Elementum

Un an cu căldură mare,

A incendiat hotare .

Pământul este crapat.

Lacuri întregi,au secat.

Ducem chiar o lipsă mare,

De apă la animale.

Fântânele au secat,

Și pe noi ne-a afectat.

Fructele, puține ele,

N-au nici o vlagă în ele.

Nici legumele se pare,

N-au avut nici o scăpare.

Stau și mă întreb mereu,

Aceste vremuri stricate,

Ori fi de la Dumnezeu..?

Suntem vinovați se pare..?

Știe numai Dumnezeu .

Aveam libertate multă,

De rău ne-am apropiat,

Răul, rău ne aduce nouă,

Căci asta am semănat.

Nici nu mă mir foarte tare !?

Căci uitând de Dumnezeu 

Am primit o palmă care...

Să ne îndreptăm,   zic eu .

Doamne îți cerem iertare,

Tu ești bun și iubitor,

Tu le poți face pe toate,

Vino doamne-n ajutor.

Când un fiu vine la tine ,

Și fiu-i rătăcitor...

Bucuria este mare,

S-a întors la al său pastor.

Domnul când este cu mine,

Nu port frică de ceva...

El mă apără firește..

Cu puterea sfântă a sa.

La pas prin centrul orașului,

Simți parcă bucuria urmașului,

Ce privirea și-o va delecta cu aceste superbe blocuri

De diferite, forme, lățimi și lungimi, adevărate jocuri,

Roade ale imaginației constructorilor,

Înfrumusețate de arta stradală a adolescenților,

Locuințe cu acoperișuri în mai multe ape,

Nu greșesc să spun sculptate,

Ca de razele soarelui să nu scape

Niciun unghi al apartamentelor de prea multă vegetație astupate,

Altele au pereții transparenți

Prin care putem vedea orice și poșete, nu doar genți,

Mai au și piscine,

La care se adună o mulțime

De vecini și prieteni,

Oameni sprinteni,

Ce mai joacă și un meci de volei,

Chiar și când la ultimele etaje este polei.

De pe balustradă

Avem vedere și la stradă,

Observăm alte clădiri, care din rațiuni mai puțin practice,

Par oricum, numai nu antice,

Au forme de delfini sau parcări supraetajate,

Foarte variate, de dorința constructorilor dirijate,

Altele au bucăți decupate din pereți, întocmai ca brânza șvaițer,

Design interesant, aș îndrăzni să consider.

nu inteleg cum plm pot sa scriu aici si am idei dar cand sa citesc textele de la examen sunt un handicapat analfabet.

Nu conteaza cati ani trec
Caci nimic nu va schimba,
Gandul ca vreau sa-mi petrec
Toata viata-n preajma ta!

Vreau s-ascult mereu
Ale tale vechi povesti,
Si ma rog la Dumnezeu
Sa vad vesnic ca zambesti.

Nu exista atatea stele
In nopti, pe cer ce stralucesc,
Ca sa pot scrie cu ele:
La multi ani si Te iubesc.

Cuvântul cel viu nu se naște din rimă,

Ci-n umbrele unde durerile cresc,

El poartă pe frunte cununa divină,

Și-n spate un clopot cu sunet ceresc.

Nu vrei să-l atingi, căci te arde în piept,

Dar strigă în tine ca-ntr-un pustiu,

E versul nespus, e dorul nedrept,

E clipa ce n-a fost și totuși o știu.

Și-apoi, dacă moartea s-ar face cuvânt,

Și viața o rugă sub cerul tăcut,

Eu tot aș cânta până intru-n pământ,

Vrăjit de întâiul și eternul sărut.

Întrebați de izvoare ce n-au adăpat,

De pășuni ce n-au văzut iarba crescând,

Și scrieți cu sângele care-a lăsat,

Pe sufletul gol, un cuvânt tremurând.

Căci versul nu curge din ochiul uscat,

Ci dintr-o rană ce-n taină s-a -nchis,

Din tremurul tainic al gândului dat,

Prin mâna ce curge încet peste scris.

arhetipul mielului - să ne hrănim

cu un

neinițiat!

cel ce își strigă răzbunarea pe la colțuri

de lume!

- ah! injustiție, boală

a sudului -

straniu blestem!

(copil al odihnei barbare)

galben dezrădăcinat. -

*

nisip. îmbătrânire. perpendiculară pe existență

*

zbor -

veghe a bolilor, noapte

de noapte.

poate-mi pun o pană,

două,

din pasărea speranței!

va veni vremea

când prietena mea, piatra,

va cânta poema adevărului.

voi fi eu acolo?

*

(când dumnezeul din noi dă mâna cu cel din

afara noastră, omul înfierat - îndulcit naște ființa supremă;)

*

ah, poți tu mai mult? știi tu mai mult?!

Ceea ce sunt in suflet sângele-mi,

niciodată nu va putea lega.

Ceea ce vreau sa fiu trupul niciodată

nu-mi va putea nega!

Totusi umbrele aruncate asupra sinelui

meu nu le pot alunga, 

Sunt umbre ce vin din sânge încercând

a ma constrânge.

Nu îmi amintesc cum a început totul,

știu doar clipa prezenta.

A fost un vin lung si l-am uitat deja,

nu am fost atenta!

M-am trezit intr-un labirint

încercând sa fiu orienta.

Pare a fi o capcana a sufletului

unde nu ma simt iubita.

Sangele îmi este străin si sufletul incolor.
Oooo dulce Septembrie,cât îmi e de dor!

Sa îmi fi alături la tristete

sa ma înveți pe viitor,

Ca nimic pe lumea asta

nu este întâmplator.

Învață-ma ce trebuie sa știu si

da-mi lecțiile vieții,

Sunt curajoasa,ma voi lasa prada tristetii!

Alaturi de tine am cunoscut

valoarea frumuseții.

De fiecare data când am căzut,

m-ai ridicat mai sus ca toții. 

O camera cu patru pereți goi si

o usa fără de viitor.

Un geam bine zidit care nu-mi

arătată promițător.

Sa fie oare coșmarul vieții mele sau

ceva ce-mi e de ajutor?

Sufletul îmi plânge si nimeni

nu îmi e martor. 

Patru femei cu semne distincte

si un lacăt ce ma minte.

Ceea ce ne leagă pe noi sigur

nu ne face sfinte.

Diferenta dintre noi va răscolii

si morminte!

Arbore genealogic ce nu poate

fi descris in cuvinte.

Sunt o visătoare,ceva rafinat,

tăcerea.

Caut sa fiu singura sa îmi

cunosc plăcerea.

Gandul îmi zboară,vreau sa

înțeleg mareea!

Intr-un astfel de loc sufletul

îmi va cunoaște pieirea

Ce-mi oferi tu mie viata de ma

lași așa in ceata?

Cat de adânc vrei sa ma porți in

al meu suflet condamnata?

Unde vrei tu sa ma duci,

sa ridic o fortăreața?

Sa ma apar de cei dragi si sa

nu-i mai văd la fata?

Cat de dulce e durerea când îmi

areti tu si puterea!

Da-mi valoare la suspin si voi

rupe si tăcerea.

Cuvintele-mi pot fi mai dulci poate

chiar ca si mierea,

Dar nu vor fi aici ca sa le simtă adierea.

Eu iubesc pana ma doare si voi

fi aceeași oare?

Alta zi alta poveste,dimineața,pe răcoare.

Asteptam cu toții noul răsărit de soare,

Dar știm ca intr-un final

orice floare moare.

Vino din nou Septembrie si

lasă-ma sa plâng!

Dintr-un vis parca uitat lacrimile

sa le strâng. 

Lectii de viata si moarte,cine sunt

ca sa le alung?

Am nevoie de cunoștința ca sa pot sa înving.

Nimic nu-i mai bătut in cuie decât

propriul meu destin,

Gândind spre viitor numai cu

dragoste si suspin.

Caut rodul timpului si cu el

vreau sa ma alin.

Va trece orice dilema despre

grupul meu sangvin.

 Având in vedere ca poezia"Dulce Septembrie" am scris-o după o pauza lunga si ca m-am folosit de ajutor in găsirea rimelor,o voi lasă in categoria proza. Am făcut mai mult un exercitiu cu aceasta poezie,a fost doar de încălzire pana mi-am dat seama ca nu am nevoie de ajutor in găsirea rimelor. Restul poeziiilor mele sunt autentice ,scrise de mâna si au fost scrise aproximativ acum un an.M am decis sa le public si sa continui sa scriu. Cu toată sinceritatea. Vanessa 

Împamantat prin timp ca si

o dovada a regalității,

Cuceritorul impunător domnea

veșnic si etern!

Pe chipul sau zaream semne

ale imortalității,

Statuia capturând-i sufletul intern.

Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,

Coroana din frunze ruginii,neclintită.

Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!

De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.

Inconjurat de soldați loiali,

dădeau dovada de cruzime!

Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!

Cucerirea teritoriilor justificau

aceste crime,

Iesind învingători după fiecare lupta!

Pazind secrete sculptate-n

piatra si vitralii,

O biserica asemenea unui castel

era al lor lăcaș.

Noaptea dezvăluie cunoștințe

ascunse din ierarhii,

Instiintand din timp pe oricine

avea sa-i fie urmaș.

Moderni pe vremea lor,

ei priveau de sus pământul!

Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.

Numai imaginația poate tine

in frâu masacrul!

Domnitorul Transilvaniei era cu

adevărat un visător.

Facandu-si planuri pentru viața

de după moarte,

Taramul celor adormiți e cu

adevărat un labirint.

Printul intunericului a prevestit

a morții soarte,

Mituri si legende îl tin legat cu juramant!

Dand dovada de putere e si

un romantic incurabil!

El așteaptă veacuri după cea

care i-a fost scrisă.

Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!

Nu poți da înapoi după ce dragostea

a fost aprinsa!

Nimic mai sufletește adânc

decât oglinda unei ploi,

După nori si furtuna soarele

strălucea printre culori.

Balti de apa reflectând spre

un univers paralel,

Faceau realitatea sa fie

a fanteziei carusel.

Cand mintea nu are hotare adâncul

apei nu fictiv.

Realitatea dându-mi sentimente

cu gust mai mult nociv.

Lumea de dincolo părea a eclipsa

misterul vieții prezente,

Sentimente apocaliptice înfiripandu-se

printre momente.

Melancolic era dorul de viața

de după moarte,

Linistea după furtuna era ceva

menită soartei.

Oglinda vie scursa pe asfaltul

ud si negru,

Ma seduci printr-un portal

atât de rece,sumbru.

Rece prin caldura fanteziei

unei lumi paralele,

Sentimente oglindite ce întrec

limitele normale.

Ascunse raze de soare se admirau

in taina apei oglinzii,

Peisajul rece ca prin farmece

se îmblânzii.

Căutam conturul lumii intr-un

loc fără de păcat,

Creaturi subterane ieșeau

din pământ secat.

Sufletul meu se visa intr-un

abis al melancoliei,

Sa fie ceva real sau face

parte fanteziei?

Calatorind prin timp totul s-a

rezumat in amintire!

Un lac negru strălucea când

la a nopții întâlnire,

Intunericul cerului s-a scufundat

in apa adânca,

Astrul alb al nopții dădea

acum porunca!

Esenta negrului mister strălucea

sub semi-luna,

Focul inimii s-a aprins punându-i

 de nopții vina.

Privirea mea redescoperea o

planeta din univers,

Iar ceasul astronomic părea

sa bată in revers.

Apa in culori nocturne părea

a fi din alta lume,

Gândul meu fanatic ducea

misterul pana la culme.

O simpla atingere si totul era

reflexie de stele,

Un miraj al nopții printre picături

de apa goale.

Misterul adâncit in apa,

fantezie si tortura.

