Despărțire
Nu ți-am spus niciodată că plec,
dar tăcerea mea s-a lăsat peste tot,
ca o pătură rece, în mijlocul verii,
fiindcă știam că doar frigul ne mai ține aproape.
Te uitai în gol, și în golul acela
eram eu — fără nume, fără trup,
doar o umbră care își cere iertare,
și un colț de liniște unde să doarmă.
Am plecat fără pași, fără drum,
risipindu-mă între marginile tale,
ca o frunză ce se îndoaie în ram,
și nu cade, dar nici nu mai trăiește.
Toamna ta, m-a cuprins deodată,
netrecând prin primăvară,
neînverzind,
neînflorind...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Încă puțin
Poem: Atunci Când
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Către fiii României
Poem: Drăguță domnișoară
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: disensiuni/3
Poem: Poezie
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile