continui pe acest drum
În timp ce continui cu inima să te urmez acum
Școala pentru mine mereu s-a simțit ca o durere
Dar acum că am ocazia să uit în timp printre perdele
Înțeleg acum cu o mai bună percepere
Că a fost locul cu cele mai frumoase momente
Dar nu ar trebui să termin pe o notă cu durere
Nu îmi place să provoc neplăcere
Așa că vă voi mai spune
Că mereu poți face noi momente
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Prima poezie
Și iarăși mă întorc la prima mea poezie,
pe care o citesc de mii de ori,
că-mi place,e frumoasă,
bine scrisă, găsesc un alt sens,o nouă temă,
citind-o din nou și iarăși.
Mintea, gândul și cuvintele,
îmi erau altele, pentru că totuși prima poezie.
acum,singur că s-a schimbat ceva în poeziile mele,
au devenit mai altele, le compun puțin în alt mod.
dar totuși,din cele preferate îmi rămâne,
prima mea poezie.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 18.10.2024
Other poems by the author
Foamea
Mă zgârâie unghia în gât,
Calul mă paşte în iesle,
Mama îmi vorbeşte urât,
Tata mă-njură prosteşte.
Piticii pe creier dansează,
Morcovul simt până-n rect,
Papa predici falsează,
Subiectul sărăciei e abject.
Musca mă bâzâie în gură,
Caută haleala de ieri,
Pe pâine ung iarăşi untură,
Mă lăfăi ca marii boieri.
M-ai toarnă o bere hangiu,
Măcar să umplu un maţ,
Sătul pentru azi să mă ştiu,
Căci mi-e greaţă de atâta cârnaţ.
La tomberon e mare bătaie,
Azi s-a aruncat cu potol,
La o parte de aicea tataie,
Căci sună stomacul a gol.
Nici mâini de stăpân nu mai am,
Să le muşc turbat şi smerit,
Peste lume jugul înham,
Stăpânul mi-a murit subnutrit.
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Spre casă...
Sătul de aceste locuri noi,
Pornit-am iarăși către casă,
Și am pe tălpi numai noroi,
Iar ploaia strașnic e de deasă.
Mi-e pasul scurt și anevoie,
Cu greu genunchiul îl îndoi,
Și plouă ca în zilele lui Noe,
Și simt că mersul mi-e-napoi.
M-așez pe-o stâncă colțuroasă,
Ce o zărisem jos în vale,
Dar haina udă mă apasă,
Și simt că-s îmbrăcat în zale.
Eterna ploaie calea mi-o încarcă,
Și înot în mers, și merg înot,
Mai bine mi-aș clădi o arcă,
Căci drumu-i greu, și nu mai pot.
Nu am vreun semn și nici o veste,
Nici porumbel, nici ramur de măslin,
Și până-acasă mult mai este,
Și-aș da un cal, pe un delfin.
De ce mă pedepsești slăvite Domn?
Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,
Sunt doar un biet fecior de om,
Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.
Epigrame XIII
Unui agronom
A zis c-a dat lovitura,
Şi-a luat ogor bonom,
Dar nu i-a ieşit cultura:
Căci, gras pământ, slab agronom.
Unui amic - face 50 ani
Să fii amice prea slăvit,
Şi să trăieşti întru mulţi ani,
Căci ani 50 ani împlinit,
Dar jumătate i-ai cam risipit.
Unui amic - face 50 ani
Din roza vieţii s-a dus înc-o petală,
Ai dus o viaţă pe a locuri grea,
Vreo zece – doişpe ani la şcoală,
Iar restul pe la birt şi cafenea.
Unui confrate
La dânsul tot privesc mereu,
Şi meditez adeseori,
Pleşuv şi el, pleşuv şi eu,
Dar numai el cu capu-n nori.
Compasiune
Am vrut compasiune să-i arăt,
Şi să mă pun în pielea ei un pic,
Dar m-am dat iute îndărăt,
Căci n-are piele, ci şoric.
Unei amice
Vrând să mă-mpac cu-a mea amică,
A zis că da, dar să îi vând un pont,
Că nimenea nu vrea să-i zică,
Ce sumă mi-a rămas în cont.
Unei soaţe
I-a zis soţului de la Paris:
- Să-mi trimiţi “mesaj” garson,
Nu prin poştă sau în scris,
Ci prin Western Union.
Unuia - după cura de slăbire
A reuşit perfect s-ascundă,
Formele şi burta mai rotundă,
Dar totuşi, ceva i-a scăpat,
Fiindcă capul i-a rămas pătrat.
Unui alpinist
Alpinist vechi, de succes,
A avut femei o hoardă,
Profesional soţia şi-a ales,
Pe cea mai tare coardă.
Şcoala on-line
I-o problemă serioasă,
Să predai on-line la sat,
C-absolventul o să iasă,
Cu bug-uri şi virusat.
Şcoala on-line
S-a decis precum se ştie,
On-line studiu-n pandemie,
Dar presimt mare urgie,
Carte…Google o să ştie.
Şcoala on-line
Pe vremea mea era o vorbă bună
Ai pus cartea pe oala cu smântână,
Azi, se zice cam aşa…
Ai pus mouse-ul lângă cafea.
Şcoala on-line
Când mă scotea profu la tablă,
Mă trecea prin corp rece fior,
Azi, on-line, n-am nici o treabă,
Râd de el, la monitor.
Şcoala on-line
Ministrul Educaţiei a declarat,
Şcoala on-line are succes,
Dar pe la sat s-a constatat,
Curent nu e, şi nici wireless.
Ecumenism
Alături de eretici Papa se închină,
Şi osanale aduc lui anticrist,
Trăgând peste credinţă o cortină,
Pe care o numesc Ecumenism.
Unor invidioşi
Banul meu muncit cu greu,
E râvnit măi oameni buni,
Doar de acei, ce mai mereu,
Au tăiat frunză la câini…
Doină - după tăierile de păduri
“Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului,”
Azi te jelui la ghiveci,
Codrul e la austrieci.
Excursie
A plănuit să meargă la Cazane,
Dar Dunărea fiind învolburată,
S-a întors al meu amic chefliu,
Tot la cazane, dar cele cu rachiu.
Minune
Un secret i-a împărtășit
Lângă soba de granit,
Și-apoi a rămas uimit,
Că gura sobei a vorbit.
Unei accidentate
a rămas fără dantură în urma accidentului de maşină
La zâna măseluţă te-ai rugat,
Să-ţi pună dinţi de divă de showbiz,
Dorinţa ea ţi-a ascultat,
Şi ţi i-a pus, pe bord şi pe parbriz.
Unei accidentate
Singurătate ai vrut neapărat,
Şi îl priveai pe soţ cu ură,
El brusc pedala a apăsat,
Şi singură ai rămas… în gură.
Oare unde...?
Oare unde mai esti?
Oare unde te-ai dus?
De te-aș ști undeva,
Ți-aș fi zori și apus.
Oare unde-ai plecat?
Oare ce ai simțit?
În ce tărâm fermecat,
Să te caut smintit?
În ce doruri trăiești,
În ce suspin lăcrimezi,
Oare unde mai ești,
Și de ce nu mă vezi?
Oare te voi găsi,
Sub un cer neumblat?
Oare cum e o zi,
Fără chin și oftat?
Oare unde te-ai dus?
Urma nu-ți văd,
Ochiul meu a apus,
Și în mine-i prăpăd.
Oare unde-ai ajuns?
Pe ce drum te-ai pierdut?
Nicăieri nu-i răspuns,
Doar urme de lut...
Amintire
E multă vreme de atunci,
Când alergam pe lunci,
Eram iad, tu erai rai,
Din piei de șarpe mă strigai,
Vânam săruturi între sâni,
Veninul îți curgea pe mâini,
Veneam foc și plecam scrum,
Iar pielea-ți mirosea a fum,
Și zilnic tot mușcam din măr,
Și-apoi râdeam de adevăr,
Azi ne târâm pe lunci târziu,
Iar pielea ne miroase a sicriu.
Foamea
Mă zgârâie unghia în gât,
Calul mă paşte în iesle,
Mama îmi vorbeşte urât,
Tata mă-njură prosteşte.
Piticii pe creier dansează,
Morcovul simt până-n rect,
Papa predici falsează,
Subiectul sărăciei e abject.
Musca mă bâzâie în gură,
Caută haleala de ieri,
Pe pâine ung iarăşi untură,
Mă lăfăi ca marii boieri.
M-ai toarnă o bere hangiu,
Măcar să umplu un maţ,
Sătul pentru azi să mă ştiu,
Căci mi-e greaţă de atâta cârnaţ.
La tomberon e mare bătaie,
Azi s-a aruncat cu potol,
La o parte de aicea tataie,
Căci sună stomacul a gol.
Nici mâini de stăpân nu mai am,
Să le muşc turbat şi smerit,
Peste lume jugul înham,
Stăpânul mi-a murit subnutrit.
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Spre casă...
Sătul de aceste locuri noi,
Pornit-am iarăși către casă,
Și am pe tălpi numai noroi,
Iar ploaia strașnic e de deasă.
Mi-e pasul scurt și anevoie,
Cu greu genunchiul îl îndoi,
Și plouă ca în zilele lui Noe,
Și simt că mersul mi-e-napoi.
M-așez pe-o stâncă colțuroasă,
Ce o zărisem jos în vale,
Dar haina udă mă apasă,
Și simt că-s îmbrăcat în zale.
Eterna ploaie calea mi-o încarcă,
Și înot în mers, și merg înot,
Mai bine mi-aș clădi o arcă,
Căci drumu-i greu, și nu mai pot.
Nu am vreun semn și nici o veste,
Nici porumbel, nici ramur de măslin,
Și până-acasă mult mai este,
Și-aș da un cal, pe un delfin.
De ce mă pedepsești slăvite Domn?
Căci nu sunt Nefilim ori altă rasă,
Sunt doar un biet fecior de om,
Ce vrea s-ajungă azi la el acasă.
Epigrame XIII
Unui agronom
A zis c-a dat lovitura,
Şi-a luat ogor bonom,
Dar nu i-a ieşit cultura:
Căci, gras pământ, slab agronom.
Unui amic - face 50 ani
Să fii amice prea slăvit,
Şi să trăieşti întru mulţi ani,
Căci ani 50 ani împlinit,
Dar jumătate i-ai cam risipit.
Unui amic - face 50 ani
Din roza vieţii s-a dus înc-o petală,
Ai dus o viaţă pe a locuri grea,
Vreo zece – doişpe ani la şcoală,
Iar restul pe la birt şi cafenea.
Unui confrate
La dânsul tot privesc mereu,
Şi meditez adeseori,
Pleşuv şi el, pleşuv şi eu,
Dar numai el cu capu-n nori.
Compasiune
Am vrut compasiune să-i arăt,
Şi să mă pun în pielea ei un pic,
Dar m-am dat iute îndărăt,
Căci n-are piele, ci şoric.
Unei amice
Vrând să mă-mpac cu-a mea amică,
A zis că da, dar să îi vând un pont,
Că nimenea nu vrea să-i zică,
Ce sumă mi-a rămas în cont.
Unei soaţe
I-a zis soţului de la Paris:
- Să-mi trimiţi “mesaj” garson,
Nu prin poştă sau în scris,
Ci prin Western Union.
Unuia - după cura de slăbire
A reuşit perfect s-ascundă,
Formele şi burta mai rotundă,
Dar totuşi, ceva i-a scăpat,
Fiindcă capul i-a rămas pătrat.
Unui alpinist
Alpinist vechi, de succes,
A avut femei o hoardă,
Profesional soţia şi-a ales,
Pe cea mai tare coardă.
Şcoala on-line
I-o problemă serioasă,
Să predai on-line la sat,
C-absolventul o să iasă,
Cu bug-uri şi virusat.
Şcoala on-line
S-a decis precum se ştie,
On-line studiu-n pandemie,
Dar presimt mare urgie,
Carte…Google o să ştie.
Şcoala on-line
Pe vremea mea era o vorbă bună
Ai pus cartea pe oala cu smântână,
Azi, se zice cam aşa…
Ai pus mouse-ul lângă cafea.
Şcoala on-line
Când mă scotea profu la tablă,
Mă trecea prin corp rece fior,
Azi, on-line, n-am nici o treabă,
Râd de el, la monitor.
Şcoala on-line
Ministrul Educaţiei a declarat,
Şcoala on-line are succes,
Dar pe la sat s-a constatat,
Curent nu e, şi nici wireless.
Ecumenism
Alături de eretici Papa se închină,
Şi osanale aduc lui anticrist,
Trăgând peste credinţă o cortină,
Pe care o numesc Ecumenism.
Unor invidioşi
Banul meu muncit cu greu,
E râvnit măi oameni buni,
Doar de acei, ce mai mereu,
Au tăiat frunză la câini…
Doină - după tăierile de păduri
“Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului,”
Azi te jelui la ghiveci,
Codrul e la austrieci.
Excursie
A plănuit să meargă la Cazane,
Dar Dunărea fiind învolburată,
S-a întors al meu amic chefliu,
Tot la cazane, dar cele cu rachiu.
Minune
Un secret i-a împărtășit
Lângă soba de granit,
Și-apoi a rămas uimit,
Că gura sobei a vorbit.
Unei accidentate
a rămas fără dantură în urma accidentului de maşină
La zâna măseluţă te-ai rugat,
Să-ţi pună dinţi de divă de showbiz,
Dorinţa ea ţi-a ascultat,
Şi ţi i-a pus, pe bord şi pe parbriz.
Unei accidentate
Singurătate ai vrut neapărat,
Şi îl priveai pe soţ cu ură,
El brusc pedala a apăsat,
Şi singură ai rămas… în gură.
Oare unde...?
Oare unde mai esti?
Oare unde te-ai dus?
De te-aș ști undeva,
Ți-aș fi zori și apus.
Oare unde-ai plecat?
Oare ce ai simțit?
În ce tărâm fermecat,
Să te caut smintit?
În ce doruri trăiești,
În ce suspin lăcrimezi,
Oare unde mai ești,
Și de ce nu mă vezi?
Oare te voi găsi,
Sub un cer neumblat?
Oare cum e o zi,
Fără chin și oftat?
Oare unde te-ai dus?
Urma nu-ți văd,
Ochiul meu a apus,
Și în mine-i prăpăd.
Oare unde-ai ajuns?
Pe ce drum te-ai pierdut?
Nicăieri nu-i răspuns,
Doar urme de lut...
Amintire
E multă vreme de atunci,
Când alergam pe lunci,
Eram iad, tu erai rai,
Din piei de șarpe mă strigai,
Vânam săruturi între sâni,
Veninul îți curgea pe mâini,
Veneam foc și plecam scrum,
Iar pielea-ți mirosea a fum,
Și zilnic tot mușcam din măr,
Și-apoi râdeam de adevăr,
Azi ne târâm pe lunci târziu,
Iar pielea ne miroase a sicriu.