Răcoarea neagră a nopții

lunaticilor armura,

Miezul nopții eclipsa in liniștea

secretului,

Orice viața de fațada ce

e destinată trecutului.

Deschid portalul nopții cu o

cheie de platina,

Aura teritoriului va străluci la

a ta lumina!

Adevar ascuns la vedere printre

jocurile minții,

Sirete si nebănuite sunt

aceste cai ale sorții.

• https://youtu.be/PJGpsL_XYQI?si=mLrc6edPWDpXkIih

S-a oprit si timpul,s-a oprit si viața.

Uitandu-ma spre cer,

am văzut speranța !

Era ascunsa in norii albi si

razele de soare,

In același peisaj si doua

păsări călătoare.

Lumea era transparentă,

pentru o clipa am plecat.

Sufletul mi-a surâs si

la tine am visat!

Imi spuneai ca ma aștepți sa

dovedim din nou iubirea,

Intr-o lume care se hrănește

pe deplin cu durerea. 

Imi amintesc de tine,

din viețile apuse!

Dorinta ce încalcă legile

fizicii impuse.

Ciudat loc de întâlnire,un loc

fără de început.

La sfârșitul lumii unde si iubirea

e in trecut!

Te-am auzit cum îmi cântai si

ma chemai sa vin,

La răsăritul soarelui de

mâna sa te țin.

Am venit întreaga in suflet dar

nu pot sa te mint,

Doar uitându-ma la tine pot

eu sa ma alint.

Trecutul irosit si bagaje fără rost,

Am sa las in urma tot răul ce a fost!

Din iad voi face rai si din

sfârșit un început!

Nu pot sa te las sa îmi fi

păcatelor pierdut.

Am sa îți șoptesc ceva ce sa

nu uiți tu vreodată,

Ma așteaptă viitorul si nu ma

voi lasă prădată.

Ne vom regăsi in astralul nopții,

unde îngerii veghează. 
Si conștiința mea curată e cea

care rămâne treaza.

Si intr-o clipa am revenit

la speranța ce am zărit!

Pasarile își continuau lin zborul si

cu drag eu le-am privit.

M-am intors la drumul meu dar

cu un sentiment mult mai aparte.

Cel mai de preț dar e sa poți

sa inspiri lumea mai departe.

Cea mai strălucitoare dintre stele,

centrul sistemului solar!

Lumina si razele tale calde nu

cunosc nici un hotar.

Te-am privit prin gând si intr-un

colțișor al razei vizuale,

Sentimentele pe care mi le dai sunt

de-a dreptul ireale.

M-ai ales sa te privesc din

infinitul necunoscut,

Te doream cel mai mult si te

schițam din neștiut.

De nedescris puterea ta,

planeta strălucind de plasma!

Numai luna putea concura cu a ta carisma.

Printr-un dans astral ți s-au

alătura planete,

Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!

Tinerete fără batranete si viața

fără de moarte,

Se micsora si se întărea,

de mare putere avea ea parte!

Venus mândra,strălucind a feminin

s-a alătura la ce-i divin.

La erupții vulcanice va trebui

ca sa ma închin.

Caldura e mare si norii sunt portocalii,

Aici nu este un loc pentru cei

care vor sa fie vii!

Aliniandu-se perfect la soare,

planeta Pământ este in floare!

Habitatul ideal pentru viața

ce vrea sa prospere.

Albastra de ape,se scaldă in

abundenta vieții!

Locul de întâlnire al elementelor,

descrierea frumuseții.

Planeta roșie s-a alăturat in

pași de dans,

Marte furios aproape ca a făcut balans!

Rece si uscat,condus de gelozie!

Isi dorește da fie colonizat,

câta ipocrizie!

Jupiter nu a întârziat sa apăra,

ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.

Planeta s-a acoperit cu un ocean

metalic de tip smoala.

Impunatoare prin mărime si furtuni,

te va învața cu ea sa nu te pui!

Ea are si ajutoare,planete mici

de bine făcătoare.

Uranus departe de soare a înghețat

in albastruie culoare,

Gigant de gheata cu temperaturi polare!

Planeta s-a alăturat la dans

strategic si rece,

Nu prea știe el a se petrece...

Nori de vortex si furtuna,

trebuie sa fie ea!

Neptun la fel de rece,

de gheata ii e calea!

Intunecata si puternica,ea va fi regina!

Intr-un final fericit ea va fi eroina.

Orbitand soarele in sens

contrar al ceasului,

Trecere timpului va fi

favoarea dansului.

Prin savurarea clipei ei

făceau întrecere,

Aseara ei au dat o adevarata petrecere!

Împărăția cerului a coborât

pe pământ!

Norii albi au fulguit

tărâmului veșmânt,

Puff alb de gheata acoperise

tot in zare,

Peisajul rece al sufletului alinare.

Craiasa zăpezii se contura din fantasme,

Magia cristalina părea a fi

rupta din basme.

Ceata era deasa, printre copaci se aduna!

Un element sublim ce prin

mister ma minuna.

Romanta a înghețat sidef

pe podul iubirii,

Timpul s-a oprit pentru imortalizarea

amintirii.

Imi auzeam doar pașii prin zăpada

și poeziile in gând,

Melancolia era rece,sunt prin

viața doar trecând.

Ma răscoleau amintiri din vieți anterioare,

Sau erau amintiri pierdute,

șanse trecătoare?

M-am trezit la viața prea devreme,

prea târziu?

Sa fi pierdut pe drum al vieții

greu pariu?

Singuratatea era dulce și

durerea parca ma alina,

Fiind eu cu mine însămi nimic

nu ma poate ruina!

Am adunat dezamăgiri și le decoram

adânc in suflet,

Unde am fost când se auzea al

sarutului sângeriu urlet ?

Dau vina pe soare, sa nu

sclipească el in mine!

Naivitatea e slăbiciune,

ma duce departe de sine.

Natura e cruda și din instinct

ne ascundem după flori,

Realitatea fiind gata sa dea

șinei spinării fiori.

La sfârșit de drum a început

adevarata aventura,

Moartea era romantica lăsându-mi

pe inima gravura.

Eu și umbra mea ne oglindeam

prin sentimente,

Vom sta departe de culorile

lumii prea stridente.

Cu eclipsa de soare și marea

neagră in gând,

Alungand tristetea m-am decis

sa ies din rând!

Intre rai și iad exista doar

propria perceptie,

Totul își are loc in aceasta

perfecta creație!

Sunt gânduri rupte din melancolia

unei dimineți reci,

Poti întipării povesti si sentimente

pe orice cale treci.

Zapada se topea după mine

și eu făceam la fel ca ea!

Destinul era hotărât sa ma

învețe sa fiu rea.

Vocea îmi era calda si auzeam

doar pur amor,

Sentimente puse-n versuri

ce alunga orice dor.

Singuratatea o priveam ca dar,

depresia,nectar.

Calea mea sobra spre al

oglinzii rece altar.

Trecand prin zi se făcea

încet doar noapte,

Si noaptea era mai adânca decât

a fanteziei suave șoapte.

M-am reîntors la tine dulcele-mi,

... mister ?

Nu aveam cuvinte cu care

sa te descriu altfel .

Cerul era negru întunecat și

in abis ne regăseam,

Straluceam cu tine a stele și in

romanță tresăream.

Vei fi tu veșnic al cerului

neagră privire?

Undeva in adâncul inimii

doream de a ta știre.

O zi din viața mea ce s-a

rezumat in poezie,

Gandurile-mi scrise sunt

durerii anestezie.

Sfarsitul ma făcea curioasa de ce

urma sa vina.

Aveam in interior un univers

ce sufletu-mi alina.

Cuvintele erau o arma rafinata ce ma

însoțeam la orice pas,

Insusi lumea a fost creata prin

holograma unui glas!

Iti voi atinge sufletul prin

paginile acestei cărți.

Vino cu mine sa descoperim ale

fanteziei întunecate hărți!