Credea
Ea credea ca rupe clipe,
dar zmulgea ceva din timp
cu tristetea invelita,
si cu gindul impletit.
Unde mai striga cu soapte,
unde culegea din frig
asteptarile desarte
mai lasat imbatrinit.
Ea credea ca este piatra,
aruncind-o ridicind
dar o inima desarta
intre cer si un pamint.
Tot credea si poate crede
ea asa si a ramas,
cu rupturi tristete,clipe
fara timp ce are pas.
Category: Diverse poems
All author's poems: deniszelene
Date of posting: 18 октября 2014
Views: 2692
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dar eu?
Poem: Promisiune!
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Norii zboară
Poem: Persoana
Concurs Internațional de Creație dedicat Învierii Mântuitorului Iisus Hristos
Poem: În zadar în daneză
Poem: Cățeaua adormită
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego