Poems in the same category
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în daneză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Vi to levede lykkeligt i vores drømme
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Og så ville jeg flyve med mine vinger
Jeg ville gerne opleve andre kærligheder
Andre "jeg elsker dig", andre "altid"
Men det er dig, jeg drømte om om natten min kærlighed
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var at ville og vide
Alt i livet, måske for hurtigt
Det var at opdage livet
Med dens sorger, dens glæder, dens galskab
Jeg ville leve som tiden
Følg mine timer, lev i nuet
Jo mere jeg levede, jo mere elskede jeg dig ømt
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig.
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Satul de sub deal!
Mă sui pe-o bicicletă veche
Și pedalez pe drum de țară,
Prin satul unde m-am născut
Și-l vizitez pe timp de seară
Salut în stânga și în dreapta
Pe toți pe care-i întâlnesc,
Se uită tare lung la mine
Și doar aud cum șoșotesc
Desigur ei mirați se-ntreabă
Cine pot fi și cum mă cheamă,
Sunt un străin singur pe drum
Și nimeni nu mă bagă-n seamă
Îi las în urmă să vorbească
Și mă îndrept către izvor,
Să-mi amintesc de copilărie
De care îmi este atât de dor
Mă uit la apa-i cristalină
Ce se ivește de sub deal,
Și care este binecuvântare
Pentru sătucul meu natal
Beau două căni de apă rece
În timp ce valea o privesc,
Cândva era plină cu animale
Acum doar gâște mai zăresc
Nu mă opresc și merg la râu
Unde constat că-i fură piatra,
Iar pe Siretul meu cel mare
Draglina l-a distrus cu ghiara
Renunț să mai privesc dezastrul
Și trist revin la casa părintească,
Am întrebări făra niciun răspuns
Doar spun..e lăcomia omenească!
Un ultim gând
Un ultim gând,
De-aș putea să îți mai spun,
Un ultim vers
Dintr-o strofă oarecare.
Să vin lângă tine
Si să te strâng in brate,
Să-ți șoptesc
Că te iubesc.
Însă e prea târziu,
Dar ultima mea nozăință
Ești chiar tu,
Iubito!
Perseidele
Am ieșit la o plimbare
În seara strălucitoare
Perseidele am privit
Și frumos ne-am tot vorbit
O ploaie de meteori
Poți s-o vezi, dar rareori
În noaptea misterelor
Vine și căderea stelelor.
E mereu extraordinar
Să călătorim imaginar
Privind cerul minunat
Și frumos înstelat
Precum Soarele și Luna,
Fiind mereu împreună
La fel și Eu, alături de Tine
Mă simt deja cu mult mai bine!
13.08.24
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în daneză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Vi to levede lykkeligt i vores drømme
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Og så ville jeg flyve med mine vinger
Jeg ville gerne opleve andre kærligheder
Andre "jeg elsker dig", andre "altid"
Men det er dig, jeg drømte om om natten min kærlighed
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var at ville og vide
Alt i livet, måske for hurtigt
Det var at opdage livet
Med dens sorger, dens glæder, dens galskab
Jeg ville leve som tiden
Følg mine timer, lev i nuet
Jo mere jeg levede, jo mere elskede jeg dig ømt
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig.
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Satul de sub deal!
Mă sui pe-o bicicletă veche
Și pedalez pe drum de țară,
Prin satul unde m-am născut
Și-l vizitez pe timp de seară
Salut în stânga și în dreapta
Pe toți pe care-i întâlnesc,
Se uită tare lung la mine
Și doar aud cum șoșotesc
Desigur ei mirați se-ntreabă
Cine pot fi și cum mă cheamă,
Sunt un străin singur pe drum
Și nimeni nu mă bagă-n seamă
Îi las în urmă să vorbească
Și mă îndrept către izvor,
Să-mi amintesc de copilărie
De care îmi este atât de dor
Mă uit la apa-i cristalină
Ce se ivește de sub deal,
Și care este binecuvântare
Pentru sătucul meu natal
Beau două căni de apă rece
În timp ce valea o privesc,
Cândva era plină cu animale
Acum doar gâște mai zăresc
Nu mă opresc și merg la râu
Unde constat că-i fură piatra,
Iar pe Siretul meu cel mare
Draglina l-a distrus cu ghiara
Renunț să mai privesc dezastrul
Și trist revin la casa părintească,
Am întrebări făra niciun răspuns
Doar spun..e lăcomia omenească!
Un ultim gând
Un ultim gând,
De-aș putea să îți mai spun,
Un ultim vers
Dintr-o strofă oarecare.
Să vin lângă tine
Si să te strâng in brate,
Să-ți șoptesc
Că te iubesc.
Însă e prea târziu,
Dar ultima mea nozăință
Ești chiar tu,
Iubito!
Perseidele
Am ieșit la o plimbare
În seara strălucitoare
Perseidele am privit
Și frumos ne-am tot vorbit
O ploaie de meteori
Poți s-o vezi, dar rareori
În noaptea misterelor
Vine și căderea stelelor.
E mereu extraordinar
Să călătorim imaginar
Privind cerul minunat
Și frumos înstelat
Precum Soarele și Luna,
Fiind mereu împreună
La fel și Eu, alături de Tine
Mă simt deja cu mult mai bine!
13.08.24
Other poems by the author
moarte
Sa nu mai poti clipi din ochi
sa nu mai stii,azi este soare?
sa nu vorbesti cu cei mai dragi
sau sa nu pui o intrebare.
Nu poti iubi,nu poti uri,
nu stii ce este asteptarea
nu poti cuprinde si zimbi
nu poti striga si plinge tare.
Sa nu revii,sau sa nu pleci
sa nu mai simti chiar daca doare.
Sate framinte un cuvint
sau sate rogi pentru rabdare.
Nu mai exista amintiri,
nu mai exista nostalgie
Si esti ferit de retrairi
dar ocolit esti de traire,
Asa deveni orice om
Si se topeste orice viata
Si nimeni nu ar spune vreau sa mor
Aici se intelege vesnicia noastra.
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.
moarte
Sa nu mai poti clipi din ochi
sa nu mai stii,azi este soare?
sa nu vorbesti cu cei mai dragi
sau sa nu pui o intrebare.
Nu poti iubi,nu poti uri,
nu stii ce este asteptarea
nu poti cuprinde si zimbi
nu poti striga si plinge tare.
Sa nu revii,sau sa nu pleci
sa nu mai simti chiar daca doare.
Sate framinte un cuvint
sau sate rogi pentru rabdare.
Nu mai exista amintiri,
nu mai exista nostalgie
Si esti ferit de retrairi
dar ocolit esti de traire,
Asa deveni orice om
Si se topeste orice viata
Si nimeni nu ar spune vreau sa mor
Aici se intelege vesnicia noastra.
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